Adormirea Maicii Domnului, Sântamaria. Tradiţii şi obiceiuri

,Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre“ (Troparul Sărbătorii)

Sâmbătă, 15 August a.c. credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului. În toate bisericile se oficiază slujbe religioase închinate Maicii Domnului, iar în această zi se ridică postul care a durat două săptămîni. Multe biserici din Ţara Făgăraşului au hramul acestei sărbători. Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus serbează unul dintre hramuri în această zi.

Importanţa Maicii Domnului

 Atât în Biserica Ortodoxă cât şi în Biserica Catolică, cele două ramuri tradiţionale ale Bisericii Apostolice care la început au fost Una,  Maica Domnului ocupă cel mai important loc după Iisus Hristos, fiind chiar şi deasupra îngerilor. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să ia trup dintr-o fiinţă pură şi curată. Gingăşia Mariei şi dragostea ei pentru toţi oamenii înlesnesc nădejdea în iertarea păcatelor. Mijlocirea ei la Dumnezeu pentru noi este foarte importantă având în vedere că toate cererile ei sînt ascultate. Maria este numită ,,Năstrapă aurită“ ,,Rai cuvîntător“ ,,Regina cerului“ ,,Regină peste îngeri“ şi o cinstim pentru că şi-a pus personalitatea la dispoziţia lucrării lui Dumnezeu prin cuvintele: ,,Iată roaba Domnului, fie mie după cum voieşti“ Maria este rodul lacrimilor şi al rugăciunilor părinţilor ei Ioachim şi Ana iar pântecele ei este lăcaşul dumnezeirii. În secolul al IV-lea Sinodul de la Efes din anul 431 elaborează următoarea definiţie: Maica Domnului este Theotokos adică ,,Născătoare de Dumnezeu“ ,,Toţi care avem pe Dumnezeu ca tată, avem ca Maică duhovnicească pe Maica Domnului, care pururea se roagă şi pururea mijloceşte pentru noi şi pentru mîntuirea neamului omenesc. De multă vreme ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeieştii Părinţi, pentru multele păcate cu care oamenii mînie pe Dumnezeu; dar Maica Domnului, aşa cum l-a legat pe Iisus cu scutece şi l-a înfăşat pe El în iesle, tot aşa leagă şi acum mînia Domnului şi o opreşte, ca să nu piardă neamul omenesc. Căci nu voieşte Maica milei şi a milostivirii ca Dumnezeu să piardă neamul omenesc. Căci nu voieşte Maica milei şi a milostivirii ca Dumnezeu să piardă sufletele oamenilor, pentru că ştie că dacă s-ar aprinde mînia Domnului, ar pierde toată lumea, care s-a făcut sălaş al atâtor păcate şi răutăţi“ spune Părintele Cleopa. Părintele Teofil Părăian ne învaţă: ,,Maica Domnului e ca un rai. Când avem legătură cu Maica Domnului în conştiinţa noastră, în gândurile noastre, în simţirile noastre, e ca şi când am fi intrat în rai. E o bucurie de rai de-a fi în legătură sufletească cu Maica Domnului“ Părintele Arsenie Boca le spunea oamenilor că Maica Domnului este ,,crinul neamului omenesc“. Paraclisul Maicii Domnului care se citeşte atât în particular cât şi în biserici este una dintre cele mai puternice rugăciuni pentru toţi cei aflaţi la strâmtorare şi se foloseşte mai ales în râdul creştinilor ortodocşi şi greco-catolici. Creştinii de rit Apusean întrebuinţează Rugăciunea Rozarului introdusă cu timpul şi în evlavia particulară a creştinilor greco-catolici. Această rugăciune este adresată Maicii Domnului.

Sărbătoare bazată pe Tradiţie

Nicăieri în cele patru evanghelii canonice ale Noului Testament nu avem vreo relatare despre acest episod din Istoria Mântuirii, dar Tradiţia orală şi unele documente vorbesc despre aceste întâmplări. Multe relatări din Tradiţie au fost preluate de către scrierile apocrife. În ,,Cuvântul Sfîntului Ioan Teologul“ , un ciclu foarte detaliat compus din texte greceşti, latine, copte, armene, siriace, irlandeze şi slave apar trei elemente: 1.ridicarea la cer 2. reunirea apostolilor în jurul trupului Maicii Domnului 3. privegherea ei în valea Iosafatului. Apocrifa relatează că apostolii au fost aduşi din toate colţurile pământului pe câte un nor purtat de Sfântul Duh iar cei morţi au fost înviaţi pentru a asista la acest eveniment. Juvenal, Arhiepiscopul Ierusalimului citat de Sfântul Ioan Damaschinul relatează următoarele: ,,O străveche tradiţie arată că în clipa fericitei morţi a sfintei Maici a lui Dumnezeu toţi sfinţii apostoli, împrăştiaţi în lume pentru mântuirea neamurilor, au sosit de îndată la Ierusalim călătorind prin văzduh. Când au ajuns lângă ea, au aflat-o înconjurată de îngeri şi au auzit dumnezeiască melodie a puterilor de sus. Aşa, împresurată de slava dumnezeiască şi cerească, ea şi-a dat, fără cuvânt, sfântul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul ei, în care a sălăşluit dumnezeirea, a fost dus, în mantie de ceremonie, şi însoţit de cântecele îngerilor şi apostolilor la Ghetsimani, unde a fost aşezat într-un sarcofag. Trei zile a stat aici, şi în tot timpul îngerii au cântat şi au dănţuit în jurul mormântului. La capătul celor trei zile, cântarea îngerească s-a oprit, apostolii toţi fiind de faţă. Toma singur a sosit după ziua a treia. Şi fiindcă a vrut să se închine la trupul Mariei, apostolii au deschis sicriul. Dar n-au găsit înăuntru decât giulgiurile. Iar cu apostolii erau de faţă şi Timotei, cel dintâi episcop al Efesului, Dionisie Areopagitul şi Hierotei“. Pe peretele nordic al Bisericii domneşti din Argeş apar zugrăvite aproape toate scenele din ,,Cuvântul lui Ioan Teologul“. O a doua apocrifă despre Adormirea şi ridicarea la cer a Maicii Domnului datează din secolul al IV-lea şi s-a păstrat în versiune latină. O a treia apocrifă numită ,,Adormirea stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu şi-n veci fecioară Maria“ îi este atribuită lui Ioan, arhiepiscop al Tesalonicului care a trăit în secolul al VII-lea.

Iephonias şi minunea braţelor

     Aceste tradiţii vorbesc despre o convertire ieşită din comun care a avut loc cu ocazia acestui eveniment. ,,Dar iată că, pe când o ridicau ei, un iudeu pe nume Iephonias, vânjos la trup, se repezi asupra siciriului. Atunci un înger al Domnului îi reteză amândouă braţele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne în aer, pe lângă sicriu. După această minune toţi iudeii care erau de faţă au început să strige: Negreşit, un zeu adevărat s-a născut din tine, Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria! Însuşi Iephonias, fiind însufleţit de Petru să mărturisească despre minunile lui Dumnezeu, a strigat ridicându-se în picioare: Sfîntă Marie, care l-ai născut pe Hristos, Dumnezeul, miluieşte-mă!“ Atunci Petru s-a întors către el şi i-a zis: În numele Celui născut din aceasta, să se lipească la loc braţele ce ţi-au fost smulse din trup! Şi îndată braţele care atârnau pe lângă sicriul stăpânei s-au întors şi s-au lipit de trupul lui Iephonias. Iar el a crezut şi l-a slăvit pe Hristos, Dumnezeu născut din Maria“ (Cuvîntul Sfîntului Ioan Teologul despre Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu).

Eveniment istoric

     Se ştie cu certitudine că după Înălţarea Domnului, Preacurata a fost luată în grijă de Ioan Evanghelistul şi a trecut din viaţa pământească după anul 40 la Ierusalim. Un document foarte important din secolul al II-lea vorbeşte despre ultimele clipe din viaţa Maicii Domnului şi ceea ce s-a petrecut ulterior. Este vorba despre un panegiric iudeo-creştin numit ,,Transitus Mariae“ sau ,,Dormitio Virginis“ care era citit cu ocazia sărbătorii anuale la mormântul gol al Sfintei Fecioare. Acest document aduce următoarele informaţii: 1. Maria a murit la Ierusalim la puţin timp după moartea lui Iisus 2. Iisus a venit cu un alai de îngeri şi a luat sufletul Mariei transferându-l în ,,arborele vieţii“ 3. Apostolii au îngropat-o pe Maria la Ghetsemani înfruntând şi o prigoană din partea iudeilor 4. După patru zile Iisus a apărut din nou şi a poruncit arhanghelului Mihail să poarte în Cer şi trupul Mariei pentru a-l reuni cu sufletul. Sfântul Gherman din Constantinopol, mort în anul 733, îi învăţa pe creştini că Maria a murit asemenea celui care adoarme liniştit iar îngerii şi apostolii erau prezenţi la această strămutare. (Ştefan Botoran)

Tradiţii şi obiceiuri

•   Pentru fetele de măritat, Sântamaria este ziua când îşi pot grăbi norocul, dacă aşează flori de busuioc la icoană şi chiar îşi pot visa viitorul, dacă le ţin noaptea sub pernă. Fetele, care în mare taină „vorbesc” cu un băiat, îşi pun buisuioc în sân, ca el să le caute, să le poarte în gînd, saă vină şi să le „ceară”.
•  Fetele au grijă să aprindă candela din zori şi s-o ţină tot timpul aprinsă. Dacă se stinge candela acasă, în timp ce preotul n-a terminat sjujba la biserică, este semn rău, pentru toată familia, iar pentru fată măritişul ramîne problematic.
•  De Sântamaria, babele caută în pădure frunze de leac, dar mai ales năvalnicul, o plantă tămăduitoare, cam rară, care creşte bine ascunsă în locuri umbroase. Superstiţia spune că niciodată plantele de leac nu-şi fac aşa de bine treaba, ca atunci când sunt culese în asemnea sărbătoare. Năvalnicul era cules încă de pe vremea dacilor, planta folosindu-se astăzi la prevenirea şi în tratamentul cancerului.
•  Cei care folosesc flori de leac, prescrise de babe în fierturile lor, aşează de Sântamaria câte un fir din fiecare fel de floare în dosul icoanei Maicii Domnului, pentru ca fiertura – ceaiul am zice noi astăzi – să-şi facă mai bine efectul.
•  Un obicei străvechi este legat de dărnicie şi de pomană. Oamenii îşi ofereau daruri constând din fructe şi faguri de miere, semn de prietenie şi de împăcare.
•  Stăpânul casei trebuie să se trezească înainte de a se lumina şi să deschidă uşa casei sau cel puţin să o descuie. Nu e bine să te prindă ziua cu uşa încuiată.
•  Tradiţia oierilor spune că aceştia simţind cum vine sfarşitul verii, pornesc cu oile de la munte la vale, îşi dau jos pălaria din cap şi îşi pun căciula, cu care vor rămâne acoperiţi până după Paşte.
•  O altă tradiţie spune că, atunci când înfloresc trandafirii de Sântamaria, este semn de la chiar Cel de Sus ca va fi o toamnă lungă.
•  Numele sărbătorii, Sântamaria vine de la romani. Astfel se poate explica asemănarea cu numele sărbătorii folosit în Italia, Santa Maria.
• De această sărbătoare trebuie să te rogi cu sufletul curat şi deschis la icoana Sfintei Maria, în special dacă îţi doreşti să te căsătoreşti, să te însănătoşeşti după o boală grea, să naşti uşor şi să ai parte de copii sănătoşi şi norocoşi.
•  Pe 15 august, se deschide şi sezonul nunţilor.
•  Tot acum se adună flori înmiresmate cu o mare putere de a lecui şi a apăra împotriva trăsnetelor.
•  Florile de „palma Maicii Domnului” se pun în apa de îmbăiere pentru a face corpul să îşi menţină şi sporească frumuseţea şi sănătatea.
•  După Sfânta Maria Mare vremea începe să se strice, prevestind capriciile toamnei.