Constantin Bălăceanu Stolnici, boierul turnător la Securitate vreme de 25 de ani, a murit la vârsta de 100 de ani

A murit academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, anunță  Universitatea Ecologică. Stolnici avea 100 de ani. Academia Română l-a omagiat joi, 7 iulie, pe Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru al Academiei și unul dintre cei mai prolifici turnători ai Securității – poliția secretă a regimului comunist

Dacă urmărim datele prezentate pe internet și în presă, aflăm despre Constantin Bălăceanu-Stolnici că este un om de știință român, medic neurolog, profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Academiei de Științe Medicale din România. Nu aflăm însă că Stolnici, ajuns la 100 de ani, a fost un aprig turnător la Securitatea comunistă sub numele de cod ,,Laurențiu“. Nimeni nu l-a deranjat în ultimii ani cu o simplă întrebare: ,,De ce?“. Dar, Constantin Bălăceanu Stolnici a fost omagiat de Academia Română, iar  Patriarhul Daniel i-a dat Ordinul ”Sfântul Ioan Gură de Aur” omului care a turnat 25 de ani la Securitatea comunistă. Academia Română l-a omagiat joi, 7 iulie, pe Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru al Academiei și unul dintre cei mai prolifici turnători ai Securității. Sesiunea aniversară de la academie a fost ocazionată de împlinirea vârstei de 100 de ani a lui Stolnici, care este și profesor universitar doctor. Nu s-a ținut cont de o decizie a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), necontestată de nimeni,  care arată negru pe alb că Constantin Bălăceanu Stolnici a fost colaborator al Securității,  potrivit site-ului instituției. La ceremonia desfășurată la Institutului de Antropologie „Francisc Rainer“ al Academiei Române au luat cuvântul și l-au lăudat pe Stolnici președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, ministrul Culturii,  Raluca Turcan, fostul președinte PNL Valeriu Stoica, precum și un reprezentant al Patriarhiei Române.

Recrutat în 1965, numele de cod ,,Laurențiu“

CNSAS arată că Bălăceanu Stolnici a fost recrutat de Securitate în 1965 și a turnat activ până la căderea regimului comunist. El a turnat sub numele de cod ”Laurențiu” și a primit bani, dar și alte avantaje, precum vize de ieșire din țară sau promovare profesională, după cum arată CNSAS. Unul dintre obiectivele vizate de turnătorul Bălăceanu Stolnici a fost postul de radio Europa Liberă, el furnizând Securității o schiță a apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, directorul postului, potrivit jurnalistului Neculai Constantin Munteanu. Chiar dacă CNSAS l-a declarat colaborator al Securității, Academia Română nu l-a exclus pe Bălăceanu Stolnici. Mai mult, Academia a lansat un volum omagial numit „Constantin Bălăceanu-Stolnici la 100 de ani”.

Gabriel Liiceanu despre Stolnici

• ,,15 martie 1949, la New York este înființat National Committee for a Free Europe, finanțat de Congresul Statelor Unite, iar postul de radio Free Europe urmează să difuzeze în numele acestei organizații.
•   La  4 iulie 1950, simbolic, de ziua SUA, este transmisă pe unde scurte prima emisiune la Radio Europa Liberă, iar în1951 are loc inaugurarea studioul din München pentru Europa de Est.
•    23 mai 1958, refuzând să-și convingă fiica să devină colaboratoarea Securității, de la Paris, unde se refugiase în 1947, Ecaterina Bălăcioiu, mama Monicăi Lovinescu, este arestată și condamnată la 18 ani de temniță grea. Avea 71 de ani. În urma regimului de exterminare, moare pe 7 iunie 1960, după ce mai întâi este aruncată, încă vie, la morga închisorii.
•   Din decembrie 1961 începe colaborarea Monicăi Lovinescu la Europa Liberă, în studioul de la Paris. În ,,La apa Vavilonului“, cea care își pierduse mama în aceste împrejurări cumplite notează: „Şi s-a lăsat să moară pentru a mă naşte a doua oară spre libertatea de a fi eu însămi”.
• 18 noiembrie 1977, în ajunul zilei ei de naștere, Monica Lovinescu este bătută sălbatic de doi teroriști palestinieni împrumutați de Ceaușescu de la Arafat. „Să i se închidă gura! S-o facem zob! Să-i spargem dinţii, falca, să-i rupem braţele! Să nu mai poată niciodată vorbi sau scrie!“, așa avea să consemneze generalul Pacepa ordinul lui Ceaușescu. Monica Lovinescu ajunge, în comă, la spital.
•  21 februarie 1981, Securitatea pune o bombă la sediul Europei Libere de la München.
• 13 noiembrie 1988, moare, se presupune că asasinat de Securitate prin iradiere, Vlad Georgescu, directorul Europei Libere. La inițiativa lui, imediat după apariția în America, în 1987 fusese citită în serial la Europa Liberă faimoasa carte a generalului Pacepa, Orizonturi Roșii, care făcea dezvăluiri teribile despre comunism și despre regimul Ceaușescu.
•  În 2007, desenat de Constantin Bălăceanu-Stolnici, între timp redevenit boier și mare liberal, este găsit planul apartamentului lui Vlad Georgescu. Documentul, o schiță de mână, face parte din dosarul sursei, adică a turnătorului botezat de Securitate cu numele de cod „Laurențiu”.
• Joi, 6 iulie a.c., la ora 11, în Aula Academiei Române, „Laurențiu”, alias Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei, este sărbătorit cu ocazia împlinirii a 100 de ani. Primele cuvântări omagiale, citim în programul de pe site-ul Academiei, sunt rostite de însuși președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și de patriarhul Bisericii Ortodoxa Române, Prefericitul Daniel“ prezintă Gabriel Liiceanu.

,,Informator cu o vechime impunătoare  și agent de influență al Securității“

,,Bălăceanu-Stolnici este „boier de viță veche” (strămoșii lui urcă până în secolul al XIII-lea) din neamul Bălăcenilor, neam vestit întru binefaceri istorice (urbane, bisericești și educative). Iar prin Falansterul de la Scăieni (1835), întemeiat pe moșia strămoșului Emanoil Bălăceanu, am avut și noi fourieriștii noștri. Pe scurt, Bălăceanu-Stolnici se prezintă, și ne este prezentat, ca om mare al neamului, „ultimul aristocrat autentic”, neurolog, profesor, doctor în științe medicale, șef al Institutului de Geriatrie, din 1992 lider al Grupului de Reformă Morală al PNL.

Același Bălăceanu-Stolnici este însă, din 1965, colaborator al poliției politice comuniste, desfășurând, ca informator cu o vechime impunătoare, una dintre cele mai prodigioase cariere de turnător și agent de influență al Securității. Prin relațiile (și creditul moral) pe care, ca boier cu vechime genealogică multiseculară, le avea în emigrația română, a reușit să pătrundă în cele mai importante locuri din exil, de la directori ai Radioului Europa liberă și până la vârfuri ale intelectualității române din Franța și Germania. În portretul pe care i-l face, Neculai Constantin Munteanu, jurnalist la Europa Liberă din 1980, îl situează în top 5 al „celor mai scârboși informatori”: „A turnat din toate pozițiile, liberali, țărăniști, monarhiști, diplomați, colegi, medici, pacienți, rude”, spune despre el Munteanu. Și adaugă: „A turnat pentru bani, pentru carieră și din exces de zel. Omul trăia voluptatea turnătoriei. Chestie de caracter. Boierul avea apucături de rândaș și de slugă hoață. (…) A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare și cu bani peșin, în lei și valută. Oricât i se dădea, mult, puțin, omul lua. De la bacșișul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate din costul unui voiaj în vest. I-au fost decontate chiar și fleacurile artizanale dăruite celor vizitați și turnați. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, director al secției românești de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schiță detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele securității.”

A solicitat postul directorial al Anei Aslan

,,În tot acest timp, Bălăceanu-adoră să se distribuise în rolul de figură seniorială, se costumează ca atare, chiar dacă pe dedesubt poartă haina invizibilă   de prodigios turnător.    Dacă e să-i citim autobiografia olografă pe care și-o face în dosarul de informator al Securității, latura aceasta a vieții lui este cu mult mai vastă și mai rodnică decât întreaga sa carieră medical-științifică și academică. A fost un turnător redutabil bine travestit într-un medic cu zorzoane.  Se poate spune, fără urmă de îndoială, că „Laurențiu” l-a depășit pe Bălăceanu-Stolnici. Serviciile pe care le-a adus țării sale în timpul comunismului îl vor face să rămână în istoria României drept cel mai important colaborator și agent de influență al regimului și al Securității lui Ceaușescu. Toți marii duplicitari ai   sunt „firi cumpătate”: oameni așezați, echilibrați, reținuți, afișând respect de sine, astâmpărați și chibzuiți, liniștiți, domoliți, potoliți. Și cu ținută. Într-o perfectă dedublare, „Laurențiu” vorbește în Dosarul său despre Bălăceanu-Stolnici la persoana a treia și enumeră toate calitățile care-l recomandă deopotrivă pentru postul de informator ideal și agent de influență cât și pentru cel de director al Institutului de Geriatrie. Solicită cu franchețe și ca răsplată firească pentru truda turnătoriei postul directorial al Anei Aslan, de vreme ce moartea îi bătea acesteia la ușă… Căci, dacă nu el, cine? În numele gradului său istoric de „boier vechi”, revendica ca pe un act de dreptate avansări în grad la Securitate“ (sursa Contributors.ro).