Cezar, cu literă mică, liderul, împăratul romanilor, este menționat cu precauție, cu o zgârcenie atent cântărită în Evanghelii, doar de vreo 15 ori. Motivul este că Impărăția lui Dumnezeu e dincolo de cea a lui cezar. Cea mai cunoscută formulare e cea în care Mântuitorul Hristos este mai mult decât întrebat, este provocat să aleagă care împărăție o fi mai demnă de respect… tocmai prin cheia lumească a birului, a dărilor. Dintre Evangheliști (trei care amintesc întâmplarea), Sf. Ev. Marcu zugrăvește cel mai detaliat întrebarea: ,,Aceștia au venit și I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni; căci nu cauți la fața oamenilor și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? (Marc.12:14)”Răspunsul Mântuitorului Hristos este cel care a promovat apelativul cezarului cum nu a făcut-o nicio scriere de pe pămant. Trei dintre evangheliști (Matei, Marcu și Luca) prezintă răspunsul Mântuitorului Hristos, însă tot Sf. Ev. Marcu zugrăvește cel mai detaliat răspuns: ,,Atunci Isus le-a zis: Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Și se mirau foarte mult de El”. (Marc.12:17) Detaliul care face diferența e… mirarea, unic la Sf. Ev. Marcu. A fost atunci și a rămas și acum, necontenit ne mirăm. Câteva precizări, de bun simț, la pornire de drum împreună printre rânduri: nu politică alta decât a neamului românesc, fără simpatii monarhiste, în căutarea adevărului pierdut dincolo de manuale, cu simțurile după putințele noastre. Pentru generația care am săpat după istorie, dar mai ales pentru cei de acum cu manualul de Istorie a României mai subțire decât degetul mic.
Locul de veci pentru familia regală
Pentru membrii familiei regale de după 1866 (Hohenzollern-Sigmaringen) a fost ales ca loc de veci: biserica veche istorică a Mănăstirii Curtea de Argeș, ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab, sfințită la 15 August 1517, socotită poate cea mai frumoasă biserică din România, prin dantelăria în piatră, armonia formelor și legarea ei de unul dintre miturile neamului românesc – cel al Meșterului Manole. Mănăstirea Curtea de Argeș – necropolă domnească a dinastiei Basarbilor devenea și necropola regală a familiei Hohenzollern-Sigmaringen a României. Alegerea acestui loc de veci a fost făcută de însuși Carol I, primul rege al României între 1866- 1914, care în 1886 i-a dat sarcina arhitectului francez Lecomte du Noüy de a proiecta și construi Palatul episcopal de la Curtea de Argeș, situat în incinta mănăstirii, la mică distanță de biserica veche istorică a Mănăstirii Curtea de Argeș. Palatul episcopal era în același timp și loc de reședință al regelui Carol I, iar acesta a ales biserica Mănăstirii Curtea de Argeș ca loc de veci dorind să fie alături de domnitorii dinastiei Basarabilor, întemeietorii Țării Românești. Dar, regele Carol I, cel mai hotărât și ferm dintre toți pe care i-a dat dinastia României, a dorit ceva doar pentru el și membrii familiei regale, de făcut nemțește, pas cu pas, după moartea sa, așa după cum a lăsat în testamentul său: un mausoleu nou regal în București, amplasat pe un deal cu un bulevard care să ducă către acesta.
- „Să fiu îngropat lângă biserica Curţii de Argeș, reclădită de mine, și care poate deveni mormântul dinastiei române; însă, când capitala Regatului va cere ca cenușile mele să rămână în mijlocul iubiţilor mei bucureșteni, atunci înmormântarea la Curtea de Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un mausoleu pe o înălţime împrejurul orașului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălţimea înainte de biserica Cărămidari, unde se găsește astăzi un pavilion al Institutului Geografic Militar).”
Primii regi înhumați: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria
Rând pe rând, plecând din lumea aceasta, membrii familiei regale au fost înmormântați în interiorul bisericii domnești: Carol I în 1914 și soția sa – regina Elisabeta în 1916, apoi succesorul său: Ferdinand I în 1927 și soția sa regina Maria în 1938. Succesiunea mormintelor membrilor familiei regale în biserica veche domnească a Mănăstirii Curtea de Argeș se oprește la cei patru în 1938. De menționat este faptul că argeșenii, hotărâți și neclintiți iubitori de neam și credința ortodoxă, nu au fost încântați de ideea de a li se face loc la vremea respectivă, mormintelor membrilor casei regale în biserica veche domnească, mică și plină de morminte ale familiei dinastice românești a Basarabilor. Trebuie menționat faptul că slujbele înmormântărilor au fost în credința ortodoxă, iar cele patru pietre de mormânt sunt adevărate capodopere de artă, dantelării în piatră cu numele și epitafele fiecărui defunct regal. Unii dintre regi au trecut la credința ortodoxă, alții născându-se pe pământ romanesc au fost botezați ortodocși însă cel mai înălțător aspect îl reprezintă faptul că Ortodoxia Românească le-a oferit cinstea ungerii cu Sfântul și Marele Mir permințându-se să fie singurii în afara preoților și episcopilor care aveau acces prin Ușile Impărătești la Sfântul Altar, închinându-se și împărtășindu-se.
Noua catedrală arhiepiscopală pentru mormintele familiei regale
După plecarea din lumea aceasta a reginei Maria, din 1938 încoace, rânduiala mormintelor regale nu mai e taina așa cum o știm în ortodoxie. Între anii 2009 – 2018 s-a construit în fața incintei Mănăstirii Curtea de Argeș, imediat în partea dreaptă, Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș care să adăpostească mormintele membrilor familiei regale. Noua catedrală ar fi meritat un amplasament cu spații largi împrejurul ei, care să o pună în evidență, demnă de o necropolă regală, mai ales că în ortodoxie la Inviere, creștinii ortodocși înconjură biserica. Spațiul este generos doar în fața ei și lângă – la câțiva zeci de metri – pentru tarabele de târg, aspect de bâlci care a invadat proximitatea și altor locuri uluitoare din această țară: Mănăstirea Voroneț, etc. Intrarea în noua catedrală este cea care se lasă cu… mirare. Direct după pragul ușii, pridvorul ne apasă cu tavanul extrem de jos, coloanele înalte doar cât un stat de om ne arată înghesuiala ultimilor 2 m de pământ de deasupra oricăruia dintre noi. În rânduiala așeazată ortodoxă a vechilor biserici, intrarea în biserică (pronaosul) cuprindea un pridvor care făcea trecerea dintre lumi, o pregătire a creștinului între lumea aceasta și Casa lui Dumnezeu – naosul și Sfântul Altar. Abia apoi urma camera mormintelor unde erau așezate locurile de veci ale ctitorilor și domnitorilor, de o parte și de alta, la stânga și la dreapta. In noua catedrală pridvorul pregătitor lipsește, astfel omul intră direct cu bocancii între mormintele așezate de-o parte și de alta a intrării, șase pietre funerare la stânga și șase la dreapta. Mirarea atinge apogeul la pietrele mormintelor, simple, austere cu nume scurt și atât, fără epitafe, fără alte mențiuni. Nici măcar tăblițe cu inscripții lângă morminte nu sunt. Pe unul din morminte scrie simplu Elena și atât, care să fie, regina mamă – soția lui Carol II sau Elena Lupescu – și ea tot a lui. Puntea dintre cele două biserici învecinate: vechile locuri de veci din biserica domnească a Mănăstirii Curtea de Argeș si Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș, nu o reprezinta doar cei câțiva zeci de metri dintre ele, ci sunt zecile de ani, aproape un secol, din 1938 încoace – momentul plecării din lumea aceasta a reginei Maria. Pas cu pas după ea, în ordine cronologică până azi.
Primul rege decedat în exil, Carol II
Carol II (fiul regelui Ferdinand și al reginei Maria) a murit în 1953 în Portugalia și a fost adus în România în Februarie 2003. A fost primul membru al familiei regale, decedat în exil ale cărui rămășițe pământești au fost aduse în țară după 1989. Datorită ostilității românilor în fața renumelui său nefast și a nenorocilor în care a băgat România, nu a putut fi îngropat alături de strămoșii săi în interiorul bisericii vechi a Mănăstirii Curtea de Argeș, așa că a fost depus în 2003 într-o criptă supraterană, în curtea mănăstirii, pe una din alei, intrarea în criptă fiind blocată cu zăbrele de fier iar sicriul acoperit cu drapel – vizibil vizitatorilor. In 9 Martie 2019 a fost reînhumat pentru a treia oară, fiind depus în Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș, la intrare pe partea stangă, având a treia piatră funerară. Când a murit în Portugalia, la înmormântarea sa nu a participat fiul său, regele Mihai aflat în exil, relația dintre ei fiind una foarte rece. La înhumarea sa din 2019 de la Argeș nu a participat nepoata lui, custodele coroanei: Margareta. În 2003, Carol II nu a fost adus singur în țară. Părăsind țara și tronul de două ori, cedând Ardealul către Austro-Ungaria fără să facă nimic, nu a putut să o părăsească pe leana lupeasca – Elena Lupescu, așa că râzând istoriei, au fost aduși impreună. Elena Lupescu, personaj și mai nefast decât Carol II în ochii românilor, i-a supraviețuit acestuia încă 24 ani, murind în 1977 tot în Portugalia. I-a fost oficial a treia soție între 1947 – 1953, însă de fapt a fost mult mai mult decât atât. Ea nu a putut fi depusă nici măcar în cripta supraterană din curte, ci i s-a găsit un loc ascuns de ochii lumii în cimitirul mănăstirii, cimitir închis vizitatorilor. Se spune că și ea a fost mutată într-unul din mormintele din noua catedrală episcopală, dar i s-a șters numele de pe piatra de mormânt ca să nu agite sensibilitatea românilor.
Carol Mircea a decedat la Londra
Carol Mircea Lambrino a murit în Ianuarie 2006, la Londra. A fost primul fiu al lui Carol II și Ioana Maria Valentina – Zizi Lambrino, născut în Ianuarie 1920. Deoarece Carol II avea atribuțiuni militare însă a părăsit frontul ca să se căsătoarească la Odessa cu Zizi Lambrino, conform legilor românești în vigoare trebuia executat pentru dezertare. Pentru liniștirea populației, familia regală i-a separat, pe el l-a trimis în croazieră pe ocean și a mobilizat cei mai buni juriști din vremea aceea ca să îl salveze de execuție și să declare căsătoria nelegală. Tânăra mamă însărcinată a fost trimisă în exil în Franța, atent supravegheată, iar tăcerea i-a fost cumpărată cu o rentă anuală consistentă prin care să nu emită nici o pretenție de moștenire nici pe linia averii private, nici pe cea a succesiunii la tron pentru fiul ei. Mai târziu, Carol Mircea – Lambrino a obținut în trei instanțe internaționale recunoașterea ca prim fiu a lui Carol II. În August 2006, la câteva luni după decesul său, a fost adus în România iar dorința sa a fost să fie înmormântat în biserica veche de la Mănăstirea Curtea de Argeș alături de membrii familiei regale, însă regele Mihai I (fratele său mai mic) s-a opus, așa că a fost găsită soluția de a fi înmormântat la Mănăstirea Cozia. Cei doi frați, Carol Lambrino și regele Mihai I nu s-au văzut niciodată, deși Carol Lambrino a făcut demersuri ca să se vadă iar Mihai nu l-a recunoscut niciodată ca frate și nici ca urmaș al familiei regale. Carol Mircea – Lambrino a fost al treilea membru al familiei regale adus în România.
Regina Ana depusă în Noua catedrală
Regina Ana (soția regelui Mihai I), decedată în Aug 2016 în Elveția, a fost adusă în aceeași lună în țară și depusă în Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș la intrare pe partea dreapta, având prima piatră funerară. Regina Ana a fost a patra membră a familiei regale adusă în România.
Regeme Mihai I a decedat în Elveția
Regele Mihai I (fiul lui Carol II și al reginei mamă Elena) decedat în Decembrie 2017 în Elveția, a fost adus în aceeași lună în țară și depus în Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș la intrare pe partea dreaptă, având a doua piatră funerară (între mama sa regina Elena și soția sa regina Ana). Ultima sa dorință a fost să își doarmă somnul de veci la Mănăstirea Curtea de Argeș alături de mama sa regina Elena. Regele Mihai I a fost al cincilea membru al familiei regale adus în România.
Regina Elena adusă în țară în 2019
Regina mamă Elena (soția lui Carol II și mama lui Mihai I), a decedat în 1982 în Elvetia, a fost adusă în 2019 în țară și depusă în Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș la intrare pe partea dreaptă, având a treia piatră funerară, langă regele Mihai I. Regina mamă Elena a fost al șaselea membru a familiei regale adusa în România.
Principele Nicolae ultimul adus în țară
Principele regent Nicolae (al doilea fiu al regelui Ferdinand și al reginei Maria, fratele mai mic al lui Carol II) a decedat in 1978 în Spania. In 29 Martie 2024, după 46 de ani este adus în țară și depus în Noua Catedrală Arhiepiscopală din Curtea de Argeș, la intrare pe partea stângă, având a patra piatra funerară, langă regele Carol II. Este singura piatră funerară cu inscriptia cea mai lungă: „Principele Nicolae și soția sa Ioana”. A fost căsătorit cu Ioana Dumitrescu-Doletti, căsătorie nerecunoscută de fratele său mai mare Carol II aflat pe tron, însă pentru soția sa, principele regent Nicolae a renunțat la toate titlurile regale. Principele Nicolae a fost numit regent al României (deoarece viitorul rege Mihai I era minor) din 1927 până în 1930, când tronul a fost preluat de regele Carol al II-lea. Exilat din țară, Principele regent Nicolae a sprijinit la rândul său organizațiile exilului românesc în rezistența anticomunistă. Soția sa, Ioana Dumitrescu-Doletti a decedat în anul 1963 iar principele regent Nicolae s-a recăsătorit a doua oară în 1967 cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela. In 1978 când principele regent Nicolae a decedat, a doua sa soție a ales din eleganța să îl înmormânteze langă prima soție – Ioana. Principele regent Nicolae este al șaptelea membru al familiei regale adus în România.
Unirea, mirarea românilor!
Indiferent de orientări, mai mult sau mai puțin monarhiști, este un fapt incontestabil la care poate fi concentrată (și nu rezumată) familia regală a României: în timpul regelui Ferdinand și al reginei Maria s-a infăptuit cel mai mare ideal al tuturor Românilor: Unirea cea Mare de la Alba Iulia, la 1918. Aceasta este… mirarea mirărilor Neamului Românesc pentru care se cade să plecăm capul cu recunoștință în fața lui Dumnezeu și a trimișilor Lui pe pământ care “au dat cezarului ce este al cezarului, lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” iar Românilor: România Mare! (Dan Luca)
