Alexandru Crăciun a revenit pe meleagurile natale după 25 de ani petrecuţi în SUA
- Denise, soţia lui, s-a ataşat de Făgăraş, deşi este americancă din Califormia
- Tânărul scrie poezie, talent preluat de la Octavian Paler, care i-a fost unchi pe linie maternă
Făcând un arc peste timp, pe la 1920 să zicem, aflăm Ţara Oltului cu târgul Făgăraş şi satele ei într-o schimbare continuă. Sunt mulţi făgărăşeni care-şi părăsesc obârşia luând drumul spre ,,pământul făgăduinţei”, dar şi oameni ai locului care revin acasă după ani buni de muncă în minele şi fabricile americanilor, iar cu cheagul de bani strâns îşi încropesc frumoase gospodării în satele dintre Olt şi Munţii Făgăraşului. Îl găsim pe Gheorghe Zăgan din Beclean, un bărbat straşnic şi harnic, plecând spre America, lăsând-o acasă pe Margalina, soţia sa. A făcut impresie bună printre americani, iar când şi-a arătat puterea pumnilor a fost un bun competitor pentru câteva cluburi de box, câştigând şi cupele vestite ale vremii. S-a întors acasă prin 1937, iar cu averea agonisită şi-a cumpărat 50 de boi. Povestea lui este adusă în zilele noastre de un strănepot al lui, Alexandru Crăciun, care şi-a petrecut peste 25 de ani în America, iar în toamna trecută s-a repatriat definitiv acasă.
S-au golit satele făgărăşene
Cel mai mare număr al emigranţilor de după 1895 în America venea din vestul şi centrul Transilvaniei, în special din regiunea Făgăraşului, apoi Sibiu, Alba, Târnava Mare, Satu Mare, Sălaj, Bihor şi Arad. Cei mai mulţi dintre emigranţi erau ţărani, oameni fără pregătire profesională, iar acolo au devenit muncitori necalificaţi ai turnătoriilor, minelor, companiilor de construcţii de căi ferate, ai companiilor producătoare de automobile sau cauciuc. Statisticile arată că 91,4% dintre emigranţii români erau concentraţi în doar 12 state: New York, Ohio, Pennsylvania, Michigan, Illinois, New Jersey, Indiana, California, Minnesota, North Dakota, Montana şi Massachusetts. Policarp Moruşca, primul Episcop al românilor ortodocşi din America, scria: „nici un suflet de român n-a plecat cu gândul să nu se mai întoarcă. Ţinta tuturor era să-şi facă mia (de dolari) şi banii drumului. Să-şi plătească datoriile, să-şi zidească o căsuţă şi să-şi înfiripeze sau întregească o gospodărie”.
Visul american cu sacrificii
Din momentul în care ţăranul român hotăra să plece în America, nimeni şi nimic nu-l mai putea întoarce din drum. Era un întreg ritual înaintea plecării: pregătirea bagajelor din care nu lipsea cartea de rugăciuni, merindele de drum (pâine, slănină afumată, ceapă şi sare), participarea la Sfânta Liturghie, spovedania şi împărtăşirea, întâlnirea de rămas bun de după slujbă în curtea bisericii, unde consătenii, cu lacrimi în ochi, în timp ce-i strângeau mâna, îl rugau pe norocosul care pleca să le facă degrabă de ştire dacă lucrurile sunt aşa de bune cum se spune în America, pentru a i se putea alătura şi, apoi, despărţirea de familie. Îşi îmbrăca hainele nemţeşti cumpărate la ultimul târg, peste care încingea cureaua, îmbrăca pieptarul de oaie, în cap îşi punea pălăria sau căciula, îşi lua desagii pe umăr, spunea un ,,Doamne ajută!” şi pleca. Când bărbaţii părăseau satul şi plecau spre America, era mare tristeţe în comunitate. Erau cântrece care arătau tristeţea celor care rămâneau: ,,Pentr-un biet călcâi de pâine/ Pribegim prin ţări străine/ Supăraţi şi necăjiţi/ De străini batjocoriţi.” Din cauza sărăciei şi de frică să nu ajungă ,,carne de tun“ în armata austro-ungară mulţi tineri drăguşeni au emigrat în America. Au fost 270 de tineri care au ales să plece din sat. Se spune că ajungînd în America şi văzînd abundenţa de acolo un drăguşan ar fi exclamat ,,Aicia-i DE TRĂIT”. Şi de atunci oraşul se numeşte DETROIT ?! Făgărăşenii au ales calea pribegiei din cauza sărăciei, iar acolo sperau să găsească un trai mai bun pentru ei şi familiile lor. La un secol distanţă, există peste ocean comunităţi întregi de făgărăşeni, unii dintre ei devenind oameni importanţi. ,,Visul American” a fost studiat şi descris de Alexandru Barbat în volumul ,,Dezvoltarea economică a Ţării Oltului”, apărut în 1938. El spune că numărul imigranţilor fagărăşeni în America îl depăşea pe cel al imigranţilor proveniţi atât din Ungaria, cât şi din Ardeal. Au plecat localnici din Drăguş care au format, în timp, o comunitate de drăguşeni în statul Ohio. Au plecat din Arpaş, aproape tot satul după ce acesta arsese. Au plecat din Sâmbăta, din Olteţ, din Rucăr, din Netotu, din Ileni, din Şona, din Berivoi, din Viştea, din Cârţişoara, din Scorei, din Beclean şi lista poate continua. Traversarea Atlanticului se făcea cu vase supraaglomerate şi în condiţii mizere pentru că nu aveau bani decât de clasa a III-a. Cei mai mulţi dintre români ajungeau pe celebrul vapor Carpathia, nava care a preluat naufragiaţii de pe Titanic, în urma tragediei din 1912. Aceasta era cursa regulată Europa-America, preţul unei călătorii fiind de 180 de coroane. Toţi debarcau în Ellis Island, „anticamera spre pământul făgăduinţei”. Pe tărâm american, erau zone în care se auzea numai limba românească. Localnicii şi-au dus cu ei cultura, tradiţiile, obiceiurile şi le-au păstrat în decursul timpului.
.Pribegi prin lume
Un alt val de emigranţi s-a înregistrat după 1990. Unii prin Loteria vizelor, iar alţii au ales alte modalităţi. Prin 1996, făgărăşeanca Dorina Crăciun şi-a luat pruncul de doar 12 ani şi a urmat calea înaintaşilor ei. N-a mânat-o însă sărăcia, ci a căutat o şansă pentru fiul ei care suferea de o maladie rară. Copilăria fiului ei, Alexandru, se consuma mai mult prin spitale decât în mijlocul familiei sau al pruncilor de vârsta lui. Niciun medic din România n-a reuşit să-l diagnosticheze pe copil şi să-l trateze, iar America i-ar fi dat o şansă, aşa cum le-a dat înaintaşilor un trai mai bun. Am stat de vorbă cu Alexandru Crăciun despre ,,pământul făgăduinţei” şi viaţa românilor stabiliţi peste ocean. Precum străbunicii lui, Alexandru revine pe meleagurile natale cu un scop precis, acela de a schimba mentalităţi şi obiceiuri, dar şi pentru a determina generaţiile de azi să se întoarcă la tradiţiile şi viaţa simplă a înaintaşilor.
O boală rară i-a afectat viaţa
Alexandru era prea mic să aibă amintiri despre Revoluţie sau despre sărăcia şi lipsurile românilor dinainte de 1989. Dar are în memorie o singură amintire a Făgăraşului din decembrie 1989, pe când avea 5 ani. ,,Locuiam la bloc şi priveam pe stradă tancurile şi soldaţii. Am simţit atunci o bucurie mare gândindu-mă că vom fi protejaţi că a venit Armata şi la noi în Făgăraş. Aşa am interpretat eu situaţia de atunci, copil fiind” a spus Alexandru. Plecarea spre America n-a fost lipsită de peripeţii, dar prin curajul Dorinei Crăciun visul ei s-a încheiat cu bine. ,,Nu terminasem clasa a VI-a, iar decizia mamei de a pleca în SUA a fost luată pe considerente medicale. Aveam boala Legg-Calvé-Perthes sau osteocondrita capului femoral, o afecţiune gravă a funcţiei şoldului. Nu ştiu cauza, poate lipsa de nutrienţi, dar specialiştii pun boala pe seama Cernobâl-ului. Nu am fost diagnosticat corect până la 10 ani, iar când s-a aflat boala, m-au operat la spitalul Foişor din Bucureşti şi mi-au pus o tijă. Când am ajuns în SUA, am fost internat din nou. Când m-au operat, comisia de medici a constatat că osul îmi crescuse cu 4 cm. Era o minune. Eram un caz rar pentru ei. Acum sunt mult mai bine” a spus Alexandru Crăciun.
Cetăţean american
Pentru familia Crăciun, poarta de intrare în SUA a fost Mexic. Nu le-a fost uşor să treacă graniţa, dar după o lună de încercări au călcat pe pământ american. S-au stabilit în Seattle, oraşul de smarald, unde au rămas timp de 25 de ani. Mama lui Alexandru a lucrat ca batantă, iar el şi-a continuat studiile. ,,Am terminat liceul, am intrat la facultatea de Psihologie, unde am studiat 1,5 ani, după care am renunţat din cauza banilor. Erau taxele mari şi nu ne permiteam. Am primit o bursă de 10.000 dolari, dar neavând acte nu mi s-a mai oferit. Am vrut să intru în Armată, era o şansă a mea să primesc acte şi să am o carieră. Am intrat la Forţele Speciale, am făcut 2 ani de antrenamente, am trecut testele, dar la testul medical am fost respins. Mi s-a oferit însă un contract de 4 ani în armata normală, dar am refuzat. Abia acum realizez că orice decizie iei, aceasta te afectează cel puţin 10 ani. Atunci mi-am înfiinţat o companie şi am lucrat. În 2002 am primit cartea verde, iar în 2008 am primit cetăţenia americană” spune Alexandru Crăciun.
Căsătorit cu o americancă
Deşi treceau anii, Alexandru nu se putea adapta vieţii din SUA şi îşi dorea, aşa cum spune el, să revină acasă. Decizia de a se întoarce definitiv a fost luată însă după căsătoria cu Denise Franklin. ,,În 2007 ne-am cunoscut, iar în 2009 ne-am căsătorit. Denise este americancă, dar îi place în România. Ea m-a determinat să iau decizia. În noiembrie 2019 ne-am întors acasă, la Făgăraş” spune Alexandru.
Oameni de litere şi muzică
Denise şi Alexandru au un mod aparte de viaţă. Cu înclinaţii artistice şi literare, dar şi cu dorinţa de a se implica în cazuri sociale, vor să-şi facă în România cariere de succes. Denise este cântăreaţă, are un palmares în muzica rock, iar primul proiect al ei în România este, aşa cum declară, un album de muzică şi un altul de colinde. Alexandru scrie versuri, poeziile lui fiind însoţite de mesaje speciale, majoritatea cu tente biblice şi psihologice. Se poate spune că talentul lui vine pe linie maternă, fiind un nepot al lui Octavian Paler. Îi place şi regia, iar în viitor îşi doreşte ca filmele documentare pe care le va realiza să schimbe lumea în bine. ,,M-am regăsit în poezie. Voi aduna versurile mele scrise în limba română într-un volum. Octavian Paler îmi este unchi din partea bunicului, pe linie maternă. Era Ioan Brumaru, de numele căruia este legată legenda pistolarului. Mama mea mi-a povestit multe despre bunicii şi străbunicii mei, unele mi-au rămas întipărite, altele, nu. Mama nu mai este printre noi să pot să-mi refac amintirile şi istoria neamului. Cel mai mult s-ar bucura că am revenit acasă străbunica mea, Margalina Zăgan. Pentru mine ea a fost un bun exemplu”a explicat Alexandru.
Proiecte de viitor
Familia Crăciun locuieşte cu chirie în Făgăraş, o casă cu curte mare, un câine, iar spiritul lor caritabil le-a adus în locuinţă o mămică cu 2 copii minori care nu avea adăpost. ,,Vrem să cumpărăm o casă unde să deschidem un centru pentru copii şi bătrâni fără adăpost, singuri şi fără venituri. Denise este impresionată de moara din Beclean, iar eu fac un cult pentru făină. Ne-am dori să deschidem acolo o fermă de animale şi o moară. Trebuie să promovăm produsele tradiţionale şi naturale” a mai spus Alexandru Crăciun.
,,România este pământul sfânt”
În biroul lui Alexandru sunt aşezate la loc de cinste icoana Sf. Ioan Gură de Aur şi biblia, care, de departe se vede că este studiată. ,,Este naşul liturghiei, iar învăţămintele lui m-au ghidat întotdeauna. Nu v-am spus că am vrut să mă fac călugăr, dar n-am îndeplinit toate criteriile. Un alt proiect al meu este să urmez Teologia, dar vom vedea. România trebuie să ajungă înapoi unde îi este locul, la viaţa simplă şi curată. Ca oameni n-am avansat în ultimii 200 de ani, am pierdut liniştea, pământul, identitatea naţională. Trebuie să protejăm ce avem. România nu trebuie să ajungă America, am plecat să lucrăm pentru alţii şi am renunţat la tot ce aveam noi mai sfânt. Trebuie să conştientizăm că ţara noastră este pământul sfânt. Dar este un subiect care merită să-l dezbatem cu timp” a încheiat Alexandru Crăciun. (Lucia BAKI)
