Adormirea Maicii Domnului. ,,Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi…”

 ,,Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre“. (Troparul sărbătorii)

În data de 15 august prăznuim Adormirea Maicii Domnului. Este considerată o sărbătoare fixă în calendarul liturgic, pentru că ea cade la aceeaşi dată din an. Adormirea Maicii Domnului nu o găsim în Sfînta Scriptură pentru că este o sărbătoare bazată pe Tradiţia Bisericii. Sfîntul evanghelist Ioan este cel care pune în lumină prezenţa mamei lui Iisus pe care o numeşte de patru ori ,,mama lui Iisus“ la nunta din Cana Galileii. ,,Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo“…,,Şi sfîrşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. ….Mama lui Iisus a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune…. După aceasta s-au coborît în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-au rămas decît puţine zile“. Ce înseamnă ,,mama lui Iisus“? ,,Maica Domnului, mai presus de toate, este Născătoare de Dumnezeu. Aşa o cunoaştem şi o mărturisim. Pentru că este Născătoare de Dumnezeu şi ştim că întru rugăciuni este neadormită, avem încredinţarea că ea este bucuria tuturor credincioşilor…., că este bucuria noastră. Şi nu se poate să nu ne bucurăm de Maica Domnului dacă ne bucurăm de Domnul nostru Iisus Hristos. O cunoaştem pe Maica Domnului ca pe una care este binecuvîntată între femei, ca pe una care este ,,pururi fericită şi preanevinovată“ ne învaţă părintele Teofil Părăian.

Evangheliile apocrife

Adormirea Maicii Domnului se găseşte în Evangheliile Apocrife. ,,Apocrifele Noului Testament sînt- după părerea noastră- cărţi neinserate în canon; ele însă, atît prin titlu, cît şi prin alte mijloace, pretind totuşi sau insinuează o autoritate canonică; mai mult, genul lor literar aminteşte, cu toate că din motive vădit diferite, formele şi tipurile neotestamentare, pe care le imită sau le transformă. Aşadar toate genurile din Noul Testament. Evanghelii, fapte, epistole, apocalipsă au numeroase versiuni sau replici apocrife. …Ele au fost denumite ,,agrapha“ (,,cele nescrise“) datorită faptului că multă vreme s-au transmis oral în comunităţile creştine“ (Cristian Bădiliţă, Evanghelii Apocrife) Adormirea Maicii Domnului este menţionată în aceste scrieri ,,Trei elemente fundamentale apar în evangheliile acestui ciclu imens, compus din texte greceşti, latine, copte, armene, siriace, irlandeze şi slave, anume: 1) ridicarea la cer, 2) reunirea apostolilor în jurul trupului Maicii Domnului şi 3) privegherea ei în valea Iosafatului. Apostolii vii sînt aduşi, fiecare, pe cîte un nor purtat de Sfîntul Duh, din toate colţurile pămîntului; cei morţi deja sînt înviaţi în chip extraordinar pentru a-şi lua rămas bun şi a o petrece pe Maica Domnului la ieşirea din această lume. Cuvîntul Sfîntului Ioan Teologul a avut o răspîndire uriaşă, mai cu seamă în Orientul bizantin“. ( Cristian Bădiliţă).

Adormirea Maicii Domnului în Tradiţia Bisericii

Juvenal, arhiepiscopul Ierusalimului, este citat în acest sens de Ioan Damaschinul- ,,O străveche tradiţie arată că în clipa fericitei morţi a sfintei Maici a lui Dumnezeu toţi sfinţii apostoli, împrăştiaţi în lume pentru mîntuirea neamurilor, au sosit de îndată la Ierusalim călătorind prin văzduh. Cînd au ajuns lîngă ea, au aflat-o înconjurată de îngeri şi a auzit dumnezeiasca melodie a puterilor de sus. Aşa, împresurată de slava dumnezeiască şi cerească, ea şi-a dat, fără cuvînt, sfîntul ei suflet în mîinile lui Dumnezeu. Iar trupul ei, în care a sălăşluit dumnezeirea, a fost dus, în mantie de ceremonie, şi însoţit de cîntecele îngerilor şi apostolilor la Ghetsimani, unde a fost aşezat într-un sarcofag. Trei zile a stat aici, şi în tot timpul îngerii au cîntat şi au dănţuit în jurul mormîntului. La capătul celor trei zile, cîntarea îngerească s-a oprit, apostolii toţi fiind de faţă. Toma singur a sosit după ziua a treia. Şi fiindcă a vrut să se închine la trupul Mariei, apostolii au deschis sicriul. Dar n-au găsit înăuntru decît giulgiurile. Iar cu apostolii erau de faţă şi Timotei, cel dintîi episcop al Efesului, Dionisie Aeropagitul şi Hierotei“.

Transitus Mariae

Este un document vechi, datînd din antichitatea creştină, text iudeo-creştin, ce scoate în evidenţă episodul Adormirii Maicii Domnului. Documentul mai poartă denumirea şi de ,,Dormitio Virginis“. Cercetătorii îl datează din secolul doi sau, cel mult, trei. Este vorba despre un panegiric care se citea la mormîntul Maicii Domnului. Scrierea consemna că Maria a murit la Ierusalim, nu mult după moartea lui Iisus. Iisus a venit cu un alai de îngeri, a luat sufletul Mariei şi l-a transferat în arborele vieţii. Apostolii au înmormîntat-o pe Fecioara Maria în Ghetsimani şi s-au confruntat cu o prigoană din partea iudeilor. După patru zile Iisus a apărut din nou şi i-a poruncit arhanghelului Mihail să poarte către cer trupul mamei sale pentru a-l reuni cu sufletul.

Textul despre Adormirea Maicii Domnului

,,Ori de cîte ori preasfînta şi preacinstita Născătoare de Dumnezeu şi pururi Fecioară, Maria, mergea la sfîntul mormînt al Domnului nostru, ca să ardă mirezme bune şi ca să-şi plece sfinţii săi genunchi, îl ruga stăruitor pe Cel născut din ea, pe Hristos, Dumnezeul nostru, s-o dezlege de cele pămînteşti şi s-o ridice la ceruri. Iudeii, văzînd că-şi petrece mai toată vremea la mormîntul dumnezeiesc, s-au dus la arhiereii lor şi le-au zis: ,,Maria merge în fiecare zi la mormînt. Atunci arhiereii au chemat străjerii pe care-i rînduiseră tot ei, ca să nu îngăduie nimănui să se roage la sfîntul mormînt, şi i-au întrebat dacă este adevărat ce se spune despre Maria. Dar străjerii au răspuns că niciodată n-o văzuseră pe-acolo. Căci Dumnezeu nu le îngăduia s-o vadă, cu toate că se afla chiar lîngă ei“ (Cuvîntul Sfîntului Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu).

Arhanghelul Gavriil o vesteşte pe Maria despre moartea ei

Pe cînd Maria era la mormînt, într-o zi de Vineri, arhanghelul Gavriil i se arată spunîndu-i: ,,Bucură-te, Născătoarea lui Hristos, Dumnezeul nostru! Căci ruga ta a străbătut cerurile şi a fost primită de Cel ce s-a născut din tine. Peste puţin vei părăsi lumea aceasta, după cum ţi-a fost vrerea, şi te vei duce lîngă Fiul tău, la viaţa cea adevărată şi fără de sfîrşit“. Urmează apoi adunarea apostolilor, Ioan a fost răpit şi adus din Efes într-un nor pe cînd se ruga. Andrei, Filip, Luca, Simon Canaaneanul şi Tadeu au fost înviaţi pentru a putea fi de faţă la petrecerea Maicii Domnului din lumea pămîntească. Marcu, care era încă în viaţă, a venit din Alexandria. Este foarte sugestiv cuvîntul Sfîntului Toma: ,,Eu mă aflam în India unde, prin harul lui Hristos, predicarea Evangheliei făcea rod bun. Tocmai eram pe punctul de a-l boteza pe însuşi fiul regelui, pe nume Labdanos, cînd, dintr-o dată, Duhul Sfînt grăieşte către mine: ,,Şi tu, Toma, să fii de faţă în Betleem, ca să-ţi iei rămas bun de la Maica Domnului tău, care trece la cele cereşti. Un nor de lumină m-a smuls şi m-a aşezat lîngă voi“.

Revolta iudeilor

,,Văzînd toate acestea şi împinşi mai rău de patimă, iudeii şi preoţii lor au luat lemne şi foc şi voiau să aprindă casa în care se afla Maica Domnului cu apostolii. Guvernatorul stătea şi urmărea scena de departe. Cînd iudeii ajunseră la uşa casei, o pălălaie mare, stîrnită de un înger, ieşi dinăuntru şi arse o mulţime de iudei. Atunci întreaga cetate se umplu de o spaimă cumplită şi începu să slăvească pe Dumnezeul născut din pîntecele Mariei…Dar iată că, pe cînd o ridicau ei, un iudeu pe nume Iephonias, vînjos la trup, se repezi asupra sicriului. Atunci un înger al Domnului îi reteză amîndouă braţele din umeri, cu o sabie de foc, lăsîndu-le să atîrne în aer, pe lîngă sicriu“. Petru l-a vindecat pe Iephonias prin puterea rugăciunii iar mîinile sale s-au lipit la loc. Iephonias s-a convertit după aceea la credinţa creştină.

Îngerii au cîntat la mormîntul Maicii Domnului

,,După săvîrşirea minunii apostolii ridicară sicriul şi aşezară sfîntul şi cinstitul trup în Ghetsimani, într-un mormînt proaspăt făcut. Şi îndată din sfîntul mormînt al stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu au început să iasă miresme neasemuit de plăcute. Trei zile la rînd s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuţi, slăvindu-L pe Copilul ei, Hristos, Dumnezeul nostru. După trei zile glasurile au încetat. Cîţi se aflau acolo au ştiut că trupul ei curat şi slăvit se strămutase în rai“ spune Sfîntul Ioan Evanghelistul.

Sfînta Fecioară

,,În cultul creştin, Sfînta Fecioară reprezintă modelul atitudinii spirituale cu care Biserica celebrează sfintele mistere. Ea este recunoscută ca modelul excelent al Poporului lui Dumnezeu în ordinea credinţei, a carităţii şi a unirii desăvîrşite cu Hristos, adică al acelei dispoziţii interioare cu care Biserica îl invocă şi, prin intermediul lui, oferă cult Tatălui“ spune Eduard Ferenţ (Mariologia). Fecioara Maria este înţeleasă în ascultare- ,,Fie mie după cuvîntul tău!“, rugăciune- la Cana Galileii ea intermediază în favoarea mirilor săraci; Fecioara este mamă pentru că l-a născut pe Hristos. Maria a suferit ca nimeni alta la Crucea pe care era răstignit Fiul ei şi de aceea sînt foarte importante rugăciunile în numele ei, pentru că l-a înţeles pe Iisus în profunzime, l-a purtat în pîntece.
(Ştefan BOTORAN)