Incursiune în tainele Bibliei: Ultimul judecător al lui Israel

Regalitatea

Samuel a fost ultimul judecător important al lui Israel, fiii săi nu s-au ridicat la înălţimea lui şi au fost nişte lideri destul de slabi, dovedindu-se şi nedrepţi. Poporul nemulţumit a cerut ca interesul său să fie apărat de un rege războinic. Deşi Samuel le-a arătat dezavantajele unui asemenea sistem, la sfaturile lui Dumnezeu, el le-a îndeplinit dorinţa. ,,Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. Numele fiului său celui mai mare era Ioil, iar numele fiului său al doilea era Abia. Aceştia erau judecători în Beer-Șeba. Dar fiii lui nu umblau pe căile sale, ci se abăteau la lăcomie, luau daruri şi judecau strâmb. Atunci s-au adunat toţi bătrânii lui Israel, au venit la Samuel, în Rama, şi au zis către el: ,,Tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu-ţi urmează căile. De aceea pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca şi celelalte popoare!” (1 Regi 8, 1-4). Este interesant faptul că evreii împrumută această instituţie de la alte popoare cu care ei au venit în contact de-a lungul vremii. ,,Regalitatea, spune Mircea Eliade, era aşadar o instituţie străină. Unii adversari nu şi-au precupeţit criticile, căci în ochii lor doar Iahve singur era regele lui Israel. Totuşi, de la început, regalitatea i-a fost plăcută lui Iahve” (Istoria credinţelor şi ideilor religioase). Samuel are un ,,colocviu” cu Dumnezeu în urma căruia primeşte sfaturile de rigoare şi este trimis să le spună israeliţilor care sunt ,,dezavantajele” unui asemenea sistem politic: ,,Iată care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voştri îi va lua şi îi va pune la carele sale şi va face din ei călăreţii săi şi vor fugi peste carele lui. Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze ţarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i facă arme de război şi unelte la carele lui. Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare şi să coacă pâine. Țarinile, viile şi grădinile de măslini cele mai bune ale voastre le va lua şi le va da slugilor sale. Din robii voştri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai voştri va lua şi-i va întrebuinţa la treburile sale. Din oile voastre va lua a zecea parte şi chiar voi veţi fi robii lui. Veţi suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-aţi ales, şi atunci nu vă va răspunde Domnul…Iar Domnul a zis către Samuel: ,,Ascultă glasul lor şi pune-le rege!” (1 Regi 8, 11-22).

Saul, eroul căzut

Saul este primul rege al lui Israel, a început ca un erou dar a căzut în neascultare faţă de preceptele divine, lucru ce i-a adus pierderea tronului şi, ulterior, pieirea. Atletic, frumos, bun războinic, Saul întrunea toate calităţile unui lider dar răutatea i-a adus ,,demonul amiezii”, puternica depresie care începuse să-l macine şi numai lira tânărului David îi mai alunga ,,demonii tristeţii”. ,,În vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminean, om de ispravă. Acesta avea un fiu, cu numele Saul, tânăr şi frumos, încât nu mai era nimeni în Israel mai frumos ca el; acesta era de la umeri în sus mai înalt decât tot poporul” (1 Regi 9, 1-2). Samuel, profetul, îl unge rege pe Saul după toate canoanele şi normele divine. ,,Atunci, luând Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul şi l-a sărutat, zicând: ,,Iată Domnul te unge pe tine cârmuitor al moştenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului şi-l vei izbăvi din mâna vrăjmaşilor celor dimprejurul lor. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns rege peste moştenirea Sa; Când vei pleca acum de la mine, vei întâlni doi oameni aproape de mormântul Rahilei (N.R- soţia patriarhului Iacob), în hotarele lui Veniamin, la Ţelţah, şi aceia îţi vor spune: S-au găsit asinele după care ai umblat şi le-ai căutat şi iată tatăl tău, uitând de asine, este neliniştit pentru voi, zicând: Ce este cu fiul meu? Mergând apoi de acolo mai departe şi ajungând la dumbrava Tabor, te vor întâmpina acolo trei oameni, care merg la Dumnezeu în Betel: unul duce trei iezi, altul duce trei pâini, iar al treilea duce un burduf cu vin. Aceia, după ce te vor saluta, îţi vor da două pâini şi tu le vei lua din mâinile lor. După aceea vei ajunge la Ghilbeea-Elohim, unde se află garda de pază a filistenilor, acolo unde sunt căpeteniile filistene. Și când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci coborându-se de pe înălţime, iar înaintea lor se cântă din psaltire (N.R- psaltirea era atunci un instrument de acompaniament, un fel de harpă, David era un maestru al acestui instrument) şi din timpan şi din fluier şi din harpă, iar ei proorocesc. Atunci va veni peste tine Duhul Domnului şi vei prooroci şi tu cu ei şi te vei face alt om. După ce se vor adeveri cu tine aceste semne, atunci să faci ce vei putea, căci Dumnezeu este cu tine” (1 Regi, 1-7). Mircea Eliade spune: ,,Suveranul este reprezentantul lui Iahve, prin urmare, el aparţine sferei divine. Dar poziţia unică a lui Iahve face imposibilă ,,divinizarea” regelui, acesta e prin excelenţă ,,servitorul” lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David). Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncţiunea, proclamarea regalităţii şi întronarea. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Isarel, la fel ca şi suveranii Orientului antic, trebuie să menţină ordinea cosmică, să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi, să asigure fertilitatea ţării. Se recunosc imaginile tradiţionale ale unei domnii ,,paradisiace”, imagini pe care profeţiile mesianice le vor relua cu strălucire. De altfel, aşteptarea regelui ideal, Mesia, este solidară cu ideologia regală” (Istoria credinţelor şi ideilor religioase).

Regele războinic

,,Sub presiunea suzeranităţii filistene, Israelul ajunsese la concluzia că numai un lider războinic ar putea să le aducă eliberarea. Aproape imediat Saul a avut ocazia de a-şi arăta caracterul său. Nahaş, amonitul, a asediat Iabesul din Galaad prezentând condiţii foarte crude de capitulare locuitorilor cetăţii, care au cerut ajutorul lui Saul, care se afla de partea cealaltă a Iordanului. Saul a mobilizat poporul folosindu-se de mijloacele unui sugestiv exemplu personal, specific rasei şi vârstei sale, iar cu oştirea adunată astfel a repurtat o victorie strălucită. După aceasta, a urmat o ceremonie religioasă la Ghilgal prin care s-a confirmat alegerea lui Saul ca împărat, care primise aprobarea divină prin înfrângerea amoniţilor. Printr-o cuvântare patetică de rămas bun, Samuel a sfătuit poporul să asculte cu credincioşie de Dumnezeu, cuvântare însoţită de un semn miraculos, după care Samuel l-a lăsat pe noul împărat la guvernarea naţiunii sale” spune T.H. Jones, cercetător biblic şi arhidiacon de Loughborough, colaborator al lui J.D. Douglas la sintetizarea unui excepţional Dicţionar Biblic.

Căderea din graţia divină

Saul intră în dizgraţia lui Dumnezeu printr-un sincretism luat de la popoarele păgâne, şi anume a încercat să facă pe ,,regele preot” încălcând flagrant normele teocratice. Saul va aduce jertfe la Ghilgal însuşindu-şi astfel calitatea de preot, o calitate cu care nu a fost însă investit. Neascultarea lui îl face pe Samuel să enunţe cuvintele rămase celebre ,,Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor” (1 Regi, 15,22). Cea mai cumplită greşeală în care cade Saul este ,,spiritismul”, păcat condamnat aspru de legile teocratice ale poporului Isarel: ,,Dacă cineva se duce la cei care cheamă morţii, îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului dacă un bărbat sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsit cu moartea; să-i ucideţi cu pietre; sângele lor să cadă asupra lor” (Leviticul 20, 6,27). Înaintea bătăliei cu filistenii, în urma cărreia îşi va găsi moartea, Saul apelează la serviciile unei vrăjitoare pentru a-l chema pe Samuel din morţi. Este vorba de vrăjitoarea din Endor: ,,Văzând însă Saul tabăra filistenilor, s-a spăimântat şi s-a tulburat tare inima lui. Și a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci. Atunci Saul a zis slugilor sale: ,,Căutaţi-mi o femeie vrăjitoare, ca să merg la ea s-o întreb”. Iar slugile i-au răspuns: ,,Este aici în Endor o femeie vrăjitoare” Apoi şi-a dezbrăcat Saul hainele sale şi a îmbrăcat altele şi s-a dus el însuşi cu doi oameni şi au venit la femeie noaptea; şi i-a zis Saul: ,,Rogu-te, ghiceşte-mi chemând un mort şi scoate-mi pe cine îţi voi spune eu. Dar femeia i-a răspuns: ,,Tu ştii ce a făcut Saul, cum a alungat din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. Pentru ce dar întinzi tu cursă sufletului meu spre pieirea mea? Și s-a jurat Saul pe Domnul, zicând: ,,Viu este Domnul, nu vei suferi niciun necaz pentru fapta aceasta”. Atunci femeia a întrebat: ,,Pe cine să-ţi scot?” Răspuns-a el: ,,Pe Samuel să mi-l scoţi!” Când a văzut femeia pe Samuel, a răcnit tare. Apoi întorcându-se femeia către Saul, a zis: ,,Pentru ce m-ai amăgit? Tu eşti Saul”. I-a zis regele: ,,Nu te teme. Spune-mi ce vezi. Și răspunzând, femeia a zis: ,,Văd parcă un dumnezeu, ieşind din pământ”. ,,Ce înfăţişare are?, a întrebat-o regele. Ea a răspuns: ,,Iese din pământ un bărbat foarte bătrân, îmbrăcat cu o haină lungă”. Atunci a cunoscut Saul că acela este Samuel şi a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat. A zis Samuel către Saul: ,,Pentru ce mă tulburi ca să ies? Iar Saul a răspuns: ,,Îmi este tare greu; filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a depărtat de mine şi nu-mi mai răspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca să mă înveţi ce să fac. A zis Samuel: ,,La ce mă mai întrebi pe mine dacă Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David, aproapele tău. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai împlinit iuţimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum. Și va da Domnul pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor; mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine şi tabăra lui Israel o va da Domnul în mâinile filistenilor” (1 Regi 28, 5-19). Efectele practicilor oculte ale lui Saul şi răutatea care l-a copleşit a avut implicaţii directe asupra sănătăţii sale psihice. ,,Saul reprezintă o lecţie exemplificată a diferenţei esenţiale care există între ceea ce omul carnal şi omul spiritual, aşa cum omonimul său din Noul Testament face distincţia dintre cele două (1 Cor. 3, etc.). Trăind în zilele când Duhul lui Dumnezeu venea mai degrabă asupra unor oameni în ocazii speciale şi cu un scop anume, mai degrabă decât să locuiască în copiii lui Dumnezeu permamnent, Saul a fost susceptibil în special de stări sufleteşti schimbătoare şi de nesiguranţă de sine” spune T.H. Jones. Radiologul D.H. Trapnell de la ,,Westminster Hospital” din Londra face următoarele observaţii: ,,Episoadele ce se repetă în nebunia lui Saul sunt descrise în detaliu. Saul a fost un om dotat dar în unele privinţe neadecvat, de exemplu a fost la discreţia opiniilor altora; a fost supus unor depresiuni repetate; şi, mai târziu, a început să aibă idei paranoice şi să fie iritabil, caracteristici ale depresiunii pacienţilor în vârstă, deşi tendinţele de-a comite omucidere pe care le-a avut nu sunt obişnuite în asemenea cazuri. Sinuciderea sa nu este importantă din punct de vedere medical, ea pare mai mult urmarea înfrângerii unui războinic decât a depresiunilor unui nevrozat” Saul s-a sinucis, după ce fusese mai înainte lovit de săgeţile unor arcaşi. Gestul lui Saul face parte din codul unui războinic, el moare cu demnitate: ,,Atunci a zis Saul purtătorului său de arme: ,,Trage-ţi sabia şi mă străpunge cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi împrejur să mă ucidă şi să-şi bată joc de mine”. Purtătorul de arme însă n-a voit, căci se temea cumplit. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea” (1 Regi, 31,4). Saul este primul rege al poporului evreu care a avut merite dar şi slăbiciuni, după el vor urma cei care au adus glorie istoriei evreilor dar au fost şi unii dintre cei mai mari vizionari ai istoriei omenirii: David şi fiul său, înţeleptul Solomon. (Ştefan BOTORAN)