Simbolul Făgăraşului rămâne, de departe, Cetatea, bastion important al istoriei noastre şi centru important al principilor Transilvaniei. Aici s-au primit ambasadori din Occident şi de la Înalta Poartă şi tot de aici a fost coordonată activitatea breslelor precum şi a întregii zone a Ţării Făgăraşului. Ştefan Mailat a transformat Făgăraşul în reşedinţă voievodală şi un important centru militar. Atunci, Ţara Oltului a devenit ,,liber baronatus“, un domeniu alcătuit din 62 de sate, cu steag propriu, paloş şi autonomie juridică cu propriile sacune de judecată şi legi care vor fi păstrate şi ulterior, în ciuda opoziţiei Dietei Transilvaniei. Dările se plăteau către cetate, şi nu către stat, pentru că era considerată cel mai important bastion de apărare din sudul Ardealului. Ştefan Mailat şi-a propus realizarea în Ardeal a unui principat independent într-o perioadă dificilă pe plan extern, marcată de interesele marilor puteri. Nicolaus Olahus spunea despre Cetatea Făgăraşului: ,,Cetatea aceasta e ca şi un mic ducat, pentru că supuşii ei sunt boieri români, care respectă pe stăpânul cetăţii ca pe un principe“. Cetatea Făgărașului a mai fost numită și ,,Cetatea principeselor“.
Prinţesa Maria Christierna, soţia lui Sigismund Bathory
Această nepoată a împăratului Rudolf de Habsburg purcede în anul 1595 spre Ardeal ca soţie a lui Sigismund Bathory. Căsătoria dintre cei doi a avut loc la Graz, pe data de 5 martie 1595. Principele ardelean Ştefan Bocskai împreună cu arhiducele Maximilian de Habsburg, au perfectat şi condiţiile mariajului, astfel că prinţesa Maria Christierna primea o contradotă de 60.000 de florini, zălogul acestei sume fiind domeniul Făgăraşului. Sigismund Bathory a fost principele Transilvaniei în mai multe rînduri (1581-1597; 1598-1599; 1601-1602). A fost o fire nehotărîtă şi şovăielnică, lucru care l-a făcut să renunţe de mai multe ori la principat. A fost fiul lui Cristofor Bathory şi al Elkisabetei Bocskai. În anul 1581 a fost ales principe al Transilvaniei de către Dieta de la Cluj, la dorinţa unchiului său, regele Ştefan III Bathory al Poloniei. La izbucnirea războiului otomano-austriac, în anul 1593, respinge cererea sultanului Murad III de a-l sprijini împotriva Imperiului Habsburgic. În anul 1594 este sfătuit de către consilierul său personal, iezuitul spaniol Alfonso Carillo, să adere la Liga Sfântă provocând ostilitatea taberei prootomane. ,,În această situaţie, deşi iniţial s-a arătat dispus să cedeze tronul vărului său, Baltazar Bathory, ulterior, asigurat de susţinerea unchiului său Ştefan Bocskai, căpitanul Oradei, S.B. a revenit asupra deciziei sale, executându-i pe conducătorii partidei adverse, în frunte cu Baltazar Bathory“ (Evul Mediu Românesc, Dicţionar Biografic, coordonator Vasile Mărculeţ). Căsătoria sa cu arhiducesa Maria Christierna va întări legăturile sale cu Habsburgii, iar mariajul îi aduce titlul de principe al Imperiului. În ciuda faptului că cei doi s-au plăcut, căsătoria s-a transformat într-o dramă întrucât principele era impotent. ,,Aici iese în evidenţă caracterul minunat al prinţesei: rămâne lângă el şi îi oferă o dragoste platonică. Sigismund o iubea cu ardoare dar faptul că nu o putea avea pe femeia iubită i-a transformat viaţa într-un adevărat iad. Acest lucru îl va face să ia decizii pripite şi incoerente şi pe plan politic. Intră în scenă Maria Christierna care reuşeşte să-i cucerească pe ardeleni şi va conduce singură Transilvania. Peter Katalin, unul dintre biografii principesei menţiona: în alte împrejurări mai norocoase ar fi devenit o mare principesă a Transilvaniei. După patru ani cei doi au căzut de acord cu privire la condiţiile desfacerii căsătoriei lor şi au făcut demersuri la papă care a fost de acord să desfacă legământul. Pe data de 18 aprilie 1599 arhiducesa preda toate posesiunile din Transilvania în afară de Cetatea şi domeniul Făgăraşului. Principesa Maria Christierna, deşi a locuit destul de puţin în Cetatea Făgăraşului, a ştiut să administreze cu pricepere domeniul pe care l-a preţuit. Încă de la sosirea la Alba-Iulia, la 1 august 1595, numea imediat pe Ştefan Kakacs ca administrator pentru Făgăraş, pe care îl vom regăsi ca administrator fidel al Cetăţii şi Domeniului Făgăraşului şi în 22 iulie 1598. Înconjurată de curteni şi apropiaţi, a adus multe îmbunătăţiri castelului, a făcut lucrări de reparaţii interioare, a încurajat meşteşugurile“ (sursa:Muzeul Ţării Făgăraşului). În urma privilegiului dat la data de 4 august 1598 este înfiinţată prima breaslă din oraş cea a pantofarilor. Tot ea i-a determinat pe nobilii din Făgăraş să contribuie la întreţinerea şanţulului şi a gardului care înconjura oraşul. A redus censul târgoveţilor făgărăşeni şi a acordat diplome de boieri făgărăşenilor care au adus servicii Cetăţii şi i-au acordat sprijin şi loialitate. Printre altele, într-o sentinţă din data de 1 iulie 1598, confirmă decizia Tribunalului boieronal din 1518, în privinţa drepturilor boieronale ale familiei Bica din Voivodenii Mari. A făcut confirmări în drepturile de boieri ale unor nobili din Ţara Făgăraşului iar pe alţii i-a scutit de dări şi slujbe plebee. În schimb, ea a cerut fidelitate ei şi cetăţii. Pe diplomele emise de ea se intitula: ,,Nos Maria Christierna Dei Gratia Transilvaniae Moldaviae, Valachiae, Transalpinae etc. Princeps, Partium Regni Hungariae Domina, et Siculor. Comes, Nata c. Comes Tirolis, Go Archidux Austriae, Dux Burgundiae atritiae, etc“ Titlul de ,,princeps Moldaviae et Valachiae Transalpinae“ l-a preluat de la soţul ei, în urma tratatului de vasalitate pe care acesta l-a încheiat cu Mihai Viteazul din data de 20 mai 1595. Cetatea este ocupată de Mihai Viteazul după victoria de la Şelimbăr (28 octombrie 1599) iar acesta i-o dăruieşte doamnei sale, Stanca, în ianuarie 1600. Principesa Maria Christierna face demersuri la împăratul Rudolf al II-lea să i se restituie cetatea. Comisarii imperiali i-au adus la cunoştinţă însă lui Rudolf faptul că Mihai invoca un ,,ius antiqum Vaivodarum Valachiae Transilpanae“. În data de 2 octombrie 1601 Mihai era pus la curent de către Sfaturile şi Ordinele Ardealului: ,,nu putem să dăm Făgăraşul după pofta Măriei Tale. Măria ta ştie prea bine că acela este al Alteţei Sale Maria Christierna şi nu putem hotărî despre el, căci chiar Maiestatea Sa Împăratul s-ar împotrivi“. Maria Christierna se va retrage la o mănăstire din Tirol unde se va stinge ca stareţă în anul 1620 ducând în mormânt iubirile neîmpărtăşite şi zbaterile sale. Sigismund îşi va urma la rândul său propriile peregrinări. Suferă mai întîâi alături de aliaţii săi imperiali o mare înfrângere în faţa trupelor otomane, la Mezokersztur. În anul 1597 cedează principatul Habsburgilor, iar guvernarea Transilvaniei va fi asigurată de comisari imperiali mai întâi, iar după aceea de Maria Christierna. În august 1598 revine pe neaşteptate şi ocupă tronul pe care îl va ceda din nou în martie 1599, de data aceasta vărului său, cardinalul Andrei Bathory. În martie 1601 Dieta de la Cluj îl va realege principe al Transilvaniei dar este înfrânt de Mihai Viteazul la Guruslău şi se refugiază în Moldova. Renunţă la tronul Transilvaniei definitiv în anul 1602, după ce susţinătorii săi sunt înfrânţi definitiv de generalul Basta, la Teiuş. Se retrage în Cehia, unde rămâne până la sfârşitul vieţii sale.
