Sf. Ilie, proorocul care va aduce pacea în lume

,,Cel ce a fost înger în trup, temei proorocilor, al doilea mergător înainte al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, bolile izgoneşte şi pe cei leproşi curăţeşte; pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dînsul le izvorăşte tămăduiri. (Troparul)

Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici îl prăznuiesc pe Sfîntul Prooroc Ilie Tesviteanul sâmbătă, 20 iulie 2019. Turiştii care vizitează locurile sfinte din Israel află despre Sf. Ilie în două obiective importante. Pe Muntele Tabor unde este edificată biserica Shimbarea la faţă şi unde sunt aşezaţi laolaltă Mântuitorul Iisus,   Moise şi   Ilie, fiecăruia fiindu-I ridicată câte o colibă. În pustiul Hozeva, lângă mănăstirea în care sunt păstrate moaştele sf. Ioan Iacob Românul de la Neamţ, este peşterea Sf. Ilie unde se spune că a trăit proorocul.   Proorocii sunt instrumente alese de către Dumnezeu, unde radio prin care s-au transmis ştirile evoluţiei spiritului uman din antichitatea târzie până la Iisus. Au fost două categorii de profeţi: cei dintre neamurile păgâne (Plutarh, Tucidide, Suetonius, Pitagora, sibilele, Confucius, Lao-Tze etc.) care au avut o capacitate strălucită a minţii şi au întrevăzut dincolo de ceea ce este palpabil lucruri pe care muritorii de rând nu le-au perceput. Unii dintre aceştia chiar l-au prezis pe Mântuitorul. A doua categorie o reprezintă proorocii poporului ales care au fost inspiraţi în mod direct de către Dumnezeu. Prin ei Dumnezeu vorbeşte în Vechiul  Testament. Biblia nu este decât încarnarea cuvântului transmis la început pe cale orală.

Ilie

Este un prenume foarte vechi care s-a bucurat de o mare răspîndire în onomastica românească. Este continuator al numelui ebraic ,,Elijahu“, teoforic prin excelenţă şi înseamnă ,,Domnul este adevăratul Dumnezeu“ ce redă credinţa monoteistă într-un singur Dumnezeu, făcător al cerului şi al pămîntului. Ilie este personaj istoric şi a trăit în secolul al IX-lea î.Hr. În afară de faptul că Scriptura relatează despre Ilie Tişbitul sau ,,din Tesba Galaadului“ nu avem alte surse precise cu privire la originea sa. El apare brusc pe ecranul filmului unei perioade destul de tulbure în istoria poporului Israel: regele Ahab o ia de soţie pe Isabela din Tir (alte surse istorice vorbesc despre Sidon) în urma unei alianţe politice. Aceasta aduce aici şi cultul zeului Baal care era cel mai important zeu al panteonului canaanit-în general era zeul furtunilor dar nu se ştie în ce sens Baalii locali făceau referire la această zeitate. Cultele lui Baal au constituit tot timpul o provocare la doctrina monoteistă a israeliţilor. ,,Ilie a militat pentru purificarea credinţei în Dumnezeul unic şi împotriva ipocriziei religioase şi a cultului lui Baal, care se răspândise printre israeliţi sub influenţa Isabelei, nevasta lui Ahab, venită din Sidon“ (Dicţionar Enciclopedic de Iudaism, 2001) Regele Ahab îl vede ca pe un adversar politic ce urmărea să-i submineze domnia. De fapt conflictele lui Ilie cu Ahab erau de ordin moral.

Cele trei întâmplări

În prima întâmplare Ilie apare fără nici o introducere: ,,Atunci Ilie Tesbiteanul, din Tesba Galaadului, a zis lui Ahab: ,,Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia slujesc, că nu va fi în anii aceştia rouă ori ploaie decât prin cuvîntul gurii mele“ (1 Regi, 17,1) A doua întâmplare relatează sfârşitul secetei şi înlăturarea închinării lui Baal pe muntele Carmel. A treia întâmplare descrie fuga profetului pe muntele Horeb pentru a se feri de mânia Isabelei. Între aceste episoade Ilie săvârşeşte o minune unică în tradiţia Vechiului Testament, îl reîntoarce la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului la care a poposit în timpul secetei: ,,Apoi s-a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul şi a zis: <<Doamne Dumnezeul meu, întoarce sufletul acestui copil într-însul!>> Şi Domnul a ascultat de glasul lui Ilie şi a întors sufletul copilului într-însul şi el a înviat“ (1 Regi, 17,21-22)

Confruntarea de pe Muntele Carmel

Muntele Carmel este locul unde s-a desfăşurat nu doar o luptă decisivă în ceea ce priveşte menţinerea şi păstrarea tradiţiei şi a culturii poporului evreu ci preconizează şi unul dintre numeroasele conflicte religioase ce au măcinat umanitatea de-a lungul secolelor. După cum menţiona scriitorul Olimpian Ungherea războaiele religioase au fost cele mai sângeroase din istoria umanităţii, iar lupta de pe Muntele Carmel nu a fost decât o confruntare între atleţi. Acolo s-a desfăşurat o luptă armată, dacă citim printre rînduri. Scriptura relatează faptul că Ilie i-a învins pe preoţii lui Baal prin puterea rugăciunii.  ,,Prindeţi pe profeţii lui Baal! Nici unul din ei să nu scape! Şi i-au prins. După aceasta Ilie i-a pogorât la apa Chişonului, şi acolo i-a junghiat“ (1 Regi, 18,40)  Este tot atât de adevărat faptul că şi regina Isabela şi-a impus cultul în Israel tot pe cale violentă ucigându-i pe toţi evreii ,,ortodocşi“ Carmelul, locul în care s-a desfăşurat bătălia care a pus capăt idolatriei, înseamnă în limba ebraică ,,ţinut, grădină“ sau ,,ţinut roditor“ şi este un şir de dealuri care se întind pe o lungime de 50 km de la Mediterana, ţărmul sudic al golfului Acra până în cîmpia Dotan.

Un car de foc l-a urcat la cer

După ce i-a lăsat mantia ucenicului său Eliseu, Ilie a fost luat la cer de un car de foc cu cai de foc: ,,Dar pe cnd ei mergeau vorbind, iată că pe neaşteptate un car de foc cu cai de foc a trecut printre ei, şi Ilie s-a suit la cer într-un vârtej de vânt“ (2 Regi, 2,11 ) Erik van Daniken în ale sale ,,Amintiri despre viitor“ are o ipoteză apetisantă şi foarte interesantă. În cultura ebraică la fel ca şi în cea creştină, Ilie are un loc foarte bine determinat: ,,În literatura rabinică, atât în Halaha cât şi în Hagada, Ilie ocupă un loc important. Este cel care, în final, va da soluţia la o serie de întrebări rămase fără răspuns. În Talmud, multe asemenea întrebări nerezolvate se încheie prin cuvîntul <<tecu>>, care înseamnă în aramaică ,<<aceasta va rămîne>> Cuvântul este interpretat ca şi un acronim al propoziţiei <<Ilie Tişbitul va rezolva întrebările>>, pornind de la credinţa că, într-un viitor eshatologic, Ilie va aduce pacea în lume şi împăcarea între părinţi şi copii. Ilie este cunoscut mai ales ca vestitor al Izbăvirii, aşa cum atestă profeţia lui Maleahi (3,23 ): <<Iată că Eu vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată>> Dorul de Izbăvire apare şi în binecuvântările care însoţesc lectura din Profeţi la Sinagogă de Şabat şi de sărbători: <<Să ne bucurăm, Doamne, Dumnezeul nostru, cu profetul Ilie, slujitorul Tău>> Oamenii se gândesc la Ilie chiar şi la modul cel mai concret, de exemplu, la sederul de Pesah, când pun pe masă un pahar de vin în plus, al cincilea, care se numeşte chiar <<kos şel Eliahu>>  ( paharul lui Ilie ). În speranţa că el se va ivi şi va aduce Izbăvirea chiar în seara de Pesah, există obiceiul de a lăsa uşa deschisă de seder, pentru ca profetul să poată intra“ (Dicţionar Enciclopedic de Iudaism) Întîlnirea de pe Muntele Tabor în episodul ,,Schimbării la Faţă“ a lui Iisus Hristos, apariţia lui Ilie lângă Moise denotă importanţa pe care profetul o are în cele două mari tradiţii monoteiste: mozaism şi creştinism. De fapt dialogul dintre evrei şi creştini trebuie să înceapă de la Ilie.(Ştefan Botoran)