- Ultimul turneu de fotbal la care a participat arbitrul făgărăşean Bogdan Dragoş
- „China a fost pentru mine o experienţă unică, de neuitat“
Bogdan Dragoş, profesor de sport făgărăşean la Colegiul ,,Radu Negru“, redactor al paginii sportive a ziarului Monitorul de Făgăraş şi arbitru de fotbal pe plan naţional, şi-a încheiat cariera în cadrul unui grandios turneu desfăşurat în China, experienţă unică, după cum mărturiseşte acesta.
Gothia Cup China The Word Youth Football Tournament 2019
Este unul dintre cele mai mari turnee de fotbal care se organizează în Asia, în oraşul Qingdao, cunoscut centru istoric, important centru comercial şi port la Marea Galbenă. ,,Am plecat de acasă în data de 5 august, îşi începe Bogdan Dragoş povestea unui minunat şi unic itinerariu, şi ne-am îndreptat spre China, unde am participat în calitate de arbitru la competiţia fotbalistică care a avut loc în oraşul Qingdao. Este una dintre cele mai importante competiţii dedicate fotbalului juvenil din Asia şi nu numai. La acest eveniment sportiv au participat echipe şi arbitri de pe cinci continente, iar întrecerea a avut loc simultan pe 27 de terenuri, 18 dintre acestea fiind amplasate într-o singură locaţie. Iniţial, întrecere trebuia să debuteze pe data de 10 august, cu festivitatea de deschidere dar atât jocurile cât şi festivitatea din prima zi au fost amânate din cauza taifunului care a lovit China“.
Cum se ajunge în China?
,,Pentru a ajunge în China, toată lumea are nevoie de viză care se obţine de la Ambasada Chinei, taxa fiind de 475 de lei. Noi am plecat în data de 5 august şi am ajuns la Beijing pe data de 6, diferenţa de fus orar fiind de cinci ore. Am avut două zboruri, cu escală în Dubai. România a fost reprezentată de cinci arbitri, dintre care doi din Făgăraş: eu şi Constantin Cantemir“ a spus Bogdan Dragoş.
Experienţă unică
China este o ţară aparte, cu o cultură şi tradiţie milenară, iar pentru cel care o vizitează rămâne o experienţă unică, de neuitat. ,,Timp de trei zile, între 6-9 august, înainte de turneu, am avut posibilitatea să vizităm cele mai importante obiective din Beijing: Piaţa Tienanmen, Oraşul interzis Beihai Park şi stadionul naţional din Beijing, numit sugestiv ,,Cuib de pasăre“. Beijingul este un loc minunat, care oferă ochiului vizitatorului un panoramic care nu se poate descrie în cuvinte. În prima zi am vrut să achiziţionăm bilete pentru Oraşul Interzis, însă toate erau deja vândute. Am mai găsit doar pentru data de 18 august, după terminarea turneului de la Qingdao. Timp de cinci ore, am admirat un imens domeniu ce se întinde pe mai multe hectare, fosta reşedinţă a dinastiei Ming. Construcţiile, care datează de sute de ani, sunt impresionante. Este un loc încărcat de istorie, cultură şi tradiţii, înconjurat de mister“ a spus arbitrul făgărăşean. Piaţa Tienanmen este cunoscută mai ales pentru protestele de amploare din anul 1989 pus la cale de studenţi şi intelectuali, eveniment ce a culminat cu un adevărat masacru care a făcut înconjurul mapamondului prin intermediul canalelor de ştiri. Oraşul interzis este unic în lume prin splendoarea sa. Aici a fost domeniul privat al împăraţilor Chinei în cadrul oraşului Peking, cum se numea înainte Beijingul. A primit numele de ,,Oraşul interzis“ pentru că nicio persoană străină nu putea intra aici fără permisiune. Oraşul găzduia Palatul Imperial, care avea 9999 de încăperi şi era înconjurat de un zid înalt. Acest mare centru a constituit domeniul împăraţilor chinezi între 1421-1911. După ce comuniştii au venit la putere, palatul a fost transformat în muzeu. Parcul Beihai este o grădină imperială, situată în apropierea oraşului interzis, a fost construit în secolul X şi este una dintre cele mai mari grădini publice din China. În anul 1921 a fost deschis publicului larg, chiar dacă unele zone din Beihai erau închise sau restricţionate încă. Un lac splendid ocupă mai mult de jumătate din parc, care este străjuit de numeroase temple. Parcul are peste 69 de hectare iar în mijloc se află Bai Ta sau ,,Pagoda albă“, monument magistral, înalt de 40 de metri. Turnul este construit din marmură albă, soarele şi luna sunt gravate pe suprafaţa sa. În pagodă se află sculpturi budiste şi relicve ale călugărilor.
Marele Zid chinezesc
,,Bineînţeles că nu puteam să ratez vizitarea acestui loc încărcat de istorie. Am fost acolo a doua zi, distanţa de la Beijing la Marele Zid este de o oră şi jumătate de mers cu autocarul. Excursia a durat întreaga zi şi a constituit o experienţă unică, atât pentru mine cât şi pentru colegii mei. Am plecat din faţa hotelului la ora 6.30 dimineaţa şi ne-am întors la ora 19.00. Am fost luaţi de un autocar din faţa hotelului până ce am ajuns la un punct, de aici ne-au preluat alte autocare şi ne-am dus 4-5 km pe un drum de munte destul de abrupt. De unde se sfârşea drumul am luat telecabina şi, timp de patru ore, ne-am plimbat pe Marele Zid, unde am admirat, atât construcţia veche de peste 2000 de ani, cât şi peisajul mirific, pentru că Marele Zid este construit exact pe creasta munţilor. În fiecare an, mii de turişti aleg acest obiectiv, care este cel mai vizitat centru istoric şi turistic din întreaga lume“ a împărtăşit Bogdan impactul cu una dintre cele mai importante vestigii istorice de pe mapamond. Marele Zid este una dintre cele mai impresionante fortificaţii din lume şi a fost construită ca protecţie împotriva triburilor nomade din Mongolia şi Manciuria. La începutul sec. III î.Hr., primul împărat al dinastiei Qin, Shi Huangdi, a poruncit ca zidurile de apărare, deja ridicate de unele state de la graniţă, să fie unite şi lungite, folosindu-se munca unor mari contingente militare dar şi a civililor, atât bărbaţi cât şi femei. Zidul se întinde pe o distanţă de 2250 de km, construcţia începe de la golful Liaodong şi se întinde până în sudul Mongoliei. Zidul străbate zone de stepă şi deşert. Construcţia a fost dotată cu 25.000 de foişoare, fiind extinsă de împăraţii Han în sec. I î.Hr. până la Yumen sau ,,Poarta de jad“ din provincia Gansu, pentru a contribui la expansiunea Chinei în Asia Centrală. Zidul este înalt de 8 metri şi gros de 14 metri, şi este construit din pământ, îmbrăcat în piatră pe secţiunile estice.
Modul de viaţă al chinezilor
,,M-a impresionat foarte mult mâncarea, radical diferită de ceea ce avem noi. Chinezii mănâncă foarte condimentat sau foarte dulce. În bucătăria chinezească se regăsesc mâncăruri la care nici nu te poţi gândi în Europa. Chinezii sunt primitori şi amabili, însă am întâlnit mari probleme de comunicare, generate de faptul că foarte puţini dintre chinezi vorbesc limba engleză. Vestimentaţia oamenilor pe care i-am întîlnit pe stradă este diferită de cea a europenilor, nicio femeie nu este ostentativ îmbrăcată şi am văzut extrem de puţine femei pe tocuri. În Beijing ne deplasam cu metroul, la fel ca şi în celelalte capitale ale lumii, metroul fiind una dintre cele mai rapide mijloace de deplasare. Un stewart voluntar a venit la noi cu o pungă în care se regăseau mai multe frigărui, când l-am întrebat ce mănâncă acolo el mi-a răspuns într-o engleză şubredă ,,dac“, adică raţă, şi a făcut semnul cu latul mâinii pe burtă. Am gustat împreună cu colegii mei dar nu mi s-a părut nici bun, dar nici rău, însă ulterior am aflat că, de fapt, mâncasem intestine de raţă. La restaurant puteai alege mâncare cu specific local dar şi mâncare europeană. Am fost în zone în care se gătea mâncare tradiţională, care era preparată în faţa ta. Având în vedere domeniul în care îmi desfăşor activitatea, una dintre obiectivele pe care mi-am dorit să le văd a fost stadionul din Beijing, cu o capacitate de 90.000 de locuri şi este o construcţie monumentală, pe care s-au desfăşurat în trecut evenimente culturale şi sportive de excepţie, printre care şi Jocurile Olimpice din anul 2008. Oamenii nu au nimic spectaculos, dar circulaţia în Beijing mi s-a părut înfiorătoare: extrem de multe maşini, biciclete, scutere precum şi maşini pe trei roţi. Am văzut numeroase biciclete electrice. Taxiul este ieftin, iar preţurile sunt mai mici decât la noi, plăteam pe oră aproximativ 70 de lei româneşti. Beijingul este de-a dreptul impresioannt din orice punct de vedere. În pieţe poţi vedea oameni de toate vârstele care fac gimnastică sau tai ji chuan, o artă tradiţională în China. Am văzut foarte puţini oameni graşi, poate din cauza sportului şi a dietei“ a relatat Bogdan Dragoş.
Plecarea spre Qingdao
,,Distanţa de la Beijing la Qingdao este de 890 km şi călătoria cu trenul a durat mai puţin de patru ore. La acest turneu au participat echipe din Europa, Australia, America de Sud, America de Nord, Australia, Africa şi Europa. Eu tocmai mi-am încheiat recent activitatea de arbitru, turneul de la Qingdao a fost ultimul din cariera mea. Qingdao se află la Marea Galbenă. Am fost şocat să văd la plajă foarte mulţi oameni îmbrăcaţi, mai ales femeile, care stăteau îmbrăcate atât la plajă cât şi în apă. Aveau nişte haine speciale pentru aşa ceva. Transportul la meciuri, cazarea şi masa au fost suportate de organizatori. Am avut parte să văd o festivitate de deschidere de-a dreptul impresionantă. A fost un eveniment grandios, care a început cu imnul R.P. Chineze şi care a continuat cu prezentarea tuturor ţărilor participante la acest maraton fotbalistic. A urmat, de asemenea, prezentarea delegaţiei arbitrilor. N-au lipsit din decor prezentarea spectacolelor muzicale, precum şi focurile de artificii. Fastuoasa festivitate s-a desfăşurat în nocturnă, în prezenţa a 5000 de spectatori. La finalul competiţiei, arbitrul român Claudiu Marcu din Constanţa a fost desemnat ca cel mai bun arbitru al turneului. Au participat echipe alcătuite din băieţi şi fete cu vârste cuprinse între 9 şi 25 de ani. Echipamentele de arbitru au fost oferite de organizatori, iar la final am primit câte o diplomă de participare“.
Oraş încărcat de istorie
Qingdao, sau Tsingtau în limba germană, a fost port colonial în sec. XIX, prin care Imperiul German căuta să aibă un punct de sprijin în Asia de Est, fiind o continuare a politicii de expansiune iniţiate de Prusia în anul 1859. Intarea Germaniei pe teritoriul Chinei a fost încurajată de ,,războaiele opiului“, iar marina prusacă a contribuit la aceste lucruri. Interese în China au avut şi alte mari puteri coloniale precum Marea Britanie, Franţa şi Rusia care au înfiinţat centre comerciale între anii 1842-1899. În anul 1896, guvernul german iniţiază puncte comerciale în China pentru extinderea comerţului, au fost folosiţi şi misionari creştini care însă au fost văzuţi cu neâncredere de către populaţia băştinaşă, unii dintre ei fiind ucişi. Evenimentul acesta face ca Germania să dea un ultimatum Chinei, care a fost nevoită să cedeze în faţa superiorităţii forţei militare germane. La data de 6 martie 1898 este semnat un contract de închiriere pe o durată de 99 de ani, astfel încât între anii 1897-1914, Qingdao devine capitala coloniei germane ,,Deutschen Schutzgebiets Kiautschou“. Din această epocă au mai rămas construcţii precum o fabrică de bere, biserica protestantă sau reşedinţa guvernatorului. În anul 1900 izbucneşte ,,răscoala boxerilor“, numele fiind dat după diferitele şcoli marţiale existente în China. Răscoala a fost înăbuşită în sânge. În primul război mondial, Qingdao este asediat vreme de trei luni de japonezi. În jurul anului 1920 existau în oraş 17.597 de comercianţi japonezi şi germani. Prin tratatul de la Versailles, din 10 decembrie 1922, Japonia trebuia să cedeze Qingdao, Chinei. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, Qingdao a fost folosit de armata SUA ca punct de sprijin militar. Astăzi, Qingdao este un oraş tipic chinezesc, în care arhitectura modernă este combinată cu cea colonială, veche.
Concluzii de călătorie
,,În China, fenomenul infracţional este mult mai rar întâlnit decât la noi, dintr-o sută de oameni nu ştiu să fi văzut şase graşi. Probabil stilul de viaţă şi alimentaţia alcătuită în majoritate din orez, carne, salate contribuie la acest lucru. Multe restaurante se închid la ora 22.00. China a constituit, pentru mine, o experienţă unică, diferită de tot ceea ce am văzut până acum. Diferenţele politice, economice, sociale şi alimentare sunt extrem de vizibile. Elementele de securitate există la fel ca şi în celelalte capitale ale lumii, nimic ostentativ. Am încercat să mănânc şi eu cu beţe, dar acestea sunt bune doar dacă vrei să te apuci de slăbit, pentru că este foarte greu să le mânuieşti“ a concluzionat Bogdan Dragoş. (Ştefan BOTORAN)
