Satele din Ţara Făgraşului păstrează tradiţiile străvechi, iar sărbătorile de iarnă aduc în actualitate ritualuri practicate de sute de ani. Ceata de feciori şi irozii, colindatul sunt câteva dintre obiceiurile şi tradiţiile care fac din satul făgărăşan o scenă deschisă. Se spune că o casă necolindată este o casă pustie. Prin urmare, toate uşile sunt deschise în Ajunul Crăciunului pentru a primi colidătorii, pe acei mesageri care duc în casele românilor vestea Naşterii Mântuitorului. Colindele din Ţara Făgăraşului sunt pline de spiritualitate, de simboluri, de mesaje, de dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor, iar gazdele îşi recompensează colindătorii.
Ceata de feciori din satul Rucăr a colindat din casă-n casă, iar familiile i-a primit pe cetaşi şi frumoasele lor colinde. A dat tonul vătaful mare sau primarul, Alexandru Bogdan, iar vătaf mic sau viceprimarul Laurenţiu Logrea, casierul Silviu Goga, paharnicul George Logrea şi crâşmarul Florin Costea au început colinda. Colindele tradiţionale din satul Rucăr sunt ,,Cincea-n casă după masă” , colinda fetei ,,Samănă Florica floricele…” şi colinda băiatului ,,Gheorghe bun bărbat” .
Irozii de la Rucăr şi Voivodenii Mari
În Ajunul Crăcinului şi „ Irozii“ umblă din casă-n casă prezentând un vechi ritual, o dramă religioasă care ne înfăţişeaza misterul Naşterii Domnului Iisus Hristos. Personajele dramei sunt Irod, un ofiţer şi soldaţii îmbrăcaţi în ţinuta ostaşilor romani, trei crai sau magii: Melchior, Baltazar şi Gaşpar, un ciobanşi un prunc. Obiceiul Irozilor a apărut la noi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, însă originea lui este apuseană şi se leagă de misterul celor trei magi. În Ţara Făgăraşului, copiii se organizează în Irozi, îşi împart rolurile, învaţă textele şi scenariul, iar în Ajunul Crăciunului se prezintă în faţa sătenilor. În satele Rucăr şi Voivodenii Mari, Irozii i-au încântat pe săteni.
