Izvorul tămăduirii. Hram la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

,,Din izvorul tău cel nesecat, Ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururi, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig ție: Bucură-te, apă izbăvitoare!” (Troparul Sărbătorii)

Vineri, 7 mai 2021, creștinii ortodocși prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce cade întotdeauna Vinerea- în Săptămâna Luminată.  Mănăstiea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus are la acest praznic al doilea hram.

Izvorul din pădure

Sărbătoarea pleacă de la o întâmplare petrecută, se pare, undeva prin vremea împăratului bizantin Marcian, și îl are ca protagonist pe ofițerul Leon, devenit viitorul împărat Leon cel Mare. Sinaxarul din Săptămâna Luminată relatează acest eveniment:

• ,,Vineri, în Săptămâna Luminată, se prăznuiește sfințirea bisericii preasfintei stăpânei noastre și Maici a lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viață purtător. Și se mai face și pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârșit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaș. Biserica aceasta și-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare, care se mai numea și Machelie. Căci fiind acela om bun și preablând, mai înainte de a se sui pe tronul împărăției, pe când se număra încă între oamenii obișnuiți, umblând prin locurile acelea, a dat peste un orb rătăcit și l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Și ajungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târziu biserica, orbul a fost cuprins de o sete arzătoare și l-a rugat pe Leon să-i dea apă ca să-și astâmpere setea. Iar Leon, pătrunzând în desișul din apropiere, căuta apă; căci pe atunci locul acela era acoperit cu tot felul de arbori și desișuri de verdeață creșteau pe el. Și negăsind pe acolo apă, s-a întors întristat. Dar pe când se întorcea, i-a sunat în urechi glas de sus, care i-a zis: ,,Nu e nevoie să te ostenești, Leone, căci apa este aproape!” Dar, întorcându-se din nou, Leon căuta. Și ostenindu-se iarăși mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis: ,,pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta și luând cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați; și vei cunoaște de îndată cine sunt eu, care sălăsluieșc aici de multă vreme”. A făcut deci Leon precum îi spusese glasul și îndată orbul a început să vadă. Și ajungând Leon împărat, potrivit proorociei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu multă cheltuială, biserica ce se vede și astăzi”.

Cine a fost împăratul Leon?

Supranumit Leon cel Mare, acest împărat bizantin a rămas în istorie pentru faptul că a luat coroana din mâinile unui arhiereu pentru prima dată.

• ,,După moartea lui Marcian, senatul a ales ca împărat un alt ofițer, pe nume Leon, fost administrator pe domeniile lui Aspar. El a fost primul împărat care a primit coroana imperială de la patriarhul Constantinopolului. Până la el toți ceilalți împărați, respectând tradiția romană, au primit coroana din mâinile comandantului suprem al armatei, ori al unui înalt funcționar civil. Inițiativa din 457 avea la bază prestigiul de care se bucura patriarhul de la Constantinopol, mai ales după Sinodul de la Calcedon (N.R- sinod ce a combătut monofizismul, promovat de călugărul Eutichie din Constantinopol care susținea că în Iisus există doar o singură fire- cea dumnezeească, care ar fi firea omenească precum un picur de apă în mare). De acum înainte toți împărații bizantini vor fi încoronați de patriarhul capitalei, iar încoronarea capătă semnificația unei consacrări religioase. Încoronării civile cu caracter militar i se adaugă o ceremonie bisericească, care va căpăta din ce în ce mai multă importanță, iar în Evul Mediu va reprezenta actul veritabil al încoronării” (Sursa: crestinortodox.ro)

În ceea ce privește ,,blândețea” atribuită lui Leon în Sinaxare, probabil se referă la profunzimea credinței, nicidecum la această calitate de ,,mielușel” întrucât acțiunile sale au fost destul de puternice și violența nu a lipsit. Împreună cu ofițerul Tarasikodissa va pune la cale asasinarea lui Aspar, care era comandant suprem al armatei- ,,magister militum per Orientem”. Prin această acțiune, Leon elimină influența germanilor de la curtea bizantină. Mulți istorici avizați au privit această acțiune ca pe un proces de naționalizare a armatei bizantine și de slăbire a influenței barbare în imperiu. Tarasikodissa își va spori puterea în cadrul palatului, se căsătorește cu Ariadna, fiica lui Leon, și își schimbă numele în Zenon. În anul 474 împăratul Leon moare iar locul său va fi preluat de către Leon al II-lea, fiul lui Zenon și al Ariadnei, care avea doar vârsta de 7 ani, iar Zenon va deveni împărat asociat. Tot în același an împăratul Leon al II-lea moare însă  Zenon va conduce singur imperiul. În anul 475 este înlăturat de o conspirație greacă împotriva isaurienilor. Locul lui este luat de către Basiliskos, cumnatul lui Leon cel Mare. Zenon va reveni la conducerea imperiului după 20 de ani și va domni 15 ani (476-491). În timpul domniei lui Zenon are loc căderea Imperiului Roman de Apus sub herulii lui Odoacru care îl înlătură pe Romulus Augustus, ultimul împărat roman, în anul 476.

Biserica este reconstruită sub mai mulți împărați

Biserica construită lângă izvorul cu apă binefăcătoare a fost mărită sub împăratul Justinian, care însă a fost avariată în timpul mai multor cutremure. Împăratul Vasile Macedoneanul rezidește biserica, iar fiul său, Leon Înțeleptul, îi aduce la rândul său îmbunătățiri. Se spune că însuși împăratul Justinian a fost vindecat aici de o boală foarte gravă. Conform mai multor surse ale epocii, aici s-au petrecut mai multe minuni.

• ,,Pe vremea lor, izvorul de aici a și săvârșit numeroase minuni: a vindecat multe boli și a tămăduit nenumărate feluri de răni, molime și alte suferințe. A înviat izvorul acesta și un mort; acesta era din Tesalia și plecând cu corabia spre izvor s-a săvârșit pe cale. Când era să moară și își dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo la biserica Izvorului și să-l îngroape, după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut așa, iar mortul, fiind stropit cu apă, a înviat. După multă trecere de vreme, când sta să cadă acea mare biserică, arătându-se Născătoarea de Dumnezeu a sprijinit-o până ce mulțimea strânsă din împrejuirmi s-a scurs afară. Apa aceea, când a fost băută, a alungat mulți demoni și a liberat pe cei legați din temnițe. Pe împăratul Leon Înțeleptul l-a vindecat de piatră la rinichi și a potolit frigurile foarte cumplite ale soției lui, Teofana; pe fratele lui, Ștefan patriarhul, l-a izbăvit de oftică (N.R- tuberculoză) și pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie. Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat de niște friguri preacumplite, ca și pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul său, Stelian, l-a tămăduit de o boală de rinichi…”

În diferite perioade nu au lipsit relatările de vindecări ale unor boli grele cum ar fi cancerul, astmul, conjunctivita etc. Creștinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii și ca pe un simbol al credinței în apa vie a Botezului, apa din care nu însetăm în veci, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos.

(Ștefan BOTORAN)