Rezistenţa Anticomunistă: Ofiţerul de Securitate Sucaciu Ioan l-a urmărit pe luptătorul Victor Metea din Grupul Gavrilă

Au urcat la munte la 1 mai 1950. S-au întâlnit la locul numit ,,La  Mesteceni”, o poieniţă de unde se vedea satul Netotu.  Ioan Chiujdea (Profesorul), Andrei Haşu (Baciu), Laurean Haşu (Leu) şi Gheorghe Haşu (Ghiţă) au venit din Trăznita, Ion Ilioi şi Remus Sofonea (Brâncoveanu) din sate, iar din din Berivoi: Nelu Novac, Silviu Socol şi Gheorghe Şovăială. În Trăznita tinerii au vânat, au cioplit în lemn o troiţă pe care au coborât-o în sat, iar Baciu a construit un aparat de radio cu galenă cu care ascultau Vocea Americii. Au poposit  în această poiană cu corturi  pentru ultima dată. Li s-au alăturat Toma Pirău (Porâmbu) şi Victor Metea din Ileni. Planul lui Baciu pentru vara lui 1950 era să se  împartă în grupe, care să  cutreiere munţii şi să găsească oameni de sprijin şi alte noi grupuri de rezistenţă. Moşu, Leu, Ilioi, Brâncoveanu şi Gelu Novac au plecat spre apus. Au trecut Valea lui Mogoş, prin fereastra Bândii, în Nisipuri, Lespezi,  apoi spre Munţii Ghiţu şi Frunţii, unde au întrebat de Arsenescu. Abia atunci au aflat de fraţii Arnăuţoi şi ei partizani în munţi, pe versantul sudic.  Baciu, Porâmbu, Nelu Novac, Gheorghe şi Victor au luat-o spre răsărit, dar Profesorul şi Ghiţă au coborât în sate, dorind să-l întâlnească pe Sabin Mare.  În august 1950, Sabin Mare îi  avertizează pe luptători că zona Sâmbăta de Sus este periculoasă şi li se întinde o capcană.  Era perioada în care s-au eliberat din penitenciar şi elevii Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş din Toderiţa după ce executase un an de închisoare, trecând şi prin Piteşti.

Provizii pentru iarna 1950

Pentru a pregăti iarna din 1950, au coborât în sate pentru a-şi face provizii.  Li s-au alăturat    Gheorghe Duminică şi Nicolae Stanciu  din Aluniş-Olt care fugiseră  de la fabrica din Victoria şi căutau loc să  ierneze. Moşu, Baciu, Gilu Radeş,  Profesorul, Mazilu, Gicu Duminecă au mers la Părău, Crihalma, Dăişoara, Jibert. Gilu Radeş şi Marcel Cornea au rămas la învăţătorul Ion Pridon în Părău,  iar  Mogoş şi Mazilu au poposit  la Toderiţa. Au trecut prin  Râuşor   Gelu Novac, Nelu Novac, Silviu Socol şi Gheorghe  Şovăială, iar Porâmbu şi Victor Metea prin satul lor,  Ileni. Prin  Pojorta au trecut Baciu, Ghiţă, Leu şi Profesorul, unde au stat ascunşi la familia Drugă.  S-au reunit din nou la munte, unde prin noiembrie,  Gheorghe Neagu din Sâmbăta le-a adus veşti noi, dar triste, de la Făgăraş: Marcel Cornea a fost împuşcat mortal, Gheorghe  Arsu împuşcat, Silviu Socol prins şi rănit la Toderiţa, iar toate satele făgărăşene erau înconjurate de Armată şi Securitate.   Toţi erau urmăriţi.  Într-o atare situaţie partizanii întâmpinau iarna lui 1950.

Crăciun în casa lui Mureşan din Dăişoara

Crăciunul din 1950 i-a găsit din nou despărţiţi. Familia lui Vasile  Mureşan din Dăişoara a fost  o bună gazdă  pentru Moşu, Brâncoveanu şi Ilioi, după care au venit Profesorul, Nelu, Gheorghe şi Victor. Casa lui Mureşan era la marginea satului şi avea 3 camere, iar  în cea din faţă au stat ei.   Vasile Mureşan şi soţia Domnica au fost arestaţi în 1951 şi condamnaţi, iar fiicele Irina de 8 ani, Mărioara, Augustina şi Anişoara  au plecat din sat.

Mulţi au căzut în iarna anului 1950

În acea iarnă au fost ucişi de Securitate câţiva dintre ei. În noiembrie 1950 a fost ucis studentul Marcel Cornea în satul Pãrãu, în casa învãţãtorului Pridon, când a fost rănit şi prins studentul Virgil Radeş (Gilu).  În decembrie 1950, Toma Pirãu (Porâmbu) a fost împuşcat într-o confruntare directã cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea din Ileni care a fost arestat (avea 80 de ani) şi ucis în bãtaie de securitate înainte de a fi judecat.  În ajunul Crãciunului au fost împuşcaţi elevii Nicoale Mazilu şi Ion Mogoş din Toderiţa în satul Pãdureni din judeţul Timiş, în casa lui Traian Muraru.  Într-o ciocnire în satul Râuşor sunt rãniţi şi arestaţi elevul Silviu Socol, ţãranul Gheorghe Arsu, studenţii Gheorghe Duminicã, Nicoale Stanciu din Aluniş-Olt. Sunt condamnaţi la moarte în 1951 şi executaţi. În lot cu ei au fost  condamnaţi şi Partenie Cosma, Dumitru Cornea, Traian Murariu, învãţãtorul Pridon, cpt. Monea Traian.

O iarnă în bordeiul din Trăznita

În martie 1951 luptătorii au plecat din Dăişoara şi s-au ascuns la Gura Văii, la Maxi Leabu. Pericolul fiind tot mai mare pentru ei, au urcat  în munţi, la vechiul  bordei din Trăznita, unde au rămas timp de 2 luni.  În Săptămâna Patimilor au coborât la preoţii ascunşi şi s-au cuminecat, iar de Învierea Domnului  s-au rugat. S-au rugat şi la Paştile din 1952 când au ascultat slujba de Înviere de la Mănăstirea Brâncoveanu de  pe coasta de răsărit a muntelui de unde se vedea lăcaşul Mănăstirii. „Auzeam frânturi din troparul Învierii. Am rămas tăcuţi cât a ţinut slujba şi ne gândeam la cei căzuţi“ relata Ioan Gavrilă Ogoranu.   Remus Sofonea din Drăguş   a spart liniştea grupului şi a zis. „ Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lângă această mănăstire“. A fost un legămînt pe care l-au semnat cu sufletul fiecare dintre componenţii grupului Gavrilă. Şi a fost respectat. După 42 de ani, Ion Gavrilă Ogoranu s-a ocupat de edificarea  monumentului de lângă Mânăstire. La 1 mai au părăsit bordeiul şi s-au risipit din nou pentru a se ascunde din calea Securităţii care era pe urmele lor.  Au urmat încă 4 ierni, care mai de care mai grele şi triste. Rând pe rând au tot pierit, iar cei rămaşi au fost arestaţi prin trădarea semenilor lor, condamnaţi şi executaţi în  noiembrie 1957, la Jilava. La rândul lor sprijinitorii au fost descoperiţi, arestaţi, persecutaţi,  condamnaţi şi încarceraţi în închisorile şi lagărele de pe întreg cuprinsul ţării.  Până la prinderea şi arestarea lor, fiecare a fost urmărit, iar familia, rudele, cunoştinţele, colegii de şcoală, apropiaţii hăituiţi de Securitate şi Miliţie.

Securistul Ioan Sucaciu l-a urmărit pe Victor Metea

Pentru Victor Metea din Ileni,  singurul din lotul luptătorilor condamnaţi la moarte care a refuzat să facă cerere de graţiere, s-au folosit şi de colegii lui de liceu.  Astfel s-a ajuns la fraţii Filip, Ioan şi Maria,  din Nocrich, raionul Sibiu. Conform unui raport semnat de lt. de Securitate Sucaciu Ioan, informaţia privind această legătură a ajuns la conducerea Securităţii din Sibiu.

Referat

4 Mai 1954

Raportez următoarele:

Din discuţiile avute cu Tov. Grovu Eugen din MAI Bucureşti, care este originar din Comuna Cârţişoara şi care este acasă în concediu de odihnă, rezultă următoarele; Susnumitul a fost coleg de şcoală cu banditul Metea Vctor, pe care-l cunoaşte personal. În timpul cât Metea Victor a făcut liceul la Sibiu era bun prieten cu numiţii Filip P. Ioan, zis Nelu şi cu sora acestuia anume Filip Maria zisă Marihen, care sunt originari din Comuna Nocrich Raionul Sibiu şi care în anul 1950 domiciliau în Sibiu, în strada ce merge pe lângă Fabrica de Bere şi dă în strada Axente Sever locuinţa lor era chear pe colţ cu strada Axente Sever. Banditul Metea Victor a fost coleg de şcoală în ultimul an de studiu la Blaj cu Filip Ioan. Într-o discuţie ce a avut loc între Tov. slt Grovu Eugen şi numita Filip Maria cu care au fost colegi de şcoală la Şc. Tehnică Agricolă din Sibiu susnumita a afirmat că ea iubeşte pe un făgărăşean numindu-l pe Metea Victor. Tot acest tovarăş mai afirma că el personal a văzut de două sau trei ori pe Metea în casă la numita Filip Maria, la fel i-a văzut plimbându-se şi pe stradă prin Sibiu. Faţă de cele raportate mai sus propun pentru a se anunţa la Raionul Sibiu pentru a se lua măsurile necesare este posibil ca această fată precum şi fratele acestuia să aibă cunoştinţă de banditul Metea Victor. Menţionez că Filip Maria şi Filip Ioan sunt fii de preot greco-catolic. Lt. de Securitate, Sucaciu Ioan

Trădătorul Ioan Grovu

Sprijinitorii Grupului Gavrilă l-au bănuit pe Grovu Ioan că este informator al Securităţii, dar abia când documentele din arhivele CNSAS  au fost făcute publice s-a aflat adevărul.  Prin informaţiile furnizate de Ioan Grovu, partizanii din Munţii Făgăraşului au fost arestaţi şi executaţi prin împuşcare.

MAI Regiunea Stalin

Nr. 55.184 din 4 februarie 1958

Strict Secret, Confidenţial personal

Către Tribunalul Militar Sibiu

Tv. Maior Cojocaru Dragoş

Urmare adresei noastre nr. 55184 din 26 iunie 1957 comunicăm că Grovu Ioan ce face obiectul dosarului de anchetă penală nr. 350/57 a cărei cauză a fost disjunsă cu ocazia judecării bandei teroriste din munţii Făgăraşului, a sprijinit organele noastre în timpul urmăririi penale a bandei în cauză, contribuind la arestarea unor membri ai acesteia.

Şeful Regiunii Stalin: Colonel Crăciun Gheorghe

Fără graţiere

Şase membri ai Grupului Gavrilă au fost arestaţi în 1955 şi  judecaţi de Tribunalul Militar Regiunea III Militară, sentinţa nr. 1369/septembrie 1957 fiind condamnarea la moarte prin executare. Au avut drept la recurs, dar a fost respins. Li s-a dat posibilitatea de a cere graţierea, dar se ştia dinainte soluţia. Victor Metea a fost singurul care nu a  depus cerere de graţiere, cunoscând finalul situaţiei.

Ministerul Justiţiei

Direcţia Tribunalelor Militare

Dosar Nr. 01798 din 05.11.1957

Preşedintele Tribunalului Militar Regiunea III-a Militară- Cluj

Prezidiul Marii Adunări Naţionale, prin adresa din 01.11.1957- dosar 5779/1957-face cunoscut că a respins cererile de graţiere ale numiţilor: Chiujdea Ioan, Haşu Laurean, Novac Ioan, Haşu Gheorghe şi Pop Ioan zis Jean, toţi condamnaţi la moarte de către Tribunalul Militar Regiunea III Militară, prin sentinţa Nr. 1369 din 03.09 1957, menţinută de Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, prin decizia Nr. 498 din 12.09.1957. Luaţi măsuri pentru executarea sentinţei susmenţionate. Se restituie declaraţia numitului Metea Victor.

Şeful Direcţiei Tribunalelor Militare: General Maior I. Moisescu

Ministerul Justiţiei

Tribunalul Militar Al R. 3 M. Cluj

Dosar nr. 10.043/1249/1957

Data: 7 noiembrie 1957

Către Unitatea Militară Nr. 0123/H Bucureşti

Vă facem cunoscut că după cum ne comunică Direcţia Tribunalelor Militare cu ord. nr. 01798 din 05 noiembrie 1957, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a respins cererile de graiere ale condamnaţilor: Chiujdea Ioan, Haşu Laurean, Novac Ioan, Haşu Gheorghe şi Pop Ioan zis Jean, care prin sentinţa acestui tribunal militar nr. 1369 din 09 august 1957 au fost condamnaţi la moarte. Aşa fiind, puneţi la dispoziţia organelor MAI- Direcţia Regională MAI Or. Stalin- pe condamnaţii Chiuşdea Ioan, Haşu Laurean, Novac Ioan, Haşu Gheorghe şi Pop Ioan zis Jean, pentru executare. De asemeni, va fi pus la dispoziţiunea organelor MAI şi condamnatul Metea Victor care şi acesta a fost condamnat la moarte prin susmenţionata sentinţă, şi care a refuzat să facă cerere de graţiere, pentru executare.

Preşedintele Trib. Mil. Al R. 3 M. Cluj: Lt. colonel de justiţie Paul Finichi, Secretar Şef, Jumătate Alexandru

Executaţi la Jilava

•    Chiujdea G. Ioan, Profesorul, născut la 14 martie 1921 în comuna Berivoii Mici,  fiul lui Gheorghe şi Maria,
•   Haşu A. Laurean,  Leu, născut la 23 octombrie 1921 în comuna Breaza,  fiul lui Alexandru şi Maria,
•  Novac P. Ioan, zis Nelu, născut la 23 februarie 1930 în comuna Berivoii Mici,   fiul lui Petru şi Eugenia,
•  Haşu A. Gheorghe, zis Rucăreanu, născut la 29 aprilie 1921 în comuna Pojorta,   fiul lui Andrei şi Zenovia, căsătorit,   doi copii,
•   Pop I. Ioan, zis Jean, născut la 21 ianuarie 1908, în comuna Indiana – Harbor, Ohio, SUA, fiul lui Ioan şi Varvara, căsătorit, are doi copii,   domiciliul în comuna Lisa, nr 29
• Victor Metea, Ileni

„Ne-am transportat în comuna Jilava, unde se află Penitenciarul Jilava şi unde condamnaţii de mai sus sunt deţinuţi şi unde a fost ales locul de executare al pedepselor date prin sentinţa nr. 1369/ 26 august 1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, rămasă definitivă şi executorie astăzi 20 noiembrie 1957, orele 20, am sosit la penitenciarul Jilava. (…) Am mers la celulele unde se aflau condamnaţii Chiujdea G. Ioan, Haşu A. Laurean, Novac P. Ioan, Haşu A. Gheorghe şi Pop I. Ioan şi i-am încunostinţat că a sosit timpul executării pedepsei pentru faptele săvârşite şi au fost întrebaţi dacă mai au ceva de mărturisit sau vreo dorinţă, la care condamnaţii au declarat că nu mai au nimic de spus“.    Condamnaţii au fost aduşi sub escortă până la stâlpii de execuţie, apoi, au fost legaţi la ochi şi apoi de stâlpii de execuţie, cu spatele către grupa de execuţie.   După ce au fost împuşcaţi, cadavrele lor au fost date în primire comandantului penitenciarului Jilava, pentru a fi înhumate. 

 Jilava, 20 noiembrie 1957, ora 20.00

La penitenciarul Jilava erau  prezenţi  Mr. Stanciu Dumitru, delegat din partea Administraţiei de Stat, doctor Enescu Mihai, medicul Penitenciarului Jilava,  Lt. Col. Ghiorghiu Mihai, comandantul Penitenciarului Jilava, procuror militar Cpt. de justiţie Cojocaru Gheorghe, cpt Sălceanu Gheorghe, comandanul grupei de execuţie. La ora 20:30 era  fixată execuţia.

•   Secretarul a citit  sentinţa de condamnare şi expunerea faptelor săvârşite de condamnaţi.
• Au fost aduşi sub excortă condamnaţii,   însoţiti de comandantul penitenciarului.
•   Condamnaţii au fost legaţi la ochi şi apoi de stâlpii de execuţie cu spatele către grupa de execuţie.
•   S-a ordonat  executarea, care s-a efectuat prin împuşcare pe rând.
•  Medicul Penitenciarului Jilava a constatat moartea condamnaţilor
• După 1 oră de la execuţie şi de la constatarea morţii de către medicul penitenciarului, cadavrele celor executaţi s-au dat în primire comandantului penitenciarului Jilava, pentru a proceda la înhumarea lor. (Lucia BAKI)