Soare Constantin este cel mai tânãr fost detinut politic cu 6,4 ani de închisoare dupã revolta din 1981 de la Motru. Dupã detentie, a avut domiciliul obligatoriu la Slatina. Suferinta lui nu s-a încheiat însã dupã detentie si domiciliul obligatoriu, ci a continuat si la Revolutia din Decembrie 1989. A scris un volum de carte ,,Mã îndeamnã mortii sã rostesc adevãrul” în care descrie calvarul din Decembrie 1989 pe care l-a trãit, aducând dovezi în sprijinul acuzatiilor aduse cãlãilor de la Timisoara. Are în lucru încã un volum, ,,Diamantul şlefuit” în care vorbeste despre Slatina, locul în care mai marii regimului comunist dobândeau averi de milioane de dolari din slefuirea diamantelor. Soare aduce elemente noi în cazul conturilor din Elvetia ale familiei Ceausescu. Constantin Soare îsi începe povestea aşa: ,,Sufeream de foame, nu mai puteam munci în minã. Erau ratii de alimente, era o crizã continuã care se adâncea. Nu mai era nici zacusca obisnuitã cu care intram în sut. Vitrinele magazinelor erau goale. Nu mai puteam ridica cintrele din minã care aveau 90 kg. Dar la minã am vãzut frãtia, românii adevãrati. Primeam o felie de pîine pe zi. La 19 octombrie, ortacii s-au revoltat. Au iesit în stradã cei din Motru Vest. I-au chemat la Securitate si au arestat 3 maistri. Seara schimbul III a refuzat sã mai intre în sut, iar schimbul II li s-a alãturat. Erau 7000 de oameni în stradã. Li s-au alãturat si oamenii din oras, de la bãtrîni, femei pînã la copii. Eram 12.0000 de oameni în stradã, în fata clãdirii consiliului popular. Toti am cerut pâine. Şeful consiliului s-a apãrat spunând cã nu el este vinovat ci Ceausescu. Am cerut sã fie eliberati maistrii arestati. Ne-au mintit cã vor fi eliberati, dar ei erau deja la Tg. Jiu în anchete. Am intrat peste ei în clãdire. Am gãsit frigidere încãrcate cu cârnati, bãuturi scumpe. Pe toate le-am aruncat pe geam în stradã. Am aruncat si 2 butelii de aragaz. M-au arestat si închis. Am trecut prin închisorile de la Rahova, Aiud, Baia Mare, Calea Rahovei 137 unde era Securitatea. La Rahova am stat 2 ani. M-au eliberat prin Decretul din 1988. Pãrãseam închisoarea la 4 martie 1988, dar mi-au dat domiciliul fortat în Slatina. A fost foarte greu” descrie Constantin Soare.
,,M-am trezit într-o maşină cu cadavre”
În Decebrie 1989 îl regăsim la Timişoara. ,,În 17 decembrie 1989 m-am dus la Timisoara pentru a mi se ridica domiciliul, fãrã sã stiu cã acolo este revoltã. În noaptea de 19 spre 20 decembrie am fost lovit puternic la cap. M-am trezit într-o masinã în miscare în care erau cadavre. Pe traseul Timisoara-Slatina am reusit sã aflu cã în masinã erau 27 cadavre, iar în alta mai erau 40. Ajuns la Slatina am fost scãpat de omul de la Morgã care mã cunostea. I-au adus acid sulfuric de la Bucuresti pentru a arde cadavrele din masina în care eram eu. Masina a fost dusã la Şcoala de Politie de la Slatina unde comandant era Dobrinoiu Gheorghe. Pe el l-a trimis Elena Bãrbulescu, sora dictatorului, la spitalul din Timisoara sã ,,rezolve” mortii. Avea porecla Grui Vasile. Cealalatã masinã cu cadavre, 40, a fost dusã la Bucuresti unde le-au ars. Împreunã cu Dobrinoiu au lucrat Teodor Ardelean, Diamandescu Corneliu, Chitac Mihai. Ei au furat mortii pentru a nu se afla cã au fost împuscati, apoi i-au ars sã nu se vadã urmele. Acest Grui Vasile a împuscat 8 persoane în liftul spitalului din Timisoara. Dobrinoiu erau doi frati din Câmpulung Musxel, mineri. Grui Vasile este agent KGB. Dupã 1990 a ajuns la Pitesti si apoi la Bãneasa comandantul Şcolii de ofiteri. Şi la Mineriadã a fãcut 4 victime” relateazã Constantin Soare. (Lucia Baki)
