Creștinii ortodocși și greco-catolici îl prăznuiesc joi, 20 iulie a.c., pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Atât pentru mozaism cât și pentru creștinism, Ilie este un personaj foarte important, vizionar, complex și profund, el a marcat cele două credințe monoteiste- iudaismul și creștinismul. Ilie apare în cartea a III-a a Regilor, o apariție misterioasă și bruscă, fără o introducere sau vreo genealogie anume. El este vârful de lance al luptei împotriva idolatriei și a păstrării cultului curat închinat lui Dumnezeu (Yahwe). Apostazia regelui Ahab îi nemulțumește pe evrei iar Ilie își face apariția cu o profeție pedagogică. ,,Și a săvârșit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor Domnului, mai mult decât toți cei ce au fost înaintea lui. Căci nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat; ci, dacă și-a luat femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, a început să slujească lui Baal și să i se închine. Și a ridicat pentru Baal un jertfelnic în templul lui Baal, pe care îl zidise în Samaria. A făcut Ahab și o Așeră (stâlp făcut din lemn, sfințit în cinstea zeiței Astarte), încât Ahab mai mult decât toți regii lui Israel, care au fost înaintea lui, a săvârșit fărădelegi, prin care a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel și și-a pierdut sufletul său”. (III Regi 16, 30-33) Ilie își face apariția brusc, în fața lui Ahab, proorocind seceta drept pedeapsă a lui Dumnezeu: ,,Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: ,,Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (III Regi 17,1) Sidonul se află situat în Libanul actual și se află la 48 km sud de Beirut. În sec. XII-IX î.Hr. devine unul dintre cele mai importante orașe stat feniciene, alături de Tyr. În antichitate era cunoscut pentru fabricarea unor produse importante precum sticla și purpura. Ahab s-a căsătorit cu Izabela ca urmare a unei legături politice cu fiica regelui Sidonului care era și preot al zeiței Astarte. Pentru a ști mai bine despre ce este vorba, în mitologia feniciană Astarte era zeița fertilității și a fecundității, sora dar și soția zeului Baal iar cultul ei era foarte răspândit în Orientul Mijlociu. În Cartagina ea era venerată și ca patroană a cerului și a pământului. Baal avea o personalitate mai extinsă la popoarele din antichitatea semitică și a primit diferite denumiri locale. În Ugarit era considerat zeul care pune în ordine elementele cosmice, ocrotitor al oamenilor și al fertilității agrare, personificând și renașterea ciclică a naturii. Era reprezentat cu un coif ascuțit, având într-o mână o măciucă iar în cealaltă o lance în formă de fulger. În Cartagina mai era numit și Moloh, fiind prezentat ca un zeu însetat de sânge. Aici el avea o statuie înaltă de bronz, cu gura larg deschisă și brațele ridicate. Preoții umpleau gura statuii cu cărbuni încinși. În cinstea lui erau sacrificați copiii din familiile de bază, sacrificii care aveau loc mai ales când zeul era invocat pentru obținerea bunăvoinței lui în vederea unei victorii. Grecii îl asimilau cu zeul Cronos, care își devora proprii copii. În cazul de față este vorba de Maal-melqart, zeul principal al Tirului.
Confruntarea dintre Ilie şi preoţii lui Baal
Pe muntele Carmel a avut loc confruntarea generică dintre Ilie și preoții lui Baal. Era vorba despre doi viței puși pe altare diferite, iar focul să fie aprins prin rugăciune. Ilie râde de ritualurile preoților fenicieni și se amuză copios pe seama lor când vede că altarul lor nu se aprinde: ,,Strigați mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigați tare să se trezească!” (III Regi 18, 27) La rugăciunea lui Ilie s-a coborât un foc din cer care a mistuit altarul. ,,Și tot poporul când a văzut aceasta, a căzut cu fața la pământ și a zis: ,,Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (III Regi 17,39) Ilie nu se mulțumește doar să râdă de preoții lui Baal: ,,Prindeți pe proorocii lui Baal, ca să nu scape niciunul din ei! Și i-au prins, și s-a dus Ilie la pârâul Chișonului și i-a junghiat acolo” (III Regi 17,40) După această ispravă el este nevoit să se refugieze din jurisdicția regelui Ahab pentru că era căutat de soldații trimiși de Izabela, mânioasă că Ilie a lăsat-o fără sacerdoți.
Ilie, un profet al izbăvirii
Ilie este cunoscut drept profetul căruia Dumnezeu îi aude vocea, prin rugăciunile sale el închide cerul dar îl și deschide aducând ploaia. Tot la el se manifestă puterea de a învia morții, îl învie pe fiul unei văduve din Sarepta Sidonului, lucru pe care numai Iisus Hristos l-a mai făcut. Legătura cu Iisus Hristos este foarte puternică, pentru că Ilie apare alături de Moise în episodul Schimbării la Față a Domnului: ,,Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El”. (Matei 17, 2-3) Ilie este și patronul aviatorilor, dat fiind retragerea lui spectaculoasă din lume, el este luat la cer de un car de foc, tras de cai de foc. Adepții UFO sunt foarte încântați de astfel de evenimente biblice, asociindu-le cu apariția navelor extraterestre, dar omul care privește prin ochii credinței vede cu totul altfel lucrurile. Ilie îl lasă prooroc în locul său pe Elisei, acestuia lăsându-i mantia. ,,Atunci, luând Ilie mantia sa și strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa și aceasta s-a strâns la dreapta și la stânga și au trecut ca pe uscat. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: ,,Cere ce să-ți fac înainte de a fi luat de la tine. Iar Elisei a zis: ,,Duhul care este în tine să fie îndoit în mine! Răspuns-a Ilie: Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea nu va fi. Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer”. (IV Regi 2, 8-11) Legendele evreiești vorbesc despre aparițiile sale ulterioare pe pământ aducând o salvare miraculoasă pentru evreii și comunitățile evreiești aflate în pericol. În perioada talmudică se spunea că Ilie stă la sfat cu înțelepții și că astfel s-ar fi născut cărțile care-i poartă numele: Midraș Eliahu Raba (Marele Midraș al lui Ilie) și Midraș Eliahu Zuta (Micul Midraș al lui Ilie) La evrei mai este zicala- ,,Fie să ne amintim de el la bine!” pentru că Ilie sare în ajutorul celor aflați la încercare. Ilie este cunoscut mai ales ca un profet al izbăvirii, așa cum atestă profeția lui Maleahi: ,,Iată eu vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată”. Tradiția populară spune că Ilie s-a arătat marilor învățați ai Torei (N.R- legea) de-a lungul generațiilor, precum și multor drepți necunoscuți. (Ștefan BOTORAN)
