Valeriu Gafencu a fost comemorat la Edituta Agaton din Făgăraș marţi, 25 februarie 2020. La evenimentul care a început la ora 16.00 au participat preoți, profesori și făgărășenii interesați să-i aducă un omagiu celui care a dăruit cea mai mare jertfă de iubire în temnițele comuniste. Părintele Mihail Bobârnat, protosinghel în cadrul schitului ,,Serafim de Sarov” din localitatea Chirpăr din județul Sibiu, le-a vorbit celor prezenți de personalitatea lui Valeriu Gafencu, dar și ce a însemnat cu adevărat Mișcarea Legionară în istoria țării noastre, o mișcare naționalistă atât de mistificată și înfierată și astăzi.
Valeriu Gafencu, un sfânt al iubirii depline
La 20 de ani, în toamna anului 1941, Valeriu Gafencu a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, deoarece făcea parte din Frățiile de Cruce, ale căror membri erau urmăriți și arestați, în acea perioadă. Era student în anul al II-lea al Facultății de Drept și Filosofie din Iași, pe care nu a reușit vreodată să o mai termine, pentru că sfârșitul l-a găsit în închisoare. Valeriu Gafencu a trăit doar 31 ani, a trecut prin iadul din Zarca Aiudului şi de la închisoarea Piteşti, după care a fost aruncat în sanatoriul-închisoare de la Tg. Ocna, fiind într-o stare gravă care i-a grăbit sfârşitul după doi ani, la 18 februarie 1952. 
,,Sfântul Valeriu s-a supus unei administrații atee și refractară la orice formă de credință și le vorbea cu ,,dumneavoastră”. Eu nu am venit să prezint ceva necunoscut, ci am venit cu bucuria de a ne împărtăși cu un sfânt. În data de 18 februarie, la Târgu Ocna, s-a celebrat plecarea la ceruri a lui Valeriu Gafencu, când s-au împlinit 68 de ani de la moartea sa. Numai cine nu vrea să afle câte ceva despre personalitatea lui Valeriu Gafencu nu o face. Fiecare sfânt este desăvârșit la măsura vasului pe care l-a primit. În structura aceasta, pe Sfântul Valeriu îl putem încadra între sfinții mari mucenici dar și la cei întocmai cu apostolii, pentru că a făcut lucrarea aceasta într-o lume sălbatică, înmuind inimile celor mai mari atei. Valeriu Gafencu este un sfânt al iubirii depline sau al milostivirii depline. Darurile pe care i le-a dat Domnul Iisus Hristos au fost foarte mari. El a fost contemporan cu un alt mare sfânt al nostru, Arsenie Boca. Sfântul Valeriu Gafencu s-a impus mai puțin ca un actual făcător de minuni, dragostea la care a ajuns însă el a întrecut iubirea multora. Dacă facem o paralelă în istorie, Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost un bun chivernisitor al bunurilor țării, al bisericilor, mănăstirilor, care a asigurat pacea dar nu a rămas ca mărturie precum Valeriu Gafencu, că și-ar fi dat vreodată cămașa jos și s-a întors la curtea domnească. Avem un alt exemplu de sfânt- Atanasie cel Mare, destul de iute la mânie, ajungând la un conflict cu un alt părinte în ceea ce privește granițele mănăstirilor, profețindu-și unul altuia modul în care va muri” a spus părintele Mihail Bobîrnat.
S-a născut în judeţul Bălţi din Basarabia
Unii detractori ai sfințeniei lui Valeriu Gafencu i-au căutat viața din tinerețe, ca și în cazul lui Arsenie Boca, spunând că în timpul școlii nu au dat dovadă de ,,sfințenie”. ,,Avem în față o personalitate atât de străină modului în care percepem noi sfințenia, un exemplu de viață, care pe de o parte ne intimidează, iar pe de altă parte îți dă și imboldul pentru a te sili să ajungi și tu acolo. Este inutil să căutăm sfințenia de pe băncile primare ale școlii, pentru că nu corespunde cu realitățile sfințeniei din viața duhovnicească. Împotriva sfințeniei lui Arsenie Boca s-au găsit argumente și în urma cercetărilor din viața de liceu. Dacă aș studia viața Sfântului Moise Arapul, care la început a fost tâlhar, aș rămâne uimit. Valeriu Gafencu s-a născut în anul 1921, în județul Bălți, localitatea Sângerei din Basarabia. Tot atunci s-a născut și părintele Mina Dobzeu. Valeriu Gafencu a fost fiul patriotului și deputatului Vasile Gafencu, care a făcut parte din Sfatul Țării când s-a făcut Unirea cu România. În urma înregistrărilor interviurilor luate surorilor lui Valeriu Gafencu vom observa că ele au avut și nemulțumiri vis a vis de severitatea fratelui lor cu ele. Nu le dădea voie să meargă la cinematograf sau să se întoarcă acasă peste o anumită oră. În perioada aceea, fratele mai mare era privit ca un adevărat tutore” a mai spus preotul Mihail Bobârnat. Continuare în ediţia prit a ziarului Monitorul de Făgăraş. (Ştefan Botoran)
