Activele fostului combinat chimic din Făgăraş au fost vândute de lichidatorul judiciar al societăţii Gladwell Energy cu 8,2 milioane de euro companiei Nitramonia BC SRL, care aparține omului de afaceri Eusebiu Guțu, acționarul grupului Pambac Bacău.
- „Expert Insolvenţă SPRL filiala Bucureşti, în calitate de lichidator judiciar al societăţii Gladwell Energy- în faliment, şi al Nitroporos – în faliment, anunţă că activele din patrimoniul Gladwell Energy şi din patrimoniul Nitroporos aflate pe platforma fostului combinat chimic din Făgăraş au fost valorificate în cadrul licitaţiei publice la preţul de 8,2 mil. euro”, potrivit unui comunicat de presă.
Cu o astfel de sumă se vinde o vilă în capitală, nicidecum activele fostului combinat chimic. Numai fabrica de îngrășăminte a fost o investiție de 628 milioane de dolari. Nitramonia BC SRl, care mai deţine de anul trecut şi combinatul chimic Chemgas din Slobozia, are ca obiect de activitate fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase. Compania a avut anul trecut afaceri de 2,1 miliarde de lei şi un profit net de 54 milioane de lei, la 242 de angajaţi, arată datele publice de la mfinante.ro. Reamintim că activele de la Nitroporos au fost scoase la vânzare după ce compania a ajuns în faliment. În 2022, de exemplu, s-a cerut pentru aceste active preţul de 16,4 mil. euro. Nitroporos, înființată în 2008, avea ca activitate principală fabricarea îngrăşămintelor şi produselor azotoase, iar ca activităţi secundare fabricarea altor produse chimice anorganice de bază, fabricarea explozibililor, fabricarea altor produse din material plastic. Societatea Gladwell Energy a fost înfiinţată în anul 2010, având ca obiect de activitate producţia de energie electrică.
- „Vânzarea pachetului de active a fost aprobată în cadrul şedinţei adunării creditorilor Gladwell Energy SRL din 29.08.2022, prin organizarea de licitaţii publice cu strigare, iar preţul de pornire a licitaţiei din data de 27.07.2023 a fost aprobat în cadrul şedinţei adunării creditorilor Gladwell Energy SRL din 07.06.2023”.
Cum au apărut aceste societăți
Prin 2010, pe platforma chimică de la Făgăraș apărea o nouă societate, Gladwell Energy SRL care a achiziționat de la Nitroporos SRL un pachet de 60% din acțiuni, restul ajungând la Gladwell Limitid SRL. Erau activele fostului combinat chimic Nitramonia. Prin 2011, SC Gladwell Energy SRL anunța că va pune în funcțiune pe platforma chimică o centrală electrică cu ciclu combinat, cu funcţionare pe gaz metan și cu randament net ridicat de 56-57%. După 4 ani, nicio vorbă de vreo centrală electrică, iar Gladwel Energy intra în insolvență. Iar odată cu ea și Nitroporos a tras obloanele și a produs șomeri. Reamintim că omul de afaceri Ioan Niculae a achiziționat activele Nitramoniei, după divizarea acesteia în 8 societăți independente, la rândul lor devalizate de nimeni alții decât directorii numiți politic. Închiderea societăţii Nitroporos din Făgăraş a dat startul pentru dispariţia industriei de îngrăşăminte chimice din România, făcându-se loc importurilor de îngrășăminte chimice. Merită menționat faptul că prima fabrică de îngrăşăminte chimice din România a fost construită la Combinatul Chimic Făgăraş, urmând investiţii similare în alte nouă oraşe ale ţării. Când s-a declarat falimentul societății Nitroporos, era în funcțiune o fabrică pentru care, la nivelul anului 1976, au însemnat investiţii de peste 600 milioane de dolari.
Puțină istorie
În perioada dintre cele două războaie mondiale, în lumea industrială din România s-au afirmat întreprinderile făgărăşene. Pe atunci era o industrie chimică limitată la fabricarea de explozivi minieri şi militari, dar prin Contractul nr. 8613 din anul 1940, Ministerul Inzestrării Armatei şi ,,Prima Societate Română de explozivi” decid să construiască o nouă fabrică pentru producerea a 8 t/24 h ammoniac, o investiție de 293.573.783 lei. Lucrau atunci 2649 salariaţi și se produceau zilnic 12 t amoniac, 50 t acid azotic 50%, 10 t acid azotic 98%, 12 t azotat şi 14 t nitrocalcar. În cursul anului 1960 s-a pus în funcţiune o nouă fabrică de amoniac care producea 31.000 tone/an, acid azotic 50%, 240 tone/zi şi de azotat de amoniu – 200 tone/zi. Investiţia la această fabrică a fost de 270.638.000 lei. Atunci, se cumpăra gaz metan din URSS cu 40 ruble/ 1000 normal metri cubi, în timp ce în vest se comercializa cu 200 $ aceeaşi cantitate de gaz metan.
Kellogul şi instalaţiile colaterale au costat 628 milioane de dolari
Tot la Combinatul Chimic Făgăraş s-au produs pentru prima dată azotat de amoniu cristalizat folosit ca îngrăşămînt chimic sub denumirea de ,,gunoi artificial” și azotat de amoniu îngrăşămînt-granulat şi neaglomerabil, calcamoniu nitrat şi nitrocalcar cu 28% azot. După 1970 a început în România preocuparea pentru construirea fabricilor moderne, de mare capacitate pentru producţia industrială de amoniac, acid azotic, azotat de amoniu, uree şi îngrăşăminte complexe N-P-K ( azot-fosfor-potasiu). Construcţia noului grup azot pe platform chimică de la Făgăraș a început în 1976, iar prima producţie s-a înregistrat în martie 1980. Noua fabrică de amoniac realizată sub licenţă Pullman-Kellog a costat 125 milioane $. Acidul azotic şi azotatul îgrăşământ, poros sau tehnic, au costat 153 milioane $. Pentru asigurarea necesarului de gaz metan (1,5 milioane metri cubi pe zi) a fost construită conducta nouă Agnita-Făgăraş şi staţie de reglare pe măsura noului consum de gaz metan. Ca să exite siguranţa cerută în asigurarea energiei electrice (100 megawati oră) s-a construit staţia de racord adânc Hoghiz. Apa industrială necesară tehnologic şi pentru răcire a fost asigurată prin construirea barajului deversor pe Olt, conductele şi statia de pompare în instalaţia de tratare industrială din combinat, termocentrala nr. 2 cu 6 cazane CR-12 şi statia de epurare biologică pentru apele uzate care se deversau în Olt prin Racoviţa. Aceste lucrări au necesitat investiţii de peste 350 milioane $. În total, investiția s-a ridicat la 628 milioane de dolari.
Locul II în lume
Pentru noua fabrică de azotat de amoniu a Combinatului Chimic Făgăraş a fost construit turnul metalic de granulare pentru azotatul de amoniu de joasă densitate-poros şi azotatului de amoniu de înaltă densitate-tehnic. Frigul rezultat din vaporizarea amoniacului necesar fabricării acidului azotic, era folosit la răcirea azotatului poros/tehnic.
- ,,Experienţa acumulată de inginerii D. Lungu, I.Constantinoiu, C.Custurea, maiştri G. Maier, S. Darie, D. Bruda, A.Boier a situat C.Ch.Făgăraş pe locul doi în lume, între cele cinci ţări care produceau atunci azotat de amoniu poros ( USA, România, Franţa, Germania, Norvegia). Numai din exportul de azotat poros/tehnic se încasau anual 30 milioane $. Pentru consumul intern se foloseau zilnic 40 t poros şi 200 t tehnic pentru explozivii industriali pe baza de trinitroglicerină“ explica într-un interviu Teodor Șuteu, fostul director general. (Lucia Baki)
