Simbolul Făgăraşului rămâne, de departe, Cetatea, bastion important al istoriei noastre şi centru important al principilor Transilvaniei. Aici s-au primit ambasadori din Occident şi de la Înalta Poartă şi tot de aici a fost coordonată activitatea breslelor precum şi a întregii zone a Ţării Făgăraşului. La 1393, episcopul catolic al Ardealului numeşte Făgăraşul ,,marele oraş românesc“. Tot de la Făgăraş a plecat şi legenda descălecatului. Cronicarul Radu Popescu, spirit erudit al vremii sale, găseşte izvoarele întemeierii Ţării Româneşti în mitologia populară. ,,Radul-vodă Negrul, care avea scaunul său la Făgăraş de la moşii şi strămoşii rumânilor, carii venise de la Roma, în zilele lui Traian, împăratul Romii, s-au socotit ca să-şi mute scaunul dencoace, peste plai“ scria el în ,,Istoria domnilor Ţării Româneşti“. Cronica indică data de 6798 de la Facerea lumii, adică anul 1290. ,,Letopiseţul Cantacuzinesc indică aceeaşi dată. Xenopol şi Haşdeu afirmă că la această dată domn al Făgăraşului era Tihomir, căruia i-a succedat Basarab. Făgăraşul a constituit, de-a lungul timpului, o frumoasă lume cosmopolită în care s-au îmbinat valorile româneşti, cultura săsească şi germană, destoinicia economică a evreilor şi talentul meşteşugăresc al romilor. Făgăraşul aparţine Transilvaniei, iar Transilvania, civilizaţiei occidentale. Din colbul timpului răzbate chipul doamnei Stanca dar şi al tuturor prinţeselor care au dat Ţării Făgăraşului un farmec aparte, un iz de poveste cu caleşti, prinţi şi prinţese. ,,Importanţa Cetăţii se reflectă şi prin atenţia ce i-a fost acordată de Ştefan Mailat şi Gaşpar Bekeş în lupta lor pentru tronul Transilvaniei, de domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, care a considerat-o cetate de scaun, principalul punct de sprijin al stăpânirii sale în Transilvania şi al proiectelor sale politice, de principele Gabriel Bethlen, în timpul căruia a fost definitivată forma actuală a cetăţii şi de principele Mihai Apaffy I, când Făgăraşul devine reşedinţă princiară a Transilvaniei“ (Florentin Olteanu, Ana Mago, Lucreţia Olteanu; Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat“, 720 de ani de istorie a Făgăraşului). În titulatura lui Ştefan Mailat primul loc îl ocupa ,,dominus terre Fogaras“. El a transformat Făgăraşul în reşedinţă voievodală şi un important centru militar. Ţara Oltului a devenit în vremea sa ,,liber baronatus“, un domeniu alcătuit din 62 de sate, cu steag propriu, paloş şi autonomie juridică cu propriile sacune de judecată şi legi care vor fi păstrate şi ulterior, în ciuda opoziţiei Dietei Transilvaniei. Dările se plăteau către cetate, şi nu către stat, pentru că era considerată cel mai important bastion de apărare din sudul Ardealului. Ştefan Mailat, o personalitate cheie a istoriei făgărăşene, se intitula: ,,Nos Stephanus Mailath Liber Dominus terrae Fogaras, Voievoda Transilvanus et Siculorum Comes“. El şi-a propus realizarea în Ardeal a unui principat independent într-o perioadă dificilă pe plan extern, marcată de interesele marilor puteri. Nicolaus Olahus spunea despre Cetatea Făgăraşului: ,,Cetatea aceasta e ca şi un mic ducat, pentru că supuşii ei sunt boieri români, care respectă pe stăpânul cetăţii ca pe un principe“. Cetatea Făgărașului a mai fost numită și ,,Cetatea principeselor“
Anna Nadassdi
În primăvara anului 1530 Ştefan Mailat se căsătorea cu Anna Nadassdi, sora palatinului Toma Nadassdi care a renunţat la proprietatea asupra Făgăraşului în favoarea cumnatului său, Ştefan Mailat. Nu putem vorbi însă de Anna Nadassdi fără a spune ceva despre Ştefan Mailat. A fost boier român din Comăna de Jos şi stăpân al Făgăraşului între anii 1528-1541, voievod al Transilvaniei între 1534-1540 şi primul principe (1540-1541). Turcii au asediat Cetatea Făgăraşului dar nu au putut-o cuceri. Ştefan Mailat a fost prins însă prin vicleşug şi dus la Constantinopole. Domnii Moldovei şi ai Munteniei l-au trădat pe principele creştin al Transilvaniei. Szadeczky descrie sfârşitul acestui făgărăşean: ,,Ştefan Mailat a murit în temniţa din Constantinopole, în săptămâna Crăciunului din 1550. Stăpânul cetăţii s-a prăbuşit, cetatea însă, pe care nu au putut-o lua armatele turco-valahe, a rămas mai departe în stăpânirea familiei Mailat“. Iubitoarea şi sufletista Ana a încercat să-l salveze pe vrednicul principe dar nu a putut. Nobila Ana a rămas să stăpânească Făgăraşul mai departe mistuită de dorul după Ştefan, având pe cap grijile administrative ale Făgăraşului şi creşterea celor doi copii ai lor: Gavrilă şi Margareta. Sunt cunoscute o serie de acte eliberate de ea. În anul 1543 ea confirma un act de cesiune împreună cu 12 boieri ai scaunului judiciar. Prin acest act Stoica, Aldea, Comşa, Dobrin şi Ştefan de Voila vindeau o parte din boieronatul de Voila boierilor Radu de Lisa, Coman, Aldea, Radul şi Comşa de Voila şi un pătrar de moară în schimbul sumei de 20 de florini. Este foarte important modul în care titlul documentelor menţionează statutul Anei: ,,Noss Anna de Nadassd consors spectabilis ac magnifici Domini Stephani Majlat memoriae commendamus“. Pe data de 16 iunie 1556 ea ţine un alt tribunal cu boierii juraţi din Ţara Făgăraşului şi confirmă moşiile unor boieri din Recea, Hîrseni şi Rîuşor cărora administraţia le pierduse documentele în urma unui incendiu în care a ars o bună parte din oraş. Ea se intitulează: ,,Nos Dei gratia Anna de Nadasd consors spectabilis ac magnifici Domini Stephani Majlat memoriae commendamus“. De pe urma ei, a mai ramas un portret în rochie inflorata, de mare gală, cusută din dantele străvezii, de mătase, decorate cu fireturi aurii.
