Porţile de Fier este cea mai mare hidrocentrală din Europa, cu excepţia celor de pe Volga din Rusia. În câteva zile va avea cel mai mare debit de apă cu valul de inundații care se anunță. Specialiștii spun că această hidrocentrală lucrează cel mai bine la capacitate maximă. Mii de români au pus umărul pentru a realiza sistemul hidroenergetic al ţării, ingineri proiectanţi, ingineri constructori, hidrotehnişti, topometrişti, geodezi, maiştrii, muncitori pe utilaje sau pe betoane, etc. Toţi şcoliţi în sistemul de învăţământ românesc. Inginerul Constantin Drăghicescu, era angajat la ISPH, institutul care proiecta toate investiţiile din ţară, după ce terminase facultatea cu 10.00, și s-a specializat la Porţile de Fier unde a condus echipa ce a lucrat la acea parte a hidrocentralei pe care o vedem noi când trecem prin zonă. Câţi dintre noi ştiu că la Porţile de Fier este acoperită de apă o construcţie mai înaltă decât hotelul Intercontnental din Bucureşti, de 70 metri? A fost inaugurată la 16 mai 1972, la ceremonie participând Ceauşescu şi Iosif Broz Tito, şefii de stat ai celor ţări partenere în proiect-România şi Iugoslavia. Sau că la ISPH erau 35.000 de ingineri proiectanţi? Ing. Constantin Drăghicescu, specialist în energie, acum pensionar, critică acţiunea guvernanţilor de azi şi a instituţiilor statului precum ANRE sau Consiliul Condurenţiei care au scăpat de sub control preţurile la energie. ,,Un jaf la adresa populaţiei în favoarea băieţilor deştepţi“ explică inginerul care consideră că tariful la KWh este dublu faţă de cel real, o creştere nejustificată pe care românii o suportă. Am stat de vorbă cu inginerul Constantin Drăghicescu, acum pensionar, despre Porțile de Fier și despre prețurile la energie.
R.: Aţi lucrat şi la Porţile de Fier?
Ing. Constantin Drăghicescu: Da. Când am făcut Porţile de Fier a fost un moment politic foarte important, era momentul când s-a rupt Iugoslavia de Rusia. Tito s-a despărţit de Stalin, iar noi, din lagărul socialist, am îndrăznit să facem o lucrare cu Tito, cu duşmanul. Am intrat în ISPH în 1962 şi pot spune că mi-am făcut meseria la Porţile de Fier. În 1964 a început proiectarea Porţilor de Fier şi am luat-o de la zero. Am fost şef de atelier pentru un pachet de lucrări de acolo. Trebuie să ştiţi că era o lucrare amplă, avea barajul deversor, centrala, ecluza, etc, dar toate acestea erau rupte de mal, iar legarea de mal s-a făcut cu alte obiective care mi-au intrat mie în atelier. Când treceţi pe acolo cu trenul, ce vedeţi în prim plan s-a făcut sub comanda mea. Am primit în echipa mea 20 de ingineri proaspăt ieşiţi din facultate, dar la proiectarea Porţilor de Fier au lucrat 150 de proiectanţi, la care s-au adăugat geologi, topometrii, laboratoare, institute de proiectări pentru echipamente, etc. Ceauşescu voia şi cerea independenţă energetică. Aveam nevoie de 6 turbine, iar una o cumpărasem de la ruşi şi licenţa ei. Noi le-am făcut pe celelalte cinci, la Reşiţa. Sunt turbine record mondial, diametrul de 9,15 m. Porţile de Fier este cea mai mare centrală din Europa fără ruşi, ei au pe Volga unele mai mari. Ea lucrează foarte bine la capacitate, are 1000 MWh. Deci atunci se putea, azi, nu se mai poate face nimic. A fost o mare şcoală Porţile de fier pentru toţi specialiştii. Să vă imaginaţi, un etaj la un bloc are 3 m, Intercontinentalul din Bucureşti, cea mai mare clădire din capitală are 20 etaje, deci 60 m. Porţile de Fier are 80 m înălţime, fiind în apă 69,35 metri. Înălţimea în apă este de 70 m. A intrat un milion mc de beton la baraj, centrale, ecluze. Ca o paralelă, la Turnu Măgurele Nicopole, nodul hidrotehnic are 5 milioane de mc de beton.
R.: Care este preţul real al KWh?
Ing. C.D.: Vă explic. S-a stabilit un plafon, se fac hidrocentrale până când se obţine un tarif de 25 de bani/KWh produs, dar se vindea cu 50 de bani/KWh pe vremea aceea. La mişmaşurile de acum se vinde cu 65 de bani/KWh, dar nu le ajunge şi vor să vândă cu 1,38-1,40 lei/KWh. De ce? În primul rând ANRE stabilea costul. Orice producător trecea pe la Comitetul de stat pentru preţuri înainte de a stabili preţul produsului fabricat. Acest comitet te judeca. Acum avem Consiliul pentru Concurenţă care nu face treabă, dovadă că a lăsat scăparea din mâini a preţurilor. Sistemul energetic fiind atât de divers la noi, Porţile de Fier producea energia cu 0,8 bani/KWh, iar acum produce cu 3-4 bani, nu mai mult, în vreme ce Roviari, Turceni produceau cu 1 leu KWh. Atunci ANRE făcea coşul energetic, aduna toate costurile şi obţinea preţul mediu, un preţ real, la asta se adăuga preţul de transport, preţul de distribuţie, 5% beneficiu şi obţineau preţul final, care era 50 bani/KWh. Acum nu se mai face treaba aceasta. S-a spus că trebuie să existe concurenţă, o piaţă concurenţială. Ideea de concurenţă în sistemul energetic este cea mai mare gogomănie pe care am putut-o auzi vreodată. Cum să pui să fie concurent Porţile de Fier cu 1,8 bani cu o termocentrală de un leu? Ca şi cum ai face olimpiada animaleor şi la 100 de metri ai pune să alerge iepurele cu melcul. Evident nu se poate. Eu mă gândesc că este o chestie care a vrut să dezarticuleze economia românească, adică să o pună pe butuci. Ei vin, ocupă, iau diverse uzine, le dărâmă, folosesc terenurile, folosesc fierul vechi, îşi fac politica lor. Iar noi acceptăm cuminţi, dovadă este Mintia. În timp ce nemţii obţinuseră dispensa pentru 25 de ani de funcţionare noi am desfiinţat Mitia care este cea mai bună dintre termocentrale. Făcând aşa, acel preţ de 50 de bani era un preţ tabu, dovadă că a rămas neschimbat de nimeni timp de 25 de ani. ANRE ar fi trebuit să adune toate preţurile la toată energia, să stabilească preţul mediu, să pună un beneficiu şi să vândă. Dar au dublat ca să facă loc pe bursă tuturor, dar creându-se nişte beneficii de care nu se vorbeşte, se profită de ele, este o politică antisocială. ,,Băieţii deştepţi“ din energie s-au dus la Porţile de Fier şi au zis cumpărăm noi direct de la voi şi nu direct din sistemul energetic. Pentru că voi aveţi 2 bani/KWh noi vă dăm 20 bani/KWh, dar nu dăm 70.
R.: Vreţi să spuneţi că populaţia este înşelată şi plăteşte un preţ nejustificat pentru energia electrică?
Ing. C.D.: Ceea ce plăteşte populaţia este un preţ dublu faţă de cel real, nu este justficat prin costuri reale. Instituţiile statului care ar trebui să urmărească, să se implice, sunt create pentru scaun, pentru câştiguri enorme, îşi dau nişte salarii uriaşe. ANRE trebuie să adune coşul energetic şi să impună preţuri reale. Un alt exemplu de escrocherie la noi este sistemul licitaţiilor. Licitaţiile de acum toate sunt trucate. (Lucia BAKI)
