Compararea prețurilor medii și a salariilor în Croația este o practică standard, iar odată cu creșterea actuală a prețurilor este și mai stringentă, dar comparațiile în ceea ce privește productivitatea muncii sunt rare atunci când ne măsurăm cu alte țări din UE, scrie publicația croată Poslovni, citată de Rador.
Analiștii Serviciului Croat pentru Ocuparea Forței de Muncă (HZZ), pornind de la teza de bază în teoria economică că salariile într-o economie de piață sunt determinate de productivitatea muncii, au comparat salariile brute pe oră și PIB-ul pe oră anul trecut. Irlanda și Luxemburg au avut cea mai mare cifră de PIB pe oră, 119 și 105,5 euro, acest nivel ridicat fiind rezultatul faptului că multe companii multinaționale și instituții financiare își au sediul acolo, dar își desfășoară activitatea și în alte țări, motiv pentru care sunt excluse din analiza HZZ.
O conexiune solidă
Cu toate acestea, în alte țări din UE s-a stabilit o legătură puternică între PIB și salarii, cu un coeficient de 0,983. Bulgaria este țara cu cele mai scăzute valori ale productivității și ale salariilor – pe oră, PIB-ul său este la nivelul de 14,9 euro, iar salariul brut pe oră este de 8,2 euro. România realizează o valoare ceva mai mare, cu salarii pe oră de 9,5 și un PIB de 18,3 euro pe oră. Cifrele în Croația sunt mai bune decât în Ungaria, în timp ce în Polonia și Grecia, cu o valoare egală sau puțin mai mică a PIB, salariile sunt în medie ceva mai mari decât la noi.
În Croația, prețul brut al forței de muncă pe oră a fost de 12,1 euro, iar valoarea adăugată realizată a fost de 21 de euro. Un PIB puțin mai mic în Ungaria (20,9 euro pe oră), dar salariile ungare sunt mai mici decât în Croația (10,7 euro pe oră). În Grecia, PIB-ul pe oră este identic cu cel din Croația, dar salariul pe oră este de 14,5 euro, în timp ce în Polonia, cu un PIB de 19,1 euro pe oră, salariul este ceva mai mare decât cel croat, de 12,5 euro.
Cele mai mari valori atât ale salariilor, cât și ale productivității sunt realizate de Danemarca, unde salariul orar brut de anul trecut a fost de 46,8 euro, iar valoarea creată a PIB-ului pe oră a fost de 86,7 euro.
Este interesantă relația dintre productivitate și salarii în Slovenia vecină, unde PIB-ul pe oră anul trecut a fost de 33,8 euro, iar salariul pe oră a fost de 23,1 euro. Dintre toate fostele țări socialiste, Slovenia obține cel mai bun rezultat în ceea ce privește productivitatea și salariile.
Economiștii vor asocia un nivel mai ridicat al salariilor cu o producție industrială mai dezvoltată și mai competitivă, care are impact asupra altor ramuri ale economiilor naționale. Cifrele din analiza HZZ arată că salariile pe oră sunt mai mari la membrii UE cu productivitate mai mare în producția industrială, dar observă și diferențe mari între membrii UE mai vechi și cei noi. În medie, salariile pe oră de muncă în țările post-comuniste sunt puțin peste 13 euro, în timp ce cele din vechile state membre sunt de 35,5 euro.
Acest lucru este parțial legat de întârzierea investițiilor și, de asemenea, este evident că o pondere mai mare a experților și tehnicienilor în numărul total de angajați crește semnificativ productivitatea și salariile.
Suma salariilor pe oră în industria prelucrătoare este cea mai mică în Bulgaria (6,8 euro) și cea mai mare din Danemarca (49,8 euro). În Croația, aceasta s-a ridicat la 11,2 euro, cu faptul că valoarea adăugată realizată pe oră de muncă în țara noastră a fost doar puțin mai mare, 13,7 euro. În Bulgaria, valoarea adăugată a fost aproape de două ori mai mare decât salariul, 12,3 euro pe oră.
Producție alimentară semnificativă
Valoarea adăugată de anul trecut în industria prelucrătoare din Slovenia a fost de 31,5, iar salariul pe oră a fost de 23,6 euro. Dacă ne uităm la structura valorii adăugate pe țări, Cehia și Slovacia dețin cea mai mare pondere a industriei de prelucrare (aproximativ 23%), în timp ce ponderea acesteia în Croația este puțin peste 13%, cu o tendință de scădere vizibilă în ultima perioadă de trei ani.
Și în Slovenia, ponderea industriei de prelucrare în valoarea adăugată este în scădere semnificativă, dar este la un nivel semnificativ mai ridicat decât în Croația (21,6%).
Privind mai atent, Croația se numără printre țările cu o pondere semnificativă a producției alimentare în valoare adăugată (3%), în timp ce producția farmaceutică, care contribuie semnificativ la nivelul productivității muncii și a salariilor, cu o pondere de 0,7%, nu a rezistat. Totuși, dacă ne uităm la ponderea industriei hoteliere și catering, care este de 4,9% în valoarea adăugată, doar Grecia a fost mai „avansată”, cu o pondere de 6%.
