- Doar patru dintre cei 8 fraţi ai familiei Giurgiu merg la şcoală, restul au abandonat cursurile
- Abandon şcolar din cauza sărăciei
- Sunt zile când Silvia Giurgiu nu are cu ce-i hrăni pe copiii ei minori
- Gemenii Giurdiu vor să înveţe carte, dar mama lor nu are bani să le cumpere cele necesare şcolii
- Învăţământul românesc are costuri ascunse şi nu este gratuit aşa cum spun guvernanţii
Priveau de la geamul apartamentului la copiii de vârsta lor care aveau ghiozdane în spate şi mergeau spre şcoală dis de dimineaţă. Era o gălăgie pe stradă din care voiau să fie şi ei parte. Dar n-a fost aşa. Andrei şi Ciprian Giurgiu nu au început anul şcolar la clasa pregătitoare pentru că părinţii nu au reuşit să le cumpere ghiozdane, rechizite, haine şi încălţăminte. Cu lacrimi în ochi o roagă în fiecare dimineaţă pe mama lor să-i trimită şi pe ei la şcoală. Sunt doi fraţi gemeni ai familiei Giurgiu stabilită recent la Victoria. Mai au fraţi dar sunt mai mari, unii merg la şcoală, alţii au renunţat pentru a lucra cu ziua pentru o brumă de bani cu care să cumpere pâine. În jurul mesei în casa familiei Giurgiu, se aşează zilnic opt copii şi mama lor. Oala cu mâncare este aşteptată zilnic cu sufletul la gură de aceşti copii. Din păcate sunt zile în care aşteaptă în zadar bucata de pâine pentru că mama lor n-a avut banii necesari. Îşi îmbrăţişează mama şi se duc la culcare, aştepând ziua următoare care, speră ei, va fi mai bună. Pâine şi mâine, este un lait motiv în familia Giurgiu, pentru că nu întotdeauna copiii au parte de acest lux.
Trimişi la şcoală în funcţie de bani
Silvia Giurgiu are 8 copii pe care-i creşte fără niciun ajutor. Trăieşte în concubinaj cu tatăl copiilor, dar acesta este plecat în Italia de unde îi trimite vreo 200 euro în fiecare lună. Femeia se gospodăreşte cum poate ea mai bine, folosind alocaţiile copiilor, 1200 lei, şi banii trimişi de tatăl micuţilor. Sunt prea puţini bani pentru a hrăni zilnic 8 copii, pentru a-i îmbrăca şi pentru a le oferi condiţii minine de trai. Mama copiilor spune că nu îşi permite luxul de a-şi trimite toţi copiii la şcoală, deşi îşi doreşte acest lucru. ,,Am opt copii înscrişi la Școala Generală din Ucea de Jos. Cei mai mici sunt gemeni şi i-am înscris în clasa pregătitoare, dar încă nu i-am dus la şcoală pentru că nu am avut bani să le cumpăr haine şi încălţăminte. Ceilalţi copii sunt elevi în clasele a II-a până la a VI -a. Venitul lunar al familiei este de 1.200 lei format din alocaţia de stat a copiilor, plus 200 de euro, bani pe care îi primesc lunar de la tatăl copiilor care munceşte în Italia. Nu am bani să-i trimit pe toţi la şcoală, deşi gemenii mereu mă întreabă când vor merg şi ei la şcoală. Le-am promis că luna viitoare o să le cumpăr cele necesare şi vor merge” a spus mama copiilor, Silvia Giurgiu.
Au renunţat la şcoală pentru a-şi ajuta fraţii
Din cauza sărăciei, doi dintre fraţi au abandonat şcoala anul trecut. Nicolae Cătălin şi Alexandru Gabriel intrau în clasele a VIII-a şi respectiv a VII-a, dar au hotărât să muncească pentru a-şi ajuta familia. Au abandonat astfel şcoala. Nicolae Cătălin Andraş are 17 ani şi a ajuns până la clasa a VIII-a, iar Alexandru Gabriel Giurgiu are 15 ani şi intra în clasa a VII-a. ,,În anul şcolar 2018 – 2019, băieţii au mers la şcoală doar o săptămână şi apoi au renunţat văzând că nu ne descurcăm cu banii. Au muncit cu ziua şi nu s-au mai dus la şcoală. Pentru ei şcoala nu este o prioritate, dar fără ajutorul lor nu ştiu cum ne descurcam. M-am rugat de ei să termine cel puţin opt clase, însă nu vor să mai meargă la şcoală. Din păcate istoria se repetă la noi în familie, eu şi tatăl copiilor am abandonat şcoala până să terminăm opt clase. Familiile noastre erau foarte sărace, iar Nicolae a muncit de copil să-şi ajute familia” a mai spus mama copiilor, Silvia Giurgiu.
Doar patru copii merg la şcoală
Doar patru dintre fraţii Giurgiu merg la şcoală, ceilalţi aşteaptă zile mai bune pentru a putea continua cursurile. Silvia Giurgiu a fost nevoită să aleagă pe care dintre copii să-i trimită la şcoală şi care să rămână acasă din cauza sărăciei. ,,În acest an şcolar, merg la şcoală doar patru dintre copii, Larisa Maria Andraş în clasa a VI-a, Iulia Elena Andraş în clasa a V-a, Marian Cosmin Andraş în clasa a III-a şi Silviu Ionuţ Giurgiu în clasa a II-a. Copiii fac naveta zilnic cu microbuzul şcolar la şcoala din Ucea de Jos. În luna septembrie a.c., a trebuit să decid care dintre copii vor merge la şcoală. A fost cea mai grea decizie, m-am gândit mult până am hotărât. Din cauza banilor, a trebuit să amân începerea anului şcolar. Și aşa am hotărât, ca Andrei şi Ciprian să amâne o perioadă şcoala până le cumpăr ce le trebuie. Sunt persoane care mă condamnă că nu îmi trimit toţi copiii la şcoală. Aceste persoane nu ştiu că sunt zile în care nu am ce să le pun pe masă copiilor. Astăzi, am făcut o tocăniţă de cartofi, dar mâine nu ştiu ce o să le mai gătesc. Zilnic fac mâncare pentru că suntem nouă persoane la masă” a mai spus femeia. Cel puþin unul din trei copii trãieºte în sãrãcie lucie ºi este expus riscului de a nu ieºi niciodatã din mediul care nu-i oferã nicio ºansã în viaþã. Spune chiar ministrul Educaþiei din România care recunoaºte cã abandonul şcolar din România este al treilea cel mai mare din Europa. Potrivit Eurostat, avem o ratã de pãrãsire timpurie a ºcolii de peste 18,1%. Pânã în 2017, conform Edupedu, peste 277.600 de tineri cu vârstele între 18 -24 ani au abandonat şcoala şi nu s-au mai dus niciodatã la liceu sau la şcolile profesionale, plecând din timpul sau imediat dupã gimnaziu. Pentru familiile afectate de sãrãcie, lipsa posibilitãţilor de a face faţã cheltuielilor necesare participãrii şcolare expune copiii riscului de abandon şcolar. Deşi legea prevede gratuitatea învãţãmântului public, realitatea ne aratã cã pãrinţii trebuie sã facã faţã unor cheltuieli strâns legate de şcolarizarea copiilor lor. Fie cã este vorba de uniformã, manuale alternative, rechizite, fondul clasei şi cel al şcolii, transportul spre şi dinspre şcoalã sau meditaţii, costurile „ascunse” ale învãţãmântului reprezintã obstacole greu de depãşit în calea dreptului la educaţie al tuturor copiilor, dar mai ales al celor din familii sãrace. Þara noastrã rateazã în momentul de faþã ºansa a sute de mii de copii, pentru cã, de fapt, între sãrãcie ºi lipsa de educaþie este un nefericit cerc vicios. ,,Oamenii sãraci nu merg la ºcoalã, nu gãsesc niciun fel de motivaþie intrinsecã sau extrinsecã sã gãseascã resurse sã-ºi educe copiii, iar ca viitori adulþi, lipsa educaþiei îi va menþine în aceeaºi stare de sãrãcie”, a afirmat recent ministrul Educaþiei, Mircea Dumitru.
Mamă la 13 ani
Silvia Giurgiu are 30 de ani, iar concubinul ei, tatăl copiilor, Nicolae Andraş, are de 38 de ani. De 18 ani, cei doi trăiesc în concubinaj şi au împreună opt copii minori. De mai bine de un an, această familie şi-a cumpărat un apartament cu trei camere în oraşul Victoria, pe strada Viitorului, în blocul 26, la etajul IV al imobiluluipe care-l plătesc în rate. ,,L-am cunoscut pe Nicolae, tatăl copiiilor la Școala Generală din Viştea de Jos când eram elevi, aveam doar 13 ani. După un an, am devenit mamă şi pot să spun că am crescut o dată cu copiii mei. M-am jucat în rând cu ei, fiind şi eu copil. Am avut o viaţă grea, mulţi copii, probleme multe, iar bărbatul meu era mereu plecat de acasă fiind cioban. Greul familiei l-am dus eu, dar nu mă plâng, asta mi-a fost soarta. În urmă cu câţiva ani, soţul a fost arestat doi ani cu executare pentru furt de fier. Atunci mi-a fost greu, copiii erau mici şi nu am avut ajutor de la nimeni. În perioada respectivă am trăit doar din alocaţiile copiilor şi numai eu ştiu cum le-am asigurat traiul de zi cu zi. A fost o perioadă când am muncit cu ziua, iar reprezentanţii de la Protecţia Copiilor au vrut să-mi ia copiii” a mai povestit mama copiilor.
,,Am fost daţi afară de soacra mea”
În ultimii trei ani această familie şi-a schimbat domiciliul de trei ori. A locuit în Cincşor, apoi în Ucea de Jos şi anul trecut s-a mutat la Victoria în apartamentul pe care-l plăteşte în rate. ,,Mulţi ani am locuit împreună cu socrii în satul Cicşor, în aceeaşi curte, însă în case diferite. Soacra mea este o femeie urâcioasă, rea şi mereu avea treabă cu copiii şi nu mă ajuta. În luna octombrie 2017 ne-a dat afară ca pe nişte străini, m-am trezit cu copiii în stradă. Câteva zile am stat la o vecină şi apoi am închiriat o casă în Ucea de Jos, unde am locuit un an, după care ne-am mutat la Victoria. Am avut noroc cu fraţii mei şi cu mama care m-au ajutat să cumpăr acest apartament” a mai spus Silvia Giurgiu.
România, pe locul 2 în UE într-un top al sărăciei
Cele mai recente date furnizate de Eurostat arată un adevăr cutremurător: România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, cu 40% din populaţie aflată în zona de risc de sărăcie şi de excluziune socială. Cea mai mare densitate de populaţie săracă se înregistrează în zonele rurale, acolo unde trăieşte jumătate din populaţia României, şi aproximativ 50% dintre copiii acestei ţări trăiesc în condiţii inacceptabile pentru un stat membru al UE şi al NATO. Efectul direct este absenţa unui nivel decent de educaţie, promiscuitate, imoralitate, lipsa celor mai elementare cunoştinţe de igienă şi nerespectarea celor mai elementare norme de igienă, boli ca în Evul Mediu, subnutriţie, lipsa absolută de perspective şi o speranţă de viaţă extrem de scăzută. Efectele directe ale sărăciei şi lipsei acute de educaţie sunt şomajul, delincvenţa, crimele, violurile, incestul, alcoolismul, cărora le cad victime de la cele mai fragede vârste copiii. Rezultatul sărăciei rurale este un adult incapabil să se integreze în societate, incapabil să părăsească bucăţica de pământ pe care îşi duce zilele, un adult ai cărui copii vor creşte, la rândul lor, în aceleaşi condiţii, cu dispreţ pentru şcoală, la rândul lor incapabili să se ridice la un nivel decent de educaţie, incapabili să înţeleagă, în consecinţă, importanţa şcolii. (Carla TATU)
