Rezistența anticomunistă activă și pasivã din perioada 1947-1964 a avut susținători în toate satele făgărășene. La Felmer și Șona a activat un nucleu de rezistență numit BUIC (Batalionul Unit Ion Căpitan) format din localnici, țărani și intelectuali. Se știu însă prea puține lucruri despre activitatea membrilor BUIC, dar așa cum stă scris în „Monografia satului Felmer 1206-2006“ semnată de Gheorghe Comanici, dr. în medicinã veterinarã, și Aurora Comanici, cei nouã felmereni anticomuniști au adunat împreunã peste 100 de ani de detenție în închisorile regimului. Notarul Moise Câlþea a fost legãtura luptãtorilor din munții Fãgãrașului cu Comitetul Național Rãmân din SUA. Brupul BUIC a fost format din:
- Câlțea Vasile (Visea Șonerului, nr. de casã 43), condamnat la muncã silnicã pe viațã, a suportat schingiuirile la care a fost supus în pușcãria de la Gherla și alte locuri de detenție.
2. Barbu Gheorghe (Gheorghe a lui Constantin, nr. casã 352), condamnat la 10 ani de pușcãrie cã a îndrãznit sã se împotriveascã regimului comunist totalitar. Țãran destoinic, a suportat tratamentele inumane la care a fost supus, mai ales în lagãrul de la Periprava.
3. Câlțea Moise (notarul comunei, nr. de casã 351), condamnat la 20 de ani de pușcãrie. Distins intelectual, care a þinut la loc de frunte activitatea Primãriei Felmer, adevãrat luptãtor pentru libertate și dreptate. La Gherla a suferit alãturi de Câlțea Vasile și Cãlin Vasile toate cruzimile acestei pușcãrii.
4. Cãlin Vasile (Visea lui Miron, nr. de casã 34), condamnat la trei ani de pușcãrie, țãran harnic și liniștit, a avut parte de aceleași tratamente inumane în puºcãria de la Gherla.
5. Balint Traian (Traian Vãruchi, nr. casã 329), condamnat la opt ani de închisoare, țãran curajos, destoinic, îndrãzneț, a beneficiat de aceleaºi tratamente ca și Barbu Gheorghe.
6. Andrei Nicoale de la nr. de casã 50, condamnat la trei ani de pușcãrie.
7. Bãrcuțean Moise (Moise lui Ilie, nr casã 17), condamnat la 10 ani pușcãrie.
8. Bãrcuțean Ioan (Ion a lui Moise lui Ilie, nr. casã 17) condamnat la patru ani de pușcãrie.
9. Dr. Cornel Câlțea (fiul notarului, nr casã 351), condamnat la patru ani de pușcãrie.
,,Cât timp am stat în Șoarș la Nicolaie Grecu am mai avut o legãturã de care îmi amintesc cu mult drag: e vorba de familia notarului Moise Câlțea, tatãl studentului Doru Câlțea, care fusese arestat cu un an în urmã. Dânșii locuiau pe atunci în Șoarș și erau furnizorii noștri cu cãrți și cu mâncare. Cam pe la începutul lunii martie, a venit la noi cu o veste importantã: un tânãr din Șona, tot cu numele Câlțea, nepot de-al dumnealor, avea vizã de plecare în S.U.A., ca unul ce se nãscuse acolo și ne întreba dacã nu avem de trimis un mesaj în strãinãtate. Notarul susþinea cã garanteazã de buna credințã și seriozitate a acestui tânãr. Împreunã cu Leu și Gelu am stabilit sã trimitem urmãtoarele Comitetului Național Român din Franța:
1. Sã știe despre existența noastrã ca grup de rezistențã armatã în Munții Fãgãrașului, ca și a fraților Arnãuțoi.
2. Dacã pot, sã ni se trimitã cu un avion ajutoare în arme, echipament și medicamente, parașutate (nu mai țin minte exact data, pe la sfârșitul lui septembrie) în perimetrul dat de unele coordonate din harta militarã 1/100.000. Era zona de la izvoarele râului Sebeș-Fãgãraș. Ca semn de localizare: semnale intermitente cu lanternã cu luminã roșie. Dacã la data fixatã munții ar fi fost acoperiți de nori, cererea rãmânea valabilã în sãptãmâna urmãtoare în aceeași zi și tot așa în sãptãmânile urmãtoare.
3. Sã ni se deschidã în modul cel mai potrivit o legãturã permanentã cu C.N.R.
Cererea urma sã fie învãþatã pe de rost de tânãr, sã nu rãmânã nimic scris. Domnul Câlțea urma sã se întâlneascã cu tânãrul, care sã repete de atâtea ori pânã va ști-o pe de rost. Am optat pentru C.N.R. pentru cã știam câte ceva despre el de la Vocea Americii. De asemenea, manifestele gãsite cu un an în urmã erau semnate de Regele Mihai și C.N.R. Sceptici din pãțite, n-am pus mari speranțe în mesaj, ca, în caz cã nu se întâmplã nimic, sã nu avem dezamãgiri. Tânãrul plecase și acum se apropia data fixatã de noi. Nu mai țin minte dacã era la sfârșitul lui septembrie sau la începutul lui octombrie. La întâlnire, parcã lipsiserã Ilioi, Gelu ți Brâncoveanu. Ceilalți ne-am întâlnit toți. Ne aflam cu vreo câteva zile înainte. Victor, Gheorghe și Nelu Novac aduceau vești foarte ciudate. Intrarea în pãdure, în preajma râului Sebeș, era pãzitã de securitate ziua și noaptea. Toți muncitorii forestieri au fost retrași în sate. Nu fãcuserã nici un semn în zonã, sã fi dat securitãții motiv sã le cãșune pe râul Sebeș. Am ocolit, urcând munþii pe la Bucium și-am ieșit la munții Tagu și Fața lui Ilie. Aici am dat peste niște ciobani brãneni cunoscuþi, care ne-au povestit cã ei, fiind vremea bunã, au întârziat cu oile în Țiganul și Buzduganul, dar a venit securitatea de la Zârnești, și-au așezat corturile și și-au întins antenele în poiana stânii, iar pe ei i-au alungat cu oile; cã numai cu o zi înainte, voind sã pascã în poiana stânii din Vãcarea, n-au putut s-o facã, deoarece un cordon de soldați i-a alungat. Am tras concluzia normalã cã securitatea știe cã am cerut ajutor de la C.N.R. Rãmâneau însã câteva semne de întrebare: De ce n-a fost arestat notarul Moise Câlþea? De ce apoi atâta demonstraþie de forțã, când mai ușor ar fi fost sã pândeascã la fața locului? Parcã mai mult îs interesați sã nu ne putem apropia decât sã ne prindã. Ne-am îndepãrtat necãjiți la poalele pãdurilor de la Ohaba și Șinca-Nouã. Obiºnuiþi cu nenorocirile, puteam spune cã dacã n-am câºtigat ceva, n-am pierdut cel puþin nimic ºi ne-am întors la ale noastre. La data fixatã de noi, spre miezul nopții, am auzit zumzetul unui avion deasupra munților, undeva la foarte mare înãlþime, ba se îndepãrta, ba se apropia. Am rãmas încremeniți. De unde eram, n-am putut face nimic. Dar dacã avionul era românesc? Ce rost ar fi avut, numai sã ne inducã pe noi în eroare? Nu-i puteam da de capãt. În zilele urmãtoare, cred cã Olimpiu Borzea ne-a dat ziarul „Scânteia”, în care era inserat un articol scurt: „Un avion american, trimis de cercurile imperialiste, a zburat în timpul nopþii cutare deasupra Munților Fãgãraș, cu intenția de a ajuta bandele de teroriști. Terminându-și benzina, a aterizat forțat în R. P. Ungarã, crezând cã se aflã în Iugoslavia.”
Adevãr aflat 38 ani mai târziu
,,Era adevãrul adevãrat? Era o minciunã scrisã pentru noi? 38 de ani mai târziu, aflându-mã în S.U.A., am vrut sã lãmuresc enigma. Voiam sã-l întreb pe fostul ministru de externe Vișoianu, dar bãtrânul nonagenar era plecat mai mult în lumea umbrelor decât pe pãmânt și nu am putut culege mai nimic de la dânsul. Explicația am gãsit-o în literatura americanã despre acest subiect. Varianta cea mai plauzibilã ar fi urmãtoarea: tânãrul Câlțea a fost de bunã-credințã și a transmis mesajul la C.N.R. Acesta, prin serviciile secrete americane, a trimis un avion cu ajutoare, la locul și la data cerutã de noi. În același timp însã, în respectivele servicii se aflau infiltrați agenți sovietici (Philby și alții), care-i anunțau pe sovietici, iar aceștia – securitatea, despre orice pas fãcut de apuseni în România. Deci la vremea aceea se știau locul, data și ora când trebuia sã vinã avionul. Dintre diferitele reacții, s-a ales cea mai convenabilã. Au fãcut tot ce le-a stat în putințã sã nu ne putem apropia de izvoarele Sebeșului și au lãsat avionul sã se învârtã zadarnic pe deasupra munților. Sã se convingã cã nu-i așteaptã nimeni acolo. Articolul cu aterizarea forțatã (adevãratã sau inventatã) era scris pentru dezamãgirea noastrã” relata Ion Gavrilã Ogoranu.
Dialog cu un securit
Dupã capturarea sa din 1976, la 26 de ani de condamnarea sa la moarte în contumacie, Ion Gavrilã a încercat sã afle de la securiști:
,,– Prin cine ați luat legãtura cu Comitetul Naþional din SUA?
– Prin Ion Vijoli, am rãspuns repede, cãci el n-ar fi putut suferi, era demult în SUA.
– Nu-i adevãrat, ci prin notarul Moise Câlțea!
– Atunci de ce nu l-ați arestat?
– Pentru cã atunci n-am știut.
Am întrebat atunci: avionul de atunci a fost american sau românesc?
– Eu te anchetez pe dumneata sau dumneata pe mine?…
– Credeam cã-i vorba de lucruri intrate în istorie, am mormãit.
– Încã nu-s intrate…“ a relatat Ion Gavrilã Ogoranu.
Document CNSAS
Proces verbal de interogatoriu
Arestat Câlţea Moise, născ. la 20 aprilie 1903 în comuna Şona, fiul lui Moise şi Paraschiva, cu ultimul domiciliu în comuna Şona, nr. 351.
26 decembrie 1956
Oraşul Stalin
Interogatoriul a început la ora 10 şi 40’
S-a terminat la ora 13 şi 50’
,,Întrebare: În continuarea procesului verbal de interogatoriu din 22 decembrie 1956, relatează dacă până în prezent în anchetă ai fost sincer sau nu?
Răspuns: Până în prezent în anchetă nu am fost sincer şi nu am declarat adevărul.
Întrebare: Arată dacă vrei să fi sincer şi să declari adevărul în legătură cu faptele comise de d-ta?
Răspuns: Da, vreau să fiu sincer şi vreau să declar adevărul în legătură cu faptele săvîrşite de mine.
Întrebare: Declară în mod sincer de la început faptele d-tale.
Răspuns: La începutul anului 1952, într-o seară, mergând acasă de la serviciu de la Banca din comuna Şoarş, soţia mea mi-a spus că a fost numitul Grecu Ioan acasă la mine şi m-a căutat dar eu nefiind acasă a lăsat vorbă soţiei mele că dacă mă duc acasă neapărat să-mi spună ca să mă duc la Grecu Ioan fiindcă are ceva de vorbit cu mine. Ajungând acasă soţia mea mi-a comunicat mie cele ce a spus Grecu Ioan adică ca în seara respectivă să mă duc la el acasă, astfel m-am dus la Grecu Ioan ca să văd pentru ce anume m-a chemat. Când am intrat în casă la el am văzut doi cetăţeni dintre care unul era fugarul Gavrilă Ioan, iar celălalt era necunoscut de mine, un băiat tânăr, brunet. Când i-am văzut pe cei doi fugari, nu-i cunoscusem, dar mi i-a recomandat Grecu Ioan, spunând că este Gavrilă pe care-l cunoşteam, dar înainte de a fi fugit. Atunci Grecu Ioan mi-a spus că Gavrilă vrea ca să mă roage pe mine ceva şi în felul acesta am început discuţia. Gavrilă mi-a spus că întradevăr este cineva din comuna Şona care merge în SUA întrucât i s-a spus lui acest lucru, Grecu Ioan, i-am răspuns că da, atunci el m-a rugat ca să stau de vorbă cu acel tânăr şi să-i predau o scrisoare care deja era scrisă de Gavrilă Ioan pe o bucată de hârtie, iar ajungând în SUA persoana respectivă să predea scrisoarea Consiliului Naţional Român din SUA. După aceea eu am luat cele scrise de Gavrilă Ioan şi i-am spus că am să încerc, dar nu i-am promis precis nimic. După aceea am plecat rămânând stabilit ca răspunsul să-l comunic lui Grecu Ioan, adică dacă persoana respectivă a acceptat sau nu să ia cu el scrisoarea în SUA. După ce am plecat de la Grecu Ioan a doua zi am citit scrisoarea să văd ce conţine. Văzând că scrisoarea are un conţinut care nu se poate transmite peste graniţă eu am ars această scrisoare încă înainte de a lua legătura cu acel tânăr.
Întrebare: Relatează conţinutul scrisorii care era dată d-tale de fugarul Gavrilă Ioan?
Răspuns: Scrisoarea era adresată Consiliului Naţional Român din SUA în care era relatat că sunt cca 35-36 persoane fugite în Munţii Făgăraşului de sub urmărirea autorităţilor, totodată cerând ca Consiliul Naţional Român din SUA să-i ajute cu alimente şi îmbrăcăminte pe ei, dând cote şi puncte cardinale unde urmează la datele fixate să fie paraşutate cele solicitate de aceştia. În acest sens s- au dat şi puncte pe care nu le mai reţin, fiindcă s-a petrecut câţiva ani de atunci. Această scrisoare era făcută sub formă de cerere.
Întrebare: Cine era acel tînăr care urma să plece în SUA şi căruia trebuia predată scrisoarea?
Răspuns: Acest tânăr era un nepot al meu cu numele de Capătă Ioan din comuna Şona, care în luna martie 1952 a şi plecat în SUA cu paşaport întrucât tatăl său era cetăţean american, dar a decedat în comuna Şona şi băiatul s-a dus la nişte rude de ale tatălui său care sunt în America în prezent. Băiatul acesta avea cca 21-22 ani atunci când a plecat în Americca la rudele lui.
Întrebare: Ce ai comunicat acestui băiat înainte de plecarea lui în America despre cele solicitate de fugarul Gavrilă Ioan?
Răspuns: Înainte de plecarea acestui neport al meu în SUA, am fost în comuna Şona la el pentru a-mi lua rămas bun de la el cu care ocazie, printre altele, i-am amintit că sunt 35 fugari în Munţii Făgăraşului care solicită ajutor din partea Consiliului Naţional Român din America, adică i-am transmis conţinutul scrisorii respective care mi-a fost predat de fugarul Gavrilă Ioan. Totodată i-am spus că am vrut să-i dau o scrisoare pentru America, dar el deja mai înainte mi-a spus că nu ia cu el nicio scrisoare fiincă nu este posibil că se controlează la graniţă.
Întrebare: Ce ţi-a răspuns d-tale nepotul Capătă Ioan după ce i-ai spus conţinutul scrisorii întocmită de fugarul Gavrilă Ioan Consiliului Naţional Român din America?
Răspuns: El mi-a spus că nu ştie dacă va putea face ceva cu cele solicitate de fugar fiindcă nu a mai fost pe acolo şi nici limba engleză nu o cunoaşte şi nici alte limbi străine.
Întrebare: În cursul anchetei ai declarat că după ce ai citit scrisoarea ai ars-o, de ce ai făcut acest lucru?
Răspuns: Această scrisoare nu am ars-o şi am nimicit-o prin aruncarea ei în WC întrucât m-am gândit asupra urmărilor ce le-aş putea avea în cazul când ar fi fost desoperită asupra mea.
După ce am citit cuvânt cu cuvânt prezentul proces verbal de interogatoriu şi am constat că conţine în totul cele declarate de mine, îl susţin şi semnez.
Anchetator
Lt.major ss. Schiferdeker Carol
Anchetat ss. M. Cîlţea
27.02. 1957
Prezentul proces verbal i s-a citit de către noi din cuvânt în cuvânt declarând că cele consemnate în el corespund adevărului.
Procuror militar aj. cpt. Ss. V. Cămui
Arestat ss. M. Cîlţea” (Lucia BAKI)
