Întrucât se apropie alegerile din 2024, iar teama politicienilor de la putere de a fi trimiși în tribune este mare, populismul cu apret electoral a sprintat din nou, scrie republica.ro. Și cum era bătător la ochi să majoreze salariile loialiștilor bugetari, s-au gândit să mai inventeze niște condiții vătămătoare în seraiul bugetar, unde se horește pe bani publici. Astfel sunt promovate sporuri de 15% pentru mii de bugetari pentru condiții vătămătoare sau sporuri pentru încărcare neuropsihică. Aceste condiții de stres par de domeniul Times New Roman, într-un ambient paradisiac, așa cum este cel de la stat. Recompensele pentru votanți au ieșit din nou din lampă, punând în evidență un pregnant egoism alocațional, chiar un conflict distribuțional, hălci întregi din buget sunt alocate unui singur segment profesional.
Cred că avem de-a face cu ceea ce academicianul Dăianu Daniel numește „elită extractivă”, când politicile publice nu lucrează pentru majoritatea populației, ci numai pentru un anumit segment, în cazul de față, administrația publică.
Apropiata campanie electorală aduce din nou o mană de bani peste sectorul bugetar care se comportă ca o pâlnie de absorbție a banului public. Răsfățul bugetar capătă noi valențe în anii electorali, clasa politică este, iarăși, un supernanny pentru administrația publică pe care o mângâie părintește pe creștet. Astfel, viața în administrația publică a devenit o succesiune de momente Evrika, generate de majorări salariale fără nicio noimă.
Și toate acestea se întâmplă în timp ce România este pusă la colț de către piețele financiare, este dijmuită cu dobânzi nemiloase (în decembrie 2022, 7,7%) de către finanțatori, din cauza deficitului de imagine pe care îl are economia românească în ochii investitorilor. Orice împrumut obținut de pe piețele financiare internaționale seamănă mai mult cu o înfrângere sau cu o victorie à la Pirus. Dobânzile plătite în 2023 vor fi cu 80% mai mari decât dobânzile plătite în 2022, iar datoria externă a crescut în ianuarie 2023 cu circa 7,5 miliarde de euro, depășind 150 de miliarde de euro, adică jumătate din PIB. Poate recenta revizuire a perspectivei de țară a Agenției Fitch, de la negativ la stabil, va avea tracțiunea necesară pentru a mai reduce dobânzile împrumuturilor contractate. Dar pe cine interesează toate acestea, atât timp cât campania electorală bate la ușă, iar spirala recompensării loialiștilor a fost activată?! Se construiesc turnuri de datorii, fără să-i pese cuiva. Teama de votul pedepsitor i-a determinat să forțeze nota sporurilor, în lipsa oricărei idei creative. Bugetul, deși prea firav pentru ambițiile politicienilor, a rămas calul de bătaie al tuturor celor ajunși la putere. Politicianul a devenit admin pentru bugetul statului, vătaf peste banul public. Deficitul bugetar a fost lăsat în paragină, doar pentru a-și salva viitorul politic.
Se zvonește că în Parlament sunt mai multe inițiative populiste prin care partidele, cu ochii țintiți pe sondaje, vor să fie trecute la categoria „noi am dat”. Politicianul s-a trezit cu șansa extraordinară de a împărți banii națiunii, este jandarmul dijmuirii banului public, ceea ce îi generează o trufie fără margini: „noi suntem acum la putere”.
Matricea me first a devenit dominantă. Politica s-a transformat într-o activitate de împărțire a sinecurilor pe criterii bizantine. Facem politică doar pentru a planta oameni nepotriviți, dar loialiști, la: ANRE, ASF (da, la ASF), ADP, ICR.
Și a mai apărut o veste trăsnet în acest context de cheltuieli cu sporurile inventate: România are peste 200 de secretari de stat, după principiul dați să ajungă la toată lumea, surclasând, de departe, țările din Europa. Probabil, din teritoriu, fiecare baron local a avut un protejat, garantat politic, pe care a vrut să-l promoveze și a sunat liderul de partid precum mămicile sună la doamna învățătoare să-i bage copilul în serbarea de sfârșit de an, dar cu un rol mai bun.
