Au urcat la munte la 1 mai 1950. S-au întâlnit la locul numit ,,La  Mesteceni”, o poieniţă de unde se vedea satul Netotu.  Ioan Chiujdea (Profesorul), Andrei Haşu (Baciu), Laurean Haşu (Leu) şi Gheorghe Haşu (Ghiţă) au venit din Trăznita, Ion Ilioi şi Remus Sofonea (Brâncoveanu) din sate, iar din Berivoi: Nelu Novac, Silviu Socol şi Gheorghe Şovăială. În Trăznita tinerii au vânat, au cioplit în lemn o troiţă pe care au coborât-o în sat, iar Baciu a construit un aparat de radio cu galenă cu care ascultau Vocea Americii.   Li s-au alăturat Toma Pirău (Porâmbu) şi Victor Metea din Ileni.   Baciu voia ca-n  vara lui 1950   să se  împartă în grupe, care să  cutreiere munţii şi să găsească oameni de sprijin şi alte noi grupuri de rezistenţă. Moşu, Leu, Ilioi, Brâncoveanu şi Gelu Novac au plecat spre apus până   spre Munţii Ghiţu şi Frunţii.  Baciu, Porâmbu, Nelu Novac, Gheorghe şi Victor au luat-o spre răsărit, dar Profesorul şi Ghiţă au coborât în sate ca să-l întâlnească pe Sabin Mare.   Pregăteau iarna lui 1950.   Porâmbu şi Victor Metea au trecut prin satul lor,  Ileni, pentru provizii şi veşti.   S-au reunit din nou la munte, unde prin noiembrie,  Gheorghe Neagu din Sâmbăta le-a adus veşti noi, dar triste, de la Făgăraş: Marcel Cornea a fost împuşcat mortal, Gheorghe  Arsu împuşcat, Silviu Socol prins şi rănit la Toderiţa, iar toate satele făgărăşene erau înconjurate de Armată şi Securitate.  Toţi erau urmăriţi.

Trădat de fratele vitreg

În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1950,  Porâmbu se ascundea în şura unchiului său, Dumitru Cornea, care avea 80 de ani, din  Ileni. Nu bănuia atunci că fratele vitreg al lui, Vasile Blebea, devenise informator al Securității  fiind şantajat de securişti. Cunoscând ascunzătoarea fratelui său, a anunțat Securitatea, spunând agenților securității că Toma Pirău se afla ascuns la unchiul său, Dumitru Cornea. Douăzeci de securiști și milițieni au înconjurat casa și curtea lui Dumitru Cornea. Aflat în șură, Toma Pirău a refuzat să se predea, așa cum îi ceruseră securiștii. El le-a strigat acestora:

  • ,,Sunt român, și român vreau să mor! Și n-am să mă predau vouă bandiților, decât mort!” (replica lui Porâmbu este redată în nota Securității cu privire la acest eveniment…)
    Securiștii au deschis focul, iar Porâmbu  a ripostat. Schimbul de focuri a durat aproximativ jumătate de oră, până când luptătorul anticomunist a fost împușcat mortal. Avea 21 de ani. Dumitru Cornea a fost arestat, condamnat la moarte şi executat.

La plecarea din curtea lui Dumitru Cornea, securiștii au dat foc gospodăriei.   În același mod, la Râușor, au incendiat casa lui Iacob Juncu, socrul   partizanului Partenie Cosma. Fiul lui Partenie Cosma, Marcel, în vârstă de 3 ani se afla în casa incendiată împreună cu sora mai mare, fiind salvați de vecini, deoarece bunicii lor fuseseră deja arestați.

Sprijinitorii din Ileni

  • PIRAU TOMA (PORÂMBU), fecior, din grupul din munte, cade în lupta cu securitatea în decembrie 1950, în sura lui Dumitru Cornea.
  • VICTOR METEA, elev, frate de cruce la L.R.N., dupa sase ani de lupte în munti, cade prin vânzare în mâna securitatii. Condamnat la moarte si executat în 1957
  • DUMITRU CORNEA, taran de 80 de ani, condamnat la moarte si executat pentru ca l-a gazduit pe Toma Pirau.
  • MARIA CORNEA, (Domnisoara), împreuna cu mama ei a gazduit grupul de rezistenta si l-a sprijinit. Condamnata.
  • VICTOR METEA, tatal lui Victor Metea, condamnat pentru sprijinul dat. Moare în închisoare.
  • ION METEA, fratele mai mic al lui Victor Metea, om de sprijin în conditiile în care securitatea se razbuna pe el pentru neprinderea lui Victor.
  • GHEORGHE METEA, taran, condamnat la 15 ani munca silnica pentru sprijinul dat grupului din munte.
  • SIMION GHIZDAVU, taran, participant la grupul Mogos-Mazilu, condamnat.
  • TOMA BLEBEA si ELENA BLEBEA, idem.
  • ION COMAN, taran, idem.
  • DOREL CORNEA, idem.
  • ION BARBU, idem.
  • TOMA BARBU, idem.
  • VALER MILEA, idem.
  • TRAIAN CORSATEA, student, idem.
  • VIRGIL CORSATEA, idem.
  • ION MILEA, idem.
  • ION FARCAS, idem.
  • DOINA LUI PORÂMBU
    de Ioan Victor Pica, fost deţinut politic, sprijinitor al luptătorilor din Munţii Făgăraşului

    Auzi, măiculiţă, codrul
    Cum îmi mustră dorul!
    Tu îmi zici să stau acasă,
    Însă codrul nu mă lasă.
    Tu îmi zici să stau cu tine,
    Codrul plânge după mine.
    Fă-mi degrabă cea merinde,
    Vin duşmanii şi m-or prinde
    Şi-am să zac în lanţuri grele,
    Eu şi dorurile mele.
    Frunză verde lobodă,
    Lasă-mi calea slobodă!
    Şi de doruri îmi dezleagă
    Inima asta beteagă.
    Bate grindină şi moină,
    Ţara nu mai are doină.
    Inimă n-avem în noi,
    Numai plânset de slugoi.
    Şi ne arde sufletu’
    Toate relele acu’.
    Vântu-aduce zvon de fag,
    Nu mai am pe lume drag,
    Decât numai haiducia,
    Urâtul şi silnicia.
    Să le-nfrunt la câmp, afară,
    M-oi tot duce, aşadară.
    De-oi muri în cea pădure,
    Lasă fagi să mă-mpresure.
    Voi veni mereu acasă
    Vara, să v-ajut la coasă,
    Să vă usuc jelele
    Cu vântul şi stelele.
    Că-i mai drept să mori stăpân
    Peste tot ce e român:
    Dorul şi izvoarele,
    Inima şi soarele.
    Decât silnicia lor,
    Mai bine pământ şi flori. 
    (Lucia BAKI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here