16 Decembrie: se împlinesc 35 de ani de la începutul Revoluției Române. Pe 16 decembrie 1989, mai mulți credincioși din Timișoara s-au adunat în fața Catedralei Reformate din Piața Maria, protestând pașnic împotriva deciziei de evacuare a pastorului László Tokés. Protestul a atras studenți, muncitori și alți locuitori ai Timișoarei.
Coloanele de oameni care s-au format, au pornit spre centrul orașului, declanșând o revoltă anticomunistă, pe fondul condițiilor de trai tot mai grele și al prăbușirii comunismului în fostele țări socialiste, potrivit agerpres.ro după lucrarea „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003).
În Piața Maria s-au strâns câteva sute de oameni, care strigau „Libertate” și „Dreptate” și cântau „Deșteaptă-te, române!”. Manifestanții mergeau spre sediul Comitetului Județean al PCR. Forțele de ordine au intervenit mai apoi cu tunuri de apă și gaze lacrimogene, iar ciocnirile deveneau violente.
În jurul orei 16:00, manifestanții au blocat tramvaiele și strigau „Jos cu Ceaușescu!”. Până la miezul nopții, unii dintre ei, inclusiv pastorul László Tokés, au fost bătuți și arestați.
A doua zi, la 17 decembrie 1989, timişorenii s-au adunat în stradă în număr foarte mare și s-au alăturat și muncitorii din fabrici şi uzine. Se striga „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă fie frică!”. Comitetul judeţean al PCR a fost luat cu „asalt” de către demonstranţi, care au ipătruns în clădire prin geamurile sparte, moment în care a intervenit armata.
Pe 17 decembrie 1989, muncitorii, studenții și locuitorii din Timișoara au mers spre Piața Operei, protestând împotriva dictaturii comuniste.
Nicolae Ceaușescu a trimis la Timișoara ofițeri superiori și l-a numit pe Ion Coman comandant unic. Acesta a coordonat acțiunile represive împreună cu generali precum Ștefan Gușă, Victor Stănculescu și Mihai Chițac. La miezul nopții, forțele de ordine au tras asupra protestatarilor, ucigând și rănind oameni, inclusiv copii și bătrâni.
Peste 20.000 de membri ai „gărzilor patriotice” au fost trimiși să disperseze mulțimea, dar misiunea eșuează. Mulți au fraternizat cu timișorenii sau au fost opriți înainte să ajungă.
În aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu a convocat o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi a anunțat că a dat ordin să se tragă. „Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!”, ameninţa liderul comunist.
În toate întreprinderile şi instituţiile din ţară s-a făcut gardă 24 din 24 de ore, s-au întărit măsurile de pază şi securitate și atmosfera a devenit foarte încărcată. Pe străzi circulau patrule formate dintr-un miliţian, un militar în termen şi un membru al gărzilor patriotice.
La Timișoara se aud primele focuri de armă. Până după miezul nopții au avut loc ciocniri între civili și militari și au fost incendiate mai multe TAB-uri, tancuri și magazine. Pe treptele catedralei, copii și tineri strigau „Jos Ceaușescu!” și „Libertate!”, cântând colinde. Li s-au alăturat sute de oameni cu steaguri fără stema comunistă.
Pe 18 decembrie 1989, în timp ce Ceaușescu vizitează Iranul, la Timișoara vitrinele erau sparte, iar miliția și armata supravegheau orașul. Oamenii erau obligați să meargă fără să se adune în grupuri.
Pe 19 decembrie 1989, după două zile de represiune eșuată, demonstranții au ocupat centrul Timișoarei, în Piața Operei. Majoritatea fabricilor și-au oprit activitatea, au avut loc proteste și s-au formulat revendicări. Militarii au fraternizat cu revoluționarii, iar pe străzi se striga: „Armata e cu noi!”.
Peste 40 de victime ale represiunii, neidentificate, au fost transportate în secret la București și incinerate, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, la crematoriul „Cenușa”.
Pe 20 decembrie 1989, demonstranții din Timișoara au format Frontul Democratic Român, condus de Lorin Fortuna (președinte), Ioan Chiş (vicepreședinte) și Claudiu Iordache (secretar general), pentru a organiza mișcarea de rezistență. Dimineața, zeci de muncitori din oraș mergeau spre Piața Operei.
La ora 11:00, generalul Ștefan Gușă a ordonat retragerea armamentului și a tehnicii de luptă în cazărmi. La 13:00, manifestanții au ajuns în Piața Operei, iar militarii s-au alăturat. La 14:00, trupele au fost retrase și autoritățile nu mai controlau orașul. Timișoara a devenit astfel primul oraș liber din România.
În balconul Operei, primarul Timișoarei, Petre Moț, a primit revendicările protestatarilor: eliberarea arestaților, returnarea cadavrelor familiilor, demisia lui Nicolae Ceaușescu, libertatea de circulație a oamenilor și ideilor.
Mulțimea strigă: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!” și „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.
Sediul Comitetului județean al PCR a fost înconjurat de muncitori. Emil Bobu și Constantin Dăscălescu, liderii comuniști, s-au întâlnit cu o delegație a manifestanților. Aceștia au fost șocați de revendicările protestatarilor (demisia lui Ceaușescu și a guvernului) și s-au întors rapid la București.
Nicolae Ceaușescu a revenit din Iran și a declarat starea de necesitate. Într-un discurs televizat, el a acuzat „elemente huliganice” că au distrus și au încercat să destabilizeze țara. Ceaușescu a dat vina pe agențiile străine și pe românii care „își vând țara”.
Presa guvernamentală nu a relatat despre evenimentele de la Timișoara, care au fost difuzate însă pe posturile de radio occidentale și prin emisiuni de la Budapesta și Belgrad.
Pe 20 decembrie 1989, s-a emis un Decret prezidențial prin care se instituia starea de necesitate în județul Timiș, din cauza „actelor teroriste și de vandalism”. Comitetul municipal de partid a anunțat un miting mare în Piața Palatului, sperând ca Bucureștiul să condamne „acțiunile huliganice” de la Timișoara.
