După 1989, mass-media românească a intrat într-un proces de transformare, cu toate că regimurile post-revoluţionare au încercat, prin diferite metode, atât pe plan local cât şi central, să cenzureze pe cât posibil ziarele care nu conveneau culorii politice care se afla la cârma ţării. FSN, transformat ulterior în FDSN, PDSR şi PSD a continuat politica fostului Partid Comunist Român iar reprezentanţii săi, prin diferite voci, nu au încetat să-i prezinte pe luptătorii anti-comunişti duşmani ai poporului. Am spus că PSD este continuatorul PCR, dar trebuie să scoatem în evidenţă faptul că şi celelalte partide democratice au derapat foarte mult de la principiile democraţiei şi au călcat în picioare dreptul la opinie şi liberă exprimare.
Infractorii democraţiei
După evenimentele din decembrie 1989, foştii comunişti în frunte cu Iliescu au pus mâna pe putere şi au adus România, nu doar înapoi în anii comunismului, ci de-a dreptul în Evul Mediu. Toată mass-media occidentală transmitea în vara anului 1990 cum tinerii şi studenţii erau stâlciţi în bătaie de către minerii chemaţi la Bucureşti de către Iliescu. După căderea lui Ceauşescu, Iliescu a preluat puterea cu ajutorul Televiziunii Române, instituţie care a făcut mereu jocul celor care s-au aflat la putere. Iliescu s-a folosit de o masă de manevră needucată dar, în acelaşi timp, foarte bine disciplinată, în timp ce partidele democratice nu erau în stare să-şi găsească coeziunea. Pe data de 16 decembrie izbucnesc primele manifestări anticeauşiste la Timişoara, produse de încercarea autorităţilor comuniste de a-l evacua pe pastorul reformat Laszlo Tokes, iar intervenţia forţelor de ordine soldându-se cu zeci de morţi, răniţi şi sute de arestaţi. Pe data de 17 decembrie confruntările degenerează odată cu intervenţia armatei şi a trupelor de securitate. După ce armata a tras în plin, televiziunea arăta soldaţi jucând ,,Hora Unirii” cu demonstranţii, apare sloganul ,,Armata e cu noi”, începe să se transmită în direct şi să se facă, totodată, scenariul ,,Revoluţiei Române transmise în direct”. În şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Ceauşescu dă ordin să se tragă în ,,huligani” iar armata primeşte indicativul de alarmă de luptă parţială ,,Radu cel Frumos”. ,,Pe timpul cât Nicolae Ceauşescu s-a aflat în vizită oficială în Republica Islamică Iran, Elena Ceauşescu a rămas în ţară să conducă represiunea. Pe 19 decembrie, la Timişoara s-a declanşat greva generală şi s-a cerut demisia dictatorului. Aflat la faţa locului, generalul maior Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, a raportat la Bucureşti că în stradă nu se aflau huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timişorene, drept pentru care le-a ordonat trupelor să intre în cazărmi, pe data de 20 decembrie, oraşul de pe Bega devenind primul oraş din România liber de comunism. În aceeaşi seară, Nicolae Ceauşescu a revenit în ţară şi s-a adresat populaţiei prin intermediul televiziunii, afirmând că evenimentele de la Timişoara sunt opera unor ,,huligani” şi a unor grupuri teroriste aflate în slujba unor agenturi străine” spune Călin Hentea în ,,Enciclopedia propagandei româneşti”. Aceeaşi stereotipie, dar de data asta cu ,,legionarii”, o preia Ion Iliescu, în perioada fenomenului Piaţa Universităţii. Sediile partidelor istorice au fost devastate de mineri conduşi de ofiţeri ai noului SRI aflaţi sub acoperire. Sfătuit greşit sau ,,intenţionat greşit”, Ceauşescu convoacă un miting la Bucureşti pe data de 21 decembrie, aşteptând probabil susţinerea pe care a avut-o cu ocazia mitingului din 28 august 1968, după de declară stare de necesitate pe raza judeţului Timiş. ,,S-au format grupuri de protestatari asupra cărora s-au tras în cursul nopţii, baricada de la Hotel Intercontinental fiind degajată cu ajutorul blindatelor, după anunţul privind sinuciderea ca ,,trădător” a ministrului Apărării Naţionale, generalul Vasile Milea, pe fondul declanşării unor manifestaţii împotriva regimului în aproape toate marile oraşe, în jurul orei 12.08, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit din sediul C.C. al P.C.R cu ajutorul unui elicopter ulterior arestaţi şi deţinuţi într-o unitate militară din Târgovişte. Manifestanţii au ocupat sediul C.C. al P.C.R. şi apoi pe cel al televiziunii, un actor şi un poet deschizând o premieră mondială. Transmisiunea în direct a Revoluţiei Române” (Călin Hentea). Ion Caramitru, îmbrăcat în bluză de trening, hanorac de fâş deschide ,,spectacolul mediatic”: ,,Fraţilor, mulţumită lui Dumnezeu ne aflăm în studiourile Televiziunii. Am reuşit să ajungem aici, în spatele tancurilor, cu armată, şi cu studenţime, şi cu omenii pe care-i vedeţi, şi cu mii şi mii de români şi de alte naţionalităţi care ne-au condus”. Într-un interviu ulterior, Ion Caramitru îşi spune dezamăgirea şi faptul că la conducerea ţării se află foştii securişti. Securitatea s-a infiltrat în toate sferele activităţii economice, culturale, educaţionale, militare etc iar toate sferele societăţii româneşti, mai ales învăţământul, au fost politizate până la lehamite, rotirea cadrelor fiind preluată sub o formă mult mai finisată. Apare, din umbră, tovarăşul Iliescu iar foştii activişti de partid, care stăteau până atunci pitiţi în casă, de frica oamenilor, au răsuflat uşuraţi. ,,În sediul C.C. al P.C.R. s-a desfăşurat prima şedinţă a Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C.F.S.N.), compus din vechi comunişti şi câţiva dizidenţi, şedinţă prezidată de Ion Iliescu, iar spre seară au început lupte de stradă în Bucureşti şi în principalele oraşe din România cu aşa-zişii terorişti, nevăzuţi de nimeni, şi care niciunul nu a fost prins, rănit sau ucis” (Călin Hentea). Se ştie ce a urmat, luptătorii brigadei USLA au fost atraşi într-o ambuscadă, în mod intenţionat, măcelăriţi de militarii care credeau că trag în ,,terorişti” iar cadavrele lor prezentate, ulterior, drept ale unor terorişti morţi la televizor în timp ce erau profanate de către oameni aflaţi în stare de surescitare psihică. Apoi, civililor li s-au dat arme, chiar şi adolescenţilor iar românii au început să se împuşte între ei. Acestea sunt faptele coordonate de Ion Iliescu, ale cărui mâini sunt pătate cu sânge iar PSD, după ce un anumit timp l-a ţinut la naftalină, îl va pune preşedinte de onoare demonstrând că acest bloc al politicii româneşti post-revoluţionare rămâne în continuare roşu. Lucia Hossu Longin l-a demascat pe tatăl actualului ministru Rafila că a participat în mod activ la înăbuşirea de către securitate a unei revolte anti-comuniste locale, lucru pe care Rafila nu a vrut să îl asume în ceea ce priveşte activitatea tatălui său din perioada comunistă.
Tehnici de propagandă folosite în timpul revoluţiei
Specialist în tehnici de propagandă şi operaţii informaţionale, Călin Hentea descrie principalele elemente propagandistice ale Revoluţiei române din anul 1989. Iniţial, Iliescu a vrut să-i dea o tentă doar anti-ceauşistă, nu şi anti-comunistă, dar masele îl obligă, cu toate tehnicile de manipulare folosite, să lase decursul unei mişcări populare anti-comuniste, cu toate derapajele care au urmat. Chiar dacă foştii securişti au ocupat posturi cheie iar umbrele lor ne mai bântuie încă prin copiii şi nepoţii lor care au preluat frâiele, nu putem spune că nu a fost revoluţie ci doar o lovitură de stat, cum le place să susţină conspiraţioniştilor de cartier, şi nici că s-a murit degeaba. Lupta continuă iar democraţia şi-a scos capul în România, chiar dacă este faultată în mod permanent. ,,Revoluţia română a fost unul dintre acele evenimente istorice dominat- în iniţierea, desfăşurarea, şi deznodământul său- de propagandă. Majoritatea actelor, deciziilor, gesturilor, declaraţiilor, zvonurilor, apelurilor, reacţiilor etc. principalilor actori activi pe scena deschisă a Revoluţiei Române au inclus o importantă componentă propagandistică, în sensul că: au fost acţiuni premeditate de influenţare în masă a oamenilor într-o anumită direcţie. Au fost generate şi susţinute de cineva (adesea cu identitate încă necunoscută) care avea un scop politic bine conturat, au fost afectate de minciună sub formă de exagerare sau omisiune, scoatere din context mergând până la neadevăr sau fals; au avut un caracter exclusiv (adevărurile şi soluţiile propuse erau proclamate drept unice, excluzând orice altă variantă) şi s-au desfăşurat în condiţii speciale de stres (colectiv şi individual), cenzură sau suprasaturaţie informaţională (ambele cu acelaşi efect de pierdere a informaţiilor esenţiale). Sursele (sau sponsorii) emitente ale propagandei au fost multiple şi adesea camuflate, ceea ce face dificilă analiza completă a fenomenului, având multe situaţii de a face cu o propagandă gri şi poate chiar neagră. Atât înainte, cât şi pe timpul Revoluţiei au fost semnalate, dar nu întotdeauna dovedite, acţiuni de propagandă politică albă sau gri, de diversiune, de agitaţie, de manipulare, de război electronic, de dezinformare, de subversiune şi intoxicare provenind atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării. Toate au urmărit influenţarea în masă a comportamentului oamenilor într-un anumit sens premeditat, potrivit interesului acestora, sau împotriva lor, chiar dacă în unele cazuri şi-au dat seama că se încerca influenţarea lor, alteori nu” explică Călin Hentea. Cuvântul sugestiv pentru toate acestea este MANIPULARE! Această tehnică este folosită încă din antichitate şi va dăinui mereu în politică. Au fost şi simboluri, aşa-numitul ,,Gavroche” al României care ţinea prima pagină a revistei ,,Paris Match”. Propaganda de după decembrie 1989 a acţionat prin apeluri formulate de terţe persoane, mai ales dintre acelea care s-au perindat mai mereu sub ochii telespectatorilor în studioul 4 al Televiziunii Române. Sergiu Nicolaescu se adresa Ministerului de Interne spunând din studioul televiziunii naţionale: ,,Mă adresez Ministerului de Interne. Sunteţi români la fel ca şi noi. Mă cunoaşteţi şi mă iubiţi şi, dacă mă cunoaşteţi şi mă iubiţi, credeţi-mă: nu vă lăsaţi, nu daţi, nu vă supuneţi orbeşte ordinelor. Vrem să tratăm în mod loial şi cinstit, vrem să tratăm cu acei care conduc ţara. Ieşiţi în stradă, români! Veniţi aici, la Televiziunea română!”. Mircea Dinescu spunea ,,Păstraţi-vă calmul în orice împrejurare. Nu părăsiţi posturile de televiziune care-s foarte importante” iar Teodor Brateş făcea apel către populaţie să apere televiziunea. ,,Pentru ca Televiziunea să rămână a poporului, vă rugăm să o apăraţi”. Petre Popescu: ,,Nu încetaţi manifestările. Înconjuraţi Radioul şi Televiziunea şi apăraţi-le!” Generalul Chiţac urla cât îl ţinea gura, folosind acelaşi limbaj de lemn, tributar anilor 80. ,,Sunt generalul-locotenent Mihai Chiţac, comandantul garnizoanei Bucureşti. Adresez pe această cale rugămintea tuturor unităţilor militare din garnizoană, unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne pentru a depune toate eforturile să sprijine noua orientare politică socialist-democratică din ţara noastră”. Ce avea cuvântul ,,socialist” în comun cu termenul ,,democraţie”? Nimic. Generalul Guşă a fost cel mai coerent în privinţa apelurilor: ,,Fac apel la raţiunea militarilor care mă cunosc de mic, de copil, toate trupele intră imediat în cazărmi, nu ascultă decât de ordinele armatei. Armata apără ţara şi poporul, şi nu altceva”. Propaganda va acţiona prin mesaje sau zvonuri derulate la televizor, radio, în stradă etc. Teodor Brateş se adresa din studioul televiziunii: ,,Am primit informaţii că, în unele zone ale Capitalei, elemente declasate, elemente care vor să umbrească această mare victorie a poporului au început să devasteze magazinele. Această activitate trebuie curmată”. Au existat apoi adeziuni şi declaraţii care se încadrează, la rândul lor, în tehnica de propagandă, mai ales din partea reprezentanţilor de rang secund ai instituţiilor culpabilizate ale fostului regim precum televiziunea, armata, securitatea, miliţia. Foarte patetic şi caraghios totodată a fost Mihai Lupoi: ,,La ora aceasta, armata este alături de popor, militarii au scos încărcătoarele din arme. Vă repet: din Ministerul Apărării Naţionale, niciun militar nu va trage în populaţie. Nu sunt autorizaţi de nimeni pentru că nu mai există conducerea Ministerului Apărării Naţionale”. ,,Vrem să ne răscumpărăm greşeala după 25 de ani, de a vă spune de acum înainte numai adevărul” lătra Petre Popescu. Ştim cu toţii cum l-au spus, mai ales în vremea mineriadelor”. Cel mai sugestiv a fost însă Ion Iliescu: ,,Vinovatul principal este Ceauşescu. Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier, care nu voia să cedeze, un fanatic care stăpânea cu metode medievale” Bine până aici, dar vine cel mai interesant moment al declaraţiei sale ,,A întinat nu numai numele Partidului Comunist Român, a întinat memoria celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului în această ţară”. FSN, continuatorul PCR, transformat ulterior în FDSN, PDSR şi PSD rămâne continuatorul fidel al politicii Partidului Comunist România iar marea dramă constă în faptul că aceleaşi apucături au rămas vizibile şi în cealaltă parte a eşichierului politic (PNTCD, PNL, PD, PDL) şi, ulterior, USR, despre AUR nu are rost să vorbim în acest context, pentru că este un produs, nu al comunismului, nici al legionarismului aşa cum susţin eronat unii, nici al democraţiei ci este izvorât direct din straturile magherniţelor. (Va urma) (Ştefan BOTORAN)
