În zona Făgărașului sunt două societăți comerciale ale Industriei de apărare, care sunt în așa zisa conservare de peste 35 de ani, Fabrica de Pulberi din Făgăraș și Pirochim Victoria. Povestea lor este una sumbră după ce au trecut de la un patronat la altul, dar niciunul nu și-a asumat o finanțare suficientă care să asigure activitatea de producție. Au ajuns în ultimii ani la o regie a Ministerului Economiei, Romarm, care a urmărit doar sifonarea bugetelor, și așa insuficiente, spre direcții controlate politic. Așa se face că fabricile de pulberi din zona Făgărașului sunt în colaps, fără un viitor în ceea ce privește producția, salariații și finanțarea. Guvernanții au preferat să importe muniție decât să o producă în țară, ceea ce ar fi însemnat venituri și locuri de muncă. În același timp le-au folosit pentru recompense politice, funcții și contracte pe banii publici. Pirochim a ajuns un morman de fiare vechi și locul bine plătit pentru pensionarii apropiați șefilor Romarm, iar Fabrica de Pulberi un loc al protestelor pentru a determina patronatul să finanțeze proiectele privind relansarea producției. Dacă au avut ecou protestele? Doar în mică măsură, pentru alocarea banilor pentru salarile angajaților, căci pentru finanțarea planului de relansarea a producției, nu. Nici pentru stoparea numirilor politice pe funcțiile de director sau consiliu de administrație, protestele n-au avut efect în fața politicului. Nici celelalte societăți ale industriei de apărare din țară nu stau mai bine, nu au producție și nici fonduri pentru noi proiecte.
Sorin Șipoș, parlamentar în Comisia de Apărare a Parlamentului, a criticat recent situația industriei de apărare din țară
,,Acum avem nevoie de ea și nu mai există decât pe hârtie. Lipsa de viziune a tuturor guvernelor României de după 1990 a dus la falimentarea industriei autohtone de armament.
A fost furată, cu capacitate de producție destructucturată, cu tehnologii învechite. Lăsată fără resurse umane calificate care au îmbătrânit sau migrat și fără contracte. Cu numiri politice la conducere și în consiliile de administrație, oameni fără nicio legătură cu industria.
Nu a fost niciodată o prioritate după Revoluție doar o vacă de muls până nu a mai rămas ce mulge. Nu poți să relansezi, peste noapte, o grămadă de fiare vechi. Am ratat ca țară toate oportunitățile pentru industria de apărare și cel mai probabil, cu același guvern incompetent, vom rata și accesarea de fonduri UE din programul ReArm. După 30 de ani de neglijență criminală, guvernul a venit cu Strategia Națională pentru Industria de apărare 2024-2030 care spune un sigur lucru: Trebuie! Adică este o colecție de deziderate scrise sub acest imperativ și nimic concret. Nu e menționată, în întreaga strategie, nici măcar o singură capacitate de producție“ susține parlamentarul Sorin Șipoș.
Realitatea prezentată de liderul de sindicat, Lucian Cupu
Șipoș face o radiografie a situației cuprinsă în așa zisa strategie națională pentru industria de apărare. ,,Prioritatea 1 în strategie. Reluarea fabricării de pulberi cu bază simplă, dublă, triplă și sferică și dezvoltarea capacităților pentru producerea de explozivi brizanți (TNT, RDX, PETN), a pulberilor necesare producerii de combustibil pentru rachete, reluarea fabricației de capse detonante, de inițiere și alte elemente pirotehnice. Și 2: asigurarea pe plan intern a principalelor materii prime necesare fabricării pulberii pentru muniție. Unde ?
În contextul în care proiectul Pirichim Victoria-Rheinmetall a fost blocat de instanța de judecată din cauza exproprierilor, Fabricii de Pulberi Făgăraș i s-a cerut de către Ministerul Economiei să pornească producția în noiembrie, ultimativ. Am discutat cu șeful de sindicat al Fabricii care încearcă să atragă atenția că este imposibil. Vor, dar nu pot!
În primul rând nu mai există calea ferată pentru recepționarea materiei prime și este riscant transportul pe șosea. Se poate reface infrastructura feroviară, dar e nevoie de o investiție și de voința politică. Instalația TNT care trebuie pornită este veche, în conservare de 20 ani, are nevoie de retehnologizare și de reconectarea la utilități. Pentru toate acestea are nevoie de proiect realizat de institutul Iprochim București, care nici el nu mai are capacitatea să facă ce făcea acum 30 de ani. După care sunt necesare achiziții, care durează. Are nevoie și de aviz de mediu, care a fost cerut după aderarea României la UE, dar nu a fost obținut. Suntem în 2025. Are nevoie de personal. Instalația fiind în conservare personalul a fost concediat. El trebuie reangajat și reprofesionalizat. Și mai ales are nevoie de banii promiși, care nu au venit și care mai sunt și purtători de TVA. Doar cu ordine de la Minister nu putem fabrica nici pulberi și în general nimic. “Să se facă” nu e o formulă magică ci expresia incompetenței și relei voințe“ a conchis parlamentarul.
