Astăzi este Ziua Universală a Iei românești
Ziua de 24 iunie are o semnificație aparte pentru români. Această zi marchează Ziua internațională a Iei românești, odată cu Sânzienele și Drăgaica. Inițiativa a luat naștere în anul 2013, pe rețeaua de socializare Facebook și a devenit în scurt timp un eveniment internațional.
Expoziție dedicată iei la Muzeul de Etnografie
Ia și cămașa de sărbătoare” la sediul Muzeului de Etnografie de pe Bd-ul Eroilor nr. 21 A, unde vor putea admira ii lucrate manual, după modele recuperate din vechile cămăși ale bunicilor și din albume de cusături. Vernisajul expoziției „Roadele șezătorilor“ va avea loc începând cu ora 12.00.
- „Expoziția reunește ii și cămăși lucrate cu migală și pasiune de doamnele din grupuri de șezătoare din Brașov, Codlea și Făgăras, Sfânu Gheorghe și chiar Constanța. Iile prezentate în expoziție au ca sursă de inspirație diferite regiuni ale României, subliniind diversitatea și rafinamentul portului tradițional. Prin activitatea acestor grupuri de șezătoare se reușește revitalizarea costumului tradițional, iar modele uitate sunt readuse la viață. Tot în cadrul expoziției puteți admira cămăși care fac parte din portul național al Junilor din Șcheii Brașovului. Aceste cămăși sunt purtate cu mândrie de către Junii Albiori și Roșiori și sunt purtătoare de simboluri creștine și păgâne precum vița de vie, soarele, trifoiul cu patru foi, pomul vieții“ comunică Muzeul.
Expoziția „Roadele șezătorilor. Ia și cămașa de sărbătoare” își propune să aducă în lumină bogăția culturală și creativitatea artistică a acestui popor care a brodat pe ie simboluri arhaice ce refac legătura cu o lume mistică și care au semnificații profunde legate de credințele și supersțiile țăranului român. Aceste simboluri crează punți între generații și sunt manifestarea identității culturale românești”, au precizat organizatorii.
Celebrată în 48 de țări
Propus de comunitatea online „La Blouse Roumaine”, acest eveniment este în prezent celebrat în nu mai puțin de 48 de țări, în peste 100 de orașe de românii de pretutindeni.
Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.
O cămașă tradițională de sărbătoare
Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru. În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
