Sfînta Cuvioasă Paraschiva
,,Întru tine, Maică, cu osîrdie s-a mîntuit cel după chip, că luînd Crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrînd ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Paraschiva, duhul tău“ (Troparul Sărbătorii)
Duminică, 14 octombrie a.c. o prăznuim pe Sfînta Cuvioasă Paraschiva, o sărbătoare importantă ţinînd cont de binefacerile pe care această sfîntă le-a adus poporului român. Cuvioasa Paraschiva este numită de români ,,Paraschiva de la Iaşi”.
Sfinţii
Sfinţii sînt prietenii lui Dumnezeu şi modele demne de urmat în viaţa noastră. Sînt oameni purtători de Hristos pentru că nu au acceptat compromisul şi au dus lupta cea bună pînă la sfîrşit. Ce este un sfînt? Nu este un zeu, nici un idol, este un arhetip al faptelor bune. Nu sîntem singuri pe această mare a vieţii, care uneori este şi tulburată, avem nevoie de aceşti maeştri ai spiritualităţii de la care învăţăm mereu. Sîntem, cu toţii, nişte ucenici care avem nevoie de învăţători. Iisus Hristos este cel mai ilustru mod de sfinţenie iar sfinţii L-au urmat îndeaproape.
Originea Cuvioasei Paraschiva
Paraschiva de la Iaşi s-a născut în satul Epivata, în apropiere de Constantinopol, dintr-o familie înstărită. A trăit în prima jumătate a secolului XI, chiar în perioada scindării Bisericii (Schisma cea mare din anul 1054 care a despărţit Biserica din Răsărit de cea din Apus). Sfînta Paraschiva a fost un copil deosebit încă de la început prin faptele pe care le făcea. Evlavia ei a dus-o în pragul sfinţeniei încă de cînd era mică. Milostenia, posturile şi hainele simple pe care le îmbrăca i-au atras oprobiul şi furia părinţilor. Adeseori era pedepsită pentru aceste lucruri îndurînd chiar pedepse fizice. ,,Mîncarea şi hainele vor forma subiectul primelor conflicte cu familia, care de la mustrare va trece la pedepsirea cu bătaia“. (Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin). Mîntuitorul Iisus Hristos spunea: ,,Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze mie“. (Marcu, 8, 34) După moartea părinţilor ei, ea a moştenit o avere importantă împreună cu fratele ei Eftimie, ajuns mai tîrziu episcop de Madita. Sfînta împarte săracilor întreaga avere şi se retrage mai tîrziu la o mănăstire de maici din apropierea Constantinopolului unde duce o viaţă plină de nevoinţe şi asceză.
Pe urmele Mîntuitorului
Cuvioasa Paraschiva se va îndrepta spre Țara Sfîntă, pentru că vroia să meargă pe un traseu spiritual unde se va înălţa sufleteşte. Ierusalimul va fi primul oraş în care va poposi, ulterior se va retrage la o mănăstire din Valea Iordanului cu gîndul de a rămîne acolo toată viaţa.
Glasul îngerului
Cuvioasa Paraschiva a trăit mereu în ascultare de Dumnezeu şi s-a ghidat doar după pronia divină. În Valea Iordanului aude porunca lui Dumnezeu prin glasul îngerului care îi spune: Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pămîntului“. Se îndreaptă din nou spre Constantinopol unde rămîne o vreme pe lîngă Biserica ,,Sf. Sofia“ şi la Biserica Maicii Domnului. După o perioadă se întoarce în patria sa unde nu mai este recunoscută de nimeni. Va alege să slujească în preajma bisericii prin anonimat şi umilinţă totală. Viaţa ei plină de lipsuri şi renunţări îi va grăbi sfîrşitul şi va fi înmormîntată pe malul mării. După mulţi ani, moaştele ei vor fi descoperite printr-o minune dumnezeiască. ,,Viaţa ascetică, dusă în privaţiune şi hrană, i-a grăbit sfîrşitul şi va fi găsită lîngă biserică, adormită întru Domnul şi va fi înmormîntată nu departe de Biserică, în apropierea malului mării. După mulţi ani, moaştele ei sînt descoperite printr-o minune. Sf. Paraschiva se arăta, adesea, în vis preotului Bisericii, cerîndu-i să fie mutată de lîngă un cadavru urît mirositor ce fusese înhumat alături de ea. Prin săpare la locul indicat, este găsit trupul întreg şi plin de miresme, izvorîtor de mir, prin care se făceau vindecări tuturor acelora care se atingeau de sfintele moaşte cu credinţă“. (Aurelia Bălan Mihailovici, Dicţionar onomastic creştin).
Călătoria sfintei
Țarul Asan I, care domnea împreună cu fratele său, Petru, află de minunile pe care sfînta le făcea şi aduce trupul ei la Târnovo, capitala ţaratului vlaho-bulgar. După o perioadă, moaştele ei sînt mutate la Belgrad, iar apoi aduse la Patriarhia din Constantinopol. Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, va reuşi să aducă moaştele Cuvioasei Paraschiva la Iaşi, unde le pune în Biserica ,,Sfinţii Trei Ierarhi“, ctitoria sa. Acolo vor rămîne pentru totdeauna. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al Moldovei, va povesti acest lucru: ,,Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaşte din biserica patriarhicească a Constantinopolei şi le-a cîştigat acestora pentru cele înalte şi multe binefaceri şi slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi de la Poarta otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miază-zi al Bisericii Trei Ierarhi“.
Binefacerile sfintei
De-a lungul timpului, moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva vor face multe minuni: vindecări de boli, scoaterea duhurilor necurate, protejarea recoltelor. Biserica ,,Sfinţii Trei ierarhi“ din Iaşi a devenit loc de pelerinaj, unde oamenii din toată ţara vin să-i ceară ajutorul sfintei. Paraschiva este un nume folosit frecvent în onomastica românească din cauza faimei la care a ajuns sfînta. ,,În onomastica românească, prenumele Parascheva, Paraschiva a cunoscut numeroase variante, fiind atribuit chiar şi băieţilor, frecvenţă motivată prin cultul deosebit, mai ales în rîndul populaţiei rurale care o invocă adesea, ca protectoare a culturilor şi a gospodăriei lor pe Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi, care îi apără de boli, dar şi de fenomenele catastrofale ale dezlănţuirii stihiilor naturii“. (Aurelia Bălan Mihailovici) Cele mai răspîndite forme derivate de la numele Cuvioasei, la noi, sînt Paraschia, Paraschiviţa, Paraschiţa, Pachiţa, Părăştiţa, Parasiia, Parascovia, Parasuca sau Parasca. Mai există şi alte prescurtări precum Chiva, Chivuţa sau Vuţa. Formele masculine sînt Paraschiv, Parascu, Părasco, Parsacan, Parscul, Schivu sau Chivu. Mai este şi forma bulgară a numelui, de la cea de-a cincea zi a săptămînii, vinerea, precum Petca sau Petco. În data de 14 octombrie oamenii vin în pelerinaj la moaştele sfintei în fiecare an. Sfînta Cuvioasă Paraschiva rămîne un reper important al ortodoxiei româneşti, atît prin viaţa ei sfîntă cît şi prin minunile pe care le-a făcut.
(Ștefan BOTORAN)
