Cel mai tânăr director tehnic din rugby-ul italian este Marian Neagos, originar din Rucărul de Făgăraș. Este îndrăgostit de sportul cu mingea ovală, a fost jucător, antrenor, iar acum ocupă cea mai râvnită funcție în cadrul cluburilor de rugby cu tradiție din peninsulă. Este unul dintre rucărenii cu o carieră de succes la nivel mondial, completând lista celor care au dus renumele satului și al României pe întreg mapamondul. Îi reamintim aici pe tenorul Octavian Naghiu, unul dintre cei mai renumiţi tenori ai lumii a cărei voce a răsunat pe scenele marilor Opere ale lumii, Metropolitan Opera sau Operele din Zurich, Viena, Paris, Ierusalim, Bucureşti şi nu numai. Balerinul Jean Logrea, care a urcat pe scenele mari ale mapamondului, iar acum deține o academie de balet la New York. Alina Nicoară, inginer în domeniul nuclear, profesoară la liceele din Italia, romancier și poet, ale cărei lucrări au fost publicate de renumite edituri din peninsulă. Angela Nicoară, profesoară de chimie aplicată la licee din Roma, predă și limba, cultura și civilizația românească pentru copiii români din peninsulă, premiată de Președintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, dar este și voluntar la cunoscuta fundație mondială Sant’Egidio. Medicul neurochirurg Horațiu Ioani cu experință în clinici din Franța, profesorul universitar Adrian Ioani cu carieră în SUA și marile centre universitare din Europa. Merită menționați și rucărenii cu cariere în țară, profesorul Liviu Ioani, medicul Ioan Ioani, Codruța Vâgu și Claudia Cîrstea, medici în clinici din București, inginerii Liviu Nicoară, Ioan Bârcă, Florin Bogdan.
De la șapte ani, în Italia
Povestea lui Marian Neagoș în Italia începe undeva prin anul 2000, când părinții lui au decis să plece peste graniță pentru a oferi fiului lor și deopotrivă familiei un viitor mai bun. Multe familii din Țara Făgărașului au plecat din țară după decembrie 1989, stabilindu-se care încotro, prin țări din Europa sau peste ocean. Familia Neagoș a ales Italia, ajungând la Foligno, un oraș din provincia Perugia din centrul Italiei. Marian avea doar 7 ani când a lăsat în urmă prietenii copilăriei, ulițele satului natal și s-a trezit într-o lume nouă, străină întru totul față de ceea ce știa el. Vorbește în treacăt despre acei ani, spunând doar că n-a fost ușor să se adapteze. A fost înscris la o școală din localitatea Foligno, a cunoscut alți copii, erau reguli noi, o limbă străină lui, dar ,,viața merge înainte“ așa cum spune Marian.
- ,,La început a fost greu. În România îmi plăcea viața la țară, cred că de aceea mi s-a părut greu. Nu știam limba, aveam accent, a fost o fază de adaptare destul de dificilă, după care m-am integrat. Acum spun că Italia este acasă, în Foligno. Dar îmi place și în România unde am avut o copilărie foarte faină, pe care nu o poți găsi altundeva. Copiilor pe care-i antrenez le și spun detalii din copilăria mea frumoasă. De exemplu, le spun că atunci când mă lăsa mama pe afară, acordul era să revin acasă când vin caprele din ciurdă, înainte să se întunece. Deci toată ziua, până veneau caprele, era lumea mea. Revin în țară ori de câte ori pot. Ultima dată am fost de Paști, în urmă cu 3 ani. Când eram mic veneam des în România cu părinții, iar după ce am devenit major veneam cu prietenii mei. Am fost la ceata de feciori cu prietenii italieni, care au fost impresionați de obiceiurile de la Rucăr. Le-am arătat ce înseamnă satul românesc, am ținut să ne cunoască tradițiile. I-am plimbat prin țară, la Sighișoara, Constanța, Brașov, Sibiu. Mi-e dor de Rucăr, de România, de mâncarea de acolo, de ciorba de fasole, carnea din borcan cu ochiuri și de sarmale“ spune Marian Neagoș.
Marian este și un bun bucătar
Liceul l-a urmat la Assisi, specialitatea bucătari-osătari. ,,Am lucrat și în restaurant până am devenit jucător profesionist de rugby. Știu să fac mâncare foarte bună, orice preparat pot să-l fac. Sunt nr. 1 și la bucătărie. Am fost apoi la facultate tot la Assisi, am urmat cursurile la Facultatea de turism, economia turismului, promovare evenimente, cultură. Am fost manager într-un restaurant din Foligno, unde eram plătit bine, dar am ales sportul pentru performanță“ a adăugat Marian Neagoș.
Cum s-a dedicat rugby-ului
,,Într-una din zile, la școala la care învățam am fost vizitați de reprezentanții clubului de rugby din localitate. M-a atras acest sport și am mers la antrenamente, după care am început să joc rugby cu echipa din oraș. Câțiva ani am jucat rugby, apoi am practicat judo, dar m-am întors la rugby. Până la vârsta de 21 de ani am fost jucător. Îl ajutam însă și pe antrenor la antrenamentele cu copiii. La vârsta de 21 de ani mi-am rupt genunchiul, o accidentare gravă care m-a scos definitiv de pe teren. Am stat vreo 4 luni cu cârje. Așa am decis să mă implic în antrenoriat. Am început să antrenez juniorii de la clubul din Foligno“ a spus Marian.
Un an în Australia
Pentru presa sportivă din peninsulă, Marian Neagoș era un subiect obișnuit, atât ca jucător, dar și ca antrenor. De la clubul local din Foligno, Marian a fost invitat să antreneze alte cluburi din Perugia unde a activat până anul trecut.
- ,,Am plecat apoi în Sydney unde am lucrat ca antrenor la clubul Sydney University timp de un an. În septembrie anul trecut am plecat pur și simplu să văd lumea. Nu cunoșteam pe nimeni, am trimis CV-uri și m-a acceptat acest club. Australia este minunată, dar total diferită de Europa. O lume în altă lume. Nu seamănă de loc cu ceea ce avem noi acasă. Mi-a plăcut foarte mult, am cunoscut foarte multă lume, m-am simțit foate bine. Am în plan să mă întorc la Sydney unde am posibilitatea să antrenez. Mi-a fost de ajutor și prietenul meu bun, fostul jucător de rugby, Martin Castrogiovanni. Este un celebru sportiv care a jucat 119 meciuri cu naționala de rugby a Italiei. L-am cunoscut prin intermediul antronorului meu, care a fost și antrenorul lui. Martin are o academie de rugby în nordul Italiei și acolo sunt consilier sportiv. Două-trei săptămâni pe an lucrez la academia lui, unde avem cam 800 de sportivi juniori“ a explicat Marian.
În staff-ul clubului din Civitavecchia
În luna august a acestui an, la revenirea din Australia, Marian a fost invitat să fie antrenor la Clubul de rugby din Civitavecchia (CRC). ,,La clubul unde lucrez în Civitavecchia, avem grupe de juniori, începând de la 4 ani, până la 18 și seniorii. Cu seniorii suntem pe locul 2 în campionatul regional, la 2 puncte de prima clasată, Abruzzo. Avem un club foarte bine dotat și cu tradiție din 1950. Pe lângă funcția de director tehnic, antrenez și echipa U16 cu care am intrat în campionatul elitelor, unde joacă cele mai bune echipe din Italia. Dar fiind o echipă nouă, cu experiență mai puțină, nu am reușit să promovăm. În acest campionat sunt 18 echipe, dar promovează 6 dintre ele. În acest an ne-am clasat pe locul 7. Încercăm și la anul. Ca director tehnic, am multă responsabilitate față de toți sportivii din club. Îmi place foarte mult pentru că din această postură am posibilitatea să mă implic în formarea sportivilor, în dezvoltarea lor, să-i ajut să-și stabiliească obiectivele. Dar cel mai mult îmi place să lucrez cu juniorii pentru că au mai multe oportunități față de seniori, care dejà sunt formați. La seniori este un alt tip de implicare, ai obiective de atins, trebuie să câștigi“ a explicat Marian.
,,Rugby este viața mea“
,,Rugby este viața mea, îmi place că sunt în mijlocul multor persoane. Am urrmat cursurile organizate de Federația de rugby, dar mi-am completat pregătirea în domeniu și cu o serie de cursuri online. În Sidney am urmat cursuri de management în antrenoriat și de dezvoltare personală. În acest job trebuie să te perfecționezi și singur. Deși rugby-ul pare un sport dur, acest sport e plin de valori. Este unul dintre cele mai bune sporturi de echipă, dar este și un sport complicat. Trebuie să fii bine clădit pentru siguranță. La orice club profesionist, băieții lucrează și în teren și în sală. Acest lucru atrage copiii să-l practice“ explică Marian.
Obiective atinse
L-am întrebat pe Marian unde se vede peste 10 ani: ,,Primul obiectiv al meu l-am atins, sunt cel mai tânăr director tehnic din Italia. În același timp mi-am propus să ajung antrenor într-un club de seria A până în 30 de ani. Am 29 și l-am atins. Acum am în plan ca până în 35 de ani să reușesc să antrenez o echipă națională, indifferent din ce țară. Este destul de greu, trebuie să fii performant, să fii cunoscut, dar voi reuși pentru că prin muncă, ambiție și perseverență se poate“ a susținut Marian Neagoș.
,,Tinerii trebuie să aibă încredere în ei“
Deși are doar 29 de ani, Marian a cutreierat lumea și are păreri bine formate despre fiecare loc pe unde a trecut. Despre români, Marian spune că se adaptează ușor, aceasta fiind o bună calitate a lor.
- ,,Italienii sunt altfel, sunt mai curioși, mai deschiși la minte, vor să cunoască lumea. În cazul australienilor, situația este total diferită. Ei vor să trăiască bine și sănătos. Acolo toată lumea e bine fizic, sunt întineriți, față de europeni“ este de părere Marian.
Întrebat dacă ar vrea să lucreze în România, Marian a fost direct.
- ,,Nu cred că m-aș întoarce să trăiesc în România sau să lucrez acolo. Am fost invitat să fiu antrenor în România, dar impresarul meu n-a semnat contractul cu Federația română de rugby. Îmi place România, dar în vacanță, altfel nu știu, acolo sunt foarte multe limite, nu cred că e ca în Italia unde ai multe posibilități. Deși simt că rădăcinile mele sunt acolo, nu cred că m-aș stabili definitiv în România. Tocmai de aceea, aș îndrăzni să spun tinerilor din ziua de astăzi, că oriunde ar fi, este esențial să aibă încredere în ei. Este o vorbă italiană, cine face singur face cât trei. Trebuie să te pui în joc și abia atunci îți merge bine. Dacă te lași, dacă asculți de alții, nu vei reuși niciodată“ spune Marian. (Lucia BAKI)
Tradiția orașului care l-a adoptat pe Marian Neagoș
