Trădați de unul Răzăilă, tinerii făgărășeni, Gelu Novac şi Gheorghe Şovăială, sunt uciși la 6 august 1954, la Obreja, pe Târnave

•  Cei doi luptători anticomunişti din Munţii Făgăraşului au fost ucişi de Securitate în 5/6 august 1954, la marginea satului Obreja din judeţul Alba

,,Gelu Novac şi Gheorghe Şovăială s-ar fi aciuit în hotarul satului Obreja, în tufişurile locului unde se varsă  Secaşul în Târnavă. Cum, necum, ar fi intrat în legătură cu un paznic de câmp şi cu un păstor de vite, cărora le-au dat bani  să le aducă pâine. Lucrul l-ar mai fi făcut o dată până  atunci. De data aceasta, Gelu le-ar fi spus: ,,Vă dau ultimii bani ce-i avem”. Fie văzând că cei doi nu mai valorau nimic fiindcă nu mai aveau bani, fie lăcomind la un câştig mai mare, destul că s-au dus la Miliţie şi au pârât. Miliţia a alertat Securitatea şi aceasta  a venit cu două camioane de ostaşi securişti. În treacăt, s-a oprit la Sfatul Popular, luând pe preşedinte şi pe alţii, între care pe cei doi vânzători. S-au dus la faţa locului, înconjurându-i. Doi securişti s-au îmbrăcat în femei, iar paznicul s-a aproiat de locul unde se aflau cei doi fraţi; a fluerat semnalul convenit. În faţa lor a ieşit unul, se pare că  Gelu. ,,Femeile” au scos pistoalele şi au tras. Gelu a căzut. A mai avut vreme să strige:,,Asta ţi-e pâinea, mă?” Cel rămas, Gheorghe, a sărit în apărarea lui Gelu, alungându-i şi ţinându-i la distanţă pe atacatori. Era spre noapte. Securitatea a renunţat să mai atace, mulţumindu-se să ţină locul bine înconjurat. Se pare că Gheorghe, din primele focuri, a fost rănit la picior. În decursul nopţii, a încercat de trei ori să iasă din încercuire:  o dată a intrat în apa Târnavei, dar a fost nevoit să se întoarcă. A doua oară  a ieşit la câmp cu aceleaşi rezultate. A treia oară  a fost mai norocos, ajungând în spatele unei căpiţe  cu fân, unde a împuşcat  un ofiţer, Bălan, căruia i-a luat pistolul, dar a trebuit să se  întoarcă în perimetrul încercuit. Dimineaţa, Securitatea a reluat  atacul. Gheorghe a ţinut piept cu muniţia avută, oprindu-şi ultimul catuş pentru el. La un moment dat, a apărut în faţa lor,  strigându-le: ,,Trageţi, mă!”, dar aceia n-au tras, fie intimidaţi,  fie că aveau ordin să-l prindă viu. Lucrurile lor le-au împărţit  cei doi vânzători. Asupra ceasului lui Gelu nu s-au înţeles al cui să fie. Nu se ştie dacă au tras la sorţi sau dacă  au găsit un mijloc mai modern de atribuire, dar a rămas la paznicul de vite, care, cât a trăit, s-a fudulit cu aşa lucru scump la crâşmă. Şi avea de ce, doar era preţ de sânge. Şi, poate, au fost destui care-l invidiau pentru norocul ce l-a avut, să dea peste doi ,,de-ăia” numai buni de ucis şi de moştenit. Trupurile lor au fost îngropate pe loc. După vreo săptămână, a venit un camion de la Securitate, i-au dezgropat şi i-au dus. La Securitatea din Orăştie, au fost aduşi din închisoare profesorul Novac, tatăl lui Gelu şi Gema, sora lui, precum şi Petru Novac, tatăl lui Nelu Novac, ca să le recunoască  cadavrele şi să-i înspăimânte. Au inventat şi o poveste potrivită: ,,Bandiţii” au atacat Uzina de armament ,,Cugir” şi ar fi fost ucişi în luptă cu santinelele”. Este descrierea făcută de Ion Gavrilă Ogoranu despre prinderea prin trădare şi împuşcarea camarazilor lui din Munţii Făgăraşului în hotarul satului Mihalţ, comuna Obreja din judeţul Alba. Detaliile  au fost relatate, aşa cum explica Ion Gavrilă Ogoranu, după 1989, de  preşedintele Sfatului Popular de la acea vreme,  martor la  acest măcel.

 Trei zile la marginea satului Obreja

Gheorghe Şovăială şi Gelu Novac, luptătorii anticomunişti din Grupl Gavrilă, au fost împuşcaţi de Securitate în  5/ 6 august 1954 în urma trădării, într-un lan de porumb de la marginea satului Obreja.    Acţiunea Securităţii şi Miliţiei a fost amplă şi a implicat unităţile din Deva, Alba şi Braşov. Col. Gheorghe Crăciun, şeful Securităţii Stalin (Braşov) şi  șeful   Grupului operativ din Munții Făgăraș, a condus personal acţiunea, secondat de  maiorul Ioan Cernea,  locțiitor, locotenentul – major Alexandru Marina și maiorul Iacob Boscu   din partea trupelor operative. Cei doi tineri luptători au plecat de la Şinca Veche la 4 iulie şi au ajuns în 2 august în judeţul Alba, la Obreja. Conform  notiţelor scrise de ei şi care au fost găsite în arhivele Securităţii, ei au scris traseul urmat pe zile. Rămânând fără provizii, cei doi au apelat la doi localnici Octavian Bobițan și Vasile Ciungu sau Răzăilă, un ţigan, neștiind însă că  aceştia  sunt informatori ai Securității.  Cei doi săteni au   plecat direct la sediul Primăriei și al Miliției din sat, pentru a spune ceea ce au văzut în lanul de porumb.  Astfel a început atacul. Gelu a fost împuşcat primul de un miliţean, iar Gheorghe în dimineaţa următoare de un ofiţer de securitate.

Gheorghe Şovăială   îşi dorea să construiască un submarin  de apă dulce

Gheorghe Șovăială s-a născut în data de 5 mai 1925, în satul Berivoii Mici.  A fost elev la un liceu tehnic din  Braşov şi a activat în Frăţiile de Cruce.   În anul 1949, este propus pentru a pleca să urmeze studiile în fosta URSS, dar Ioan Chiujdea îl convinge să nu plece în Uniunea Sovietică, ci să se alăture luptei anticomuniste şi grupului format în Ţara Făgăraşului.  Aşa se face că în 1949 stă ascuns în sat, după care urcă în Munţii Făgăraşului alăturându-se Grupului Gavrilă.  Ca elev, Gheorghe Şovăială iubea ştiinţele tehnice şi îşi dorea să construiască un submarin de apă dulce, o torpilă.  Aşa cum l-a descris  Petru Novac într-o declaraţie dată la închisoarea din Baia Sprie,  Sovaiala Gheorghe avea i fire deschisă, era vesel întotdeauna, inteligent, nu supăra pe niciunul, era sănătos şi robust.

 Gelu Novac voia să ajungă constructor de avioane şi preot la Roma

Gelu Novac s-a născut la data de 15 ianuarie 1931, în orașul Făgăraș, în familia profesorului Mihai Novac, de la Liceul Național „Radu Negru”. Se înscrie în anul 1947, în organizația legionară a tineretului școlar, intitulată „Mănunchiul de prieteni”, iar apoi se înscrie în „Frățiile de Cruce” de la ,,Radu Negru”. Scapă de arestările din iunie 1948, când  mulţi elevi de la Radu Negru au fost arestaţi, ascunzându-se în sat, la neamuri. Aproape 2 ani a stat ascuns în şura vărului său din Copăcel.  În 1950 urcă în munţi alături de Grupul de partizani condus de Ion Gavrilă Ogoranu.   Gelu Novac voia să ajungă constructor de avioane şi preot la Roma. Petru Novac, care a stat un an alături de partizani în munţi, spunea despre Gelu Novac  că  era inteligent, avea o fire liniştită,  era sănătos şi  robust, dar  nu vorbea mult.

Cadravele identificate de familie

La finalul luptei, cadavrele celor doi partizani au fost trase cu tractorul până la marginea satului şi  sunt aruncate într-o groapă comună pe malul râului Târnava, în locul numit de către săteni „Lunca Stânii”. Însă,   trupurile  lor  au fost dezgropate și transportate prima dată la Morga din Alba Iulia. Aici au fost  aduși pentru identificarea cadavrelor  tatăl lui Gelu Novac, profesorul Mihai Novac,  şi  Petru Novac, tatăl lui Nelu Novac, ambii aduşi din închisori. Apoi, trupurile celor doi partizani au fost  transportate la Cugir, unde au fost folosite ca material, pentru simularea unui atac terorist asupra fabricii de armament din localitate. Ele au fost expuse pentru scurt timp într-un loc public, pentru a fi văzute de localnici, scopul fiind  inducerea terorii în rândul populaţiei.

  Documente din arhivele Securităţii:
“M.A.I. Alba Nr. Cabinet 19703 // 08. 1954
Catre M.A.I. Bucuresti // Tov. Drăghici –personal-
(dosar 22, fila 92)

,,În zilele de 1 august 1954, ora 23, nişte indivizi necunoscuţi şi-au făcut apariţia în jurul satului Cistei. În noaptea de 4 spre 5 august, Ciungu Vasile din Obreja (aceeaşi persoană cu Răzăilă), văcarul gospodăriei, a sesizat postul de militie din Mihalţ că un individ necunoscut i-a cerut alimente şi ţigări în ziua de 4 la orele 21. Ciungu V. i-a promis că a doua zi îi va aduce. Semnalul era fluierături şi strigătul: Gheorghe. Şeful de post Homana Traian, l-a instruit să ducă alimentele cerute, iar el a raportat la raionul de militie. În ziua de 5 august spre seară, şeful de post Serg. maj Tudor Ştefan, împreună cu 7 miliţieni şi secretarul sfatului popular, Pop Sigismund, au incercuit zona. A sosit de faţă şi Lt. maj. Staicu Ion. S-a perfecţionat cercul în jurul bandiţilor şi strângerea cercului în colţul Târnava, la vărsarea Secaşului. Este instruit Ciungu Vasile, să ţină legătura cu Lt. maj. Bann  Emeric. Ciungu Vasile face semnele convenţionale, apare un singur bandit, fiind obligat a trece prin faţa Lt. maj. Bann Emeric şi Lt. Staicu. A fost somat la 15 m. Banditul a încercat să-şi ia grenada de la brâu. În acest moment Lt. Bann Emeric a deschis foc, împuşcându-l în frunte şi omorându-l pe loc. Al doilea bandit, a deschis foc asupra organelor noastre cu pistol automat. Echipele de încercuire au strâns cercul în jurul banditului, care a încercat să treacă râul Secaş, dar a fost silit să se întoarcă în desiş. Menţionăm că secretarul sfatului popular Pop Sigismund, se găsea deghizat în femeie şi observa mişcările banditului. În urmărirea acestuia era caporalul Bălan, care este ochit în inimă, fiind rănit mortal. Lt. maj. Bann Emeric, a dat ordin să înceteze urmărirea şi să-l forţeze pe bandit să se retragă. Slt. Oprişan, cere ajutor de la regiune la orele 19:30. S-au deplasat două maşini mici la faţa locului. La orele 23 au sosit întăriri: 2 plutoane de la Orăştie. Menţionez că în timpul nopţii, banditul folosindu-se de întuneric a încercat în câteva rânduri să iasă din cerc. O încercare mai clară prin care banditul a vrut să iasă a fost la orele 23-24, prin apa Târnavei. Cpt. Starcz şi Lt. Staicu au descis foc însă fără rezultat. În timpul nopţii nu a mai avut loc nici o încercare de ieşire din cerc”.

Schema poziţiilor de luptă

Documente din arhiva Securităţii

,,Încă înainte de ziuă, s-a deschis foc în cerc, de ambele părţi. S-a repetat focul între bandiţi şi ostaşi, în câteva rânduri, banditul trăgând la orice mişcare, când nu era sigur, în serii mai lungi, iar când observa ostaşii trăgea foc cu foc. În această situaţie, s-a dat ordin ca un grup de ostaşi voluntari să se strecoare în imediata apropiere a banditului, pentru a-l prinde viu. Astfel Serg. Buna Ştefan, cu un grup de utecişti, a ajuns în apropierea banditului. Banditul observându-l, încearcă să deschidă foc, însă nu i-a luat foc pistolul. Serg. Buna a tras, ochindu-l drept în frunte. Astfel se termină în 23 de ore întreaga operaţie.
Menţionez că în luptă, a tras foc cu foc şi asupra noastră, deoarece ne aflam în apropiere şi banditul ne observa.
Medicul a constatat că fusese rănit la picior, încă din seara zilei de 5 August, aceste răni, l-au împiedecat pe bandit de a se strecura din cerc. Materialele au fost predate Lt. col. Crăciun Gheorghe. Din afirmaţiile Lt. col. Crăciun Gheorghe, rezultă că aceşti bandiţi făceau parte din grupul de rezistenţă Făgăraş. S-a găsit asupra lor: un pistol automat Deimler-Puch, una armă Z.B. cu 69 cartuşe, una grenadă, una busolă Bezard, un rozar cu perle negre, şi o cruciuliţă fără valoare, o pelerină de ploaie, două perechi bocanci, două raniţe cu cojoace, un sac făină mălai, şi până la 2,5 kg. caş, o oală de făcut mămăligă, diferite schiţe cu frontiera Iugoslaviei, o Biblie, o rugăciune scrisă cu creionul, diferite carnete, şi 2 fotografii de femei (recunoscându-se a fi mama banditului). Cadavrele au fost fotografiate şi conservate provizoriu. A fost înmormântat serg. Bălan Teodor. Majoritatea tov. au avut o comportare bună. Doi însoţitori de câini, au dat dovadă de teamă, manifestând frică şi spirit neputincios. Când li s-a dat dispoziţii să acţioneze cu câini, aceştia au motivat că nu vor putea acţiona cu câini, fiindcă îi vor împuşca bandiţii. Mai mult, au primit ordin să plece imediat în partea unde se semnala prezenţa bandiţilor, iar ei nu au ajuns la timp, cu toate că au avut timp suficient. În acest caz, am hotărât îndepărtarea lor din cadrele miliţiei”. Lt. Col. Gheorghe Crăciun”

“DARE DE SEAMĂ

 Asupra acţiunii de la Obreja, pentru capturarea bandiţilor Novac Gelu şi Şovăială Gheorghe

(Dosar penal nr. 16, vol.5, fila 196-197)

În ziua de 6 August 1954 ora 02, două plutoane sub comanda Lt. maj. Sandu Teodor, îmbarcate în trei autocamioane au plecat din cazarma Orăştie spre Mihalţ, Obreja, la confluenţa râului Secaş cu Tîrnava Mare. S-au debarcat la 04:15. La faţa locului se afla comandantul M.A.I. Alba Iulia, cu trei călăuze. La 5:00, obiectivul a fost complet realizat. Am pornit prin albia pârâului Secaş, la 150 m. Am găsit cadavrul caporalului de miliţie împuşcat de bandiţi în noaptea de 5 spre 6 august, de asemenea 1 raniţă a bandiţilor cu diferite obiecte. La 120 m de confluenţă am găsit un foc vechi, 1 cană de 1 Kg. cu ouă, lemne de foc, 1 cojoc de oaie, o altă raniţă cu materiale de îmbrăcăminte, 1 Biblie şi o carte de rugăciuni. La 6:15 s-a auzit o rafală de automat trasă asupra militarilor. Un bandit se adăpostea în mărăcini. M-am deplasat cu trupa de atac într-acolo. Banditul s-a retras 35 m. Într-o altă adâncitură de teren. Fiind somat să se predea nu a răspuns. Am ordonat Lt. Vatcu şi sergentului Bunea să tragă rafale asupra banditului. Banditul a fost rănit la umărul drept. Serg. Bunea s-a ridicat în genunchi vrând să tragă asupra lui. Serg. Bunea a deschis foc, asupra lui cu puşca lovindu-l în cap deasupra ochiului drept. Am ordonat soldaţilor Olteanu Ioan, Gerea Nicolae şi caporalului Cioată Valerian să facă un salt asupra banditului. Banditul era în agonie, cu mâna pe trăgaciul automatului gata să deschidă foc. Militarii i-au luat automatul din mână. Am găsit asupra lui următoarele: 1 automat Demler-Puch, cu încărcător în care mai avea 9 cartuşe, 2 încărcătoare cu 26 şi 30 cartuşe, un carnet cu însemnări, o hartă cu regiunea Făgăraş -Oraşul Stalin. Toate obiectele găsite precum şi cadavrul au fost predate organelor operative M.A.I. Deva.
Comandantul Unităţii militare 0199 Lt. Maj. Sandu Teodor // Pentru conformitate Cpt. Burghelea Vasile” (Lucia BAKI)