Am văzut care au fost membrii din familia lui Iisus care l-au urmat pe calea trasată de El, și anume să-i vestească învățătura în toată lumea după cum le-a poruncit tuturor din cercul celor 12 și a celor 70: ,,Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”. (Matei 28, 19-20) Vom începe cu cei mai apropiați dintre colaboratorii Săi și vom sfârși apoi cu femeile din jurul lui Iisus și a celor cu care El a intrat în contact de-a lungul vieții Sale.
Apostolul Andrei
Este un nume de referință în onomastica creștină pentru că derivă de la cel care a fost unul dintre primii apostoli ai lui Iisus Hristos iar pentru români are o conotație deosebită întrucât el a predicat puțin și pe meleagurile țării noastre, mai precis în Dobrogea sau Scythia Minor. ,,Andrei, Andreia, prenume intrat de timpuriu în onomastica creștină. Numele de persoană a existat și în greaca veche, Andreas, explicat prin forma de nominativ-genitiv a substantivului ,,andras”- ,,bărbat”. Prezența numelui în Noul Testament, în Evanghelia după Matei, precum și popularitatea sfinților ce au purtat acest nume, au făcut posibilă frecvența mare a acestui prenume în tot spațiul creștin, cu precădere cel ortodox” explică lingvista și cercetătoarea Aurelia Bălan Mihailovici. ,,El a fost fiul lui Iona sau Ioan și a venit din Betsaida Galileii (Ioan 1:44), dar după aceea a locuit împreună cu fratele său Simon Petru la Capernaum (Marcu 1:29), unde lucrau împreună ca pescari (Mat. 4:180). Ioan Botezătorul, al cărui ucenic a fost 1:35-40), i L-a arătat pe Iisus ca Mielul lui Dumnezeu. După aceea l-a găsit pe Simon și l-a adus la Iisus (Ioan 1:42). Ulterior a fost chemat să-L urmeze pe Iisus (Mat. 4:18-20; Marcu 1:16-18) și a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli (Mat. 10:2; Marcu 3:18); Luca 6:14). Credința lui practică este arătată în Ioan (6:8-9; 12:21-22). El a fost unul dintre cei care a pus întrebări despre judecata viitoare asupra Ierusalimului (Marcu 13:3-4). Este menționat ultima oară când era împreună cu ceilalți apostoli, după Înălțare (Fapt. 1:13). Este probabil să fi fost crucificat în Ahaia. Evangheliile sinoptice ne spun prea puține lucruri despre el, dar în Ioan el ne este prezentat ca primul misionar în țara lui (1:42) și primul misionar pentru străini (12:21-22)” spune R.E. Nixon, fost rector în cadrul St. John s College din Nottingham. Wiliam Temple a scris cu privire la activitatea Sfântului Apostol Andrei următoarele: ,,Poate că este pentru Biserică un serviciu mai mare decât a făcut orice alt om”.
Pasajele scripturistice cu privire la Andrei
Paginile Noului Testament ne vorbesc în câteva locuri despre Andrei. Când vorbește despre Filip, Ioan ne relatează în Evanghelia sa faptul că era din același loc cu Petru și Andrei- ,,Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru”. (Ioan 1,44) Evanghelistul Marcu ne spune că ei au locuit ulterior în Capernaum: ,,Și venind în Capernaum și îndată intrând Sâmbăta în sinagogă, îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor. Și era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: ,,Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te știm cine ești: Sfântul lui Dumnezeu. Și Iisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el. Și scuturându-l duhul cel necurat și strigând cu glas mare, a ieșit din el. Și s-au spăimântat toți, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învățătură nouă și cu putere; că și duhurilor necurate le poruncește, și I se supun. Și a ieșit vestea despre El îndată pretutindeni, în toată împrejurimea Galileii. Și îndată ieșind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan”. (Marcu 1, 21-29) Matei, în Evanghelia sa, ne informează asupra meseriei de bază a lui Petru: ,,Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari”. (Matei 4,18) Tot evanghelistul Ioan ne spune că a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul care i l-a arătat pe Iisus ca pe ,,mielul lui Dumnezeu”: ,,A doua zi iarăși stătea Ioan, și doi dintre ucenicii lui. Și privind pe Iisus, Care trecea, a zis: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu! Și cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta și au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: ,,Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia: și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon-Petru”. (Ioan 1, 35-40) Matei ne vorbește despre chemarea lui Iisus către cei doi frați, Andrei și Petru: ,,Și le-a zis: veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El”. (Matei 4, 19-20) Matei, în capitolul 10, versetul 2 îl enumeră printre apostolii lui Iisus: ,,Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui…..” Ioan îl mai menționează la înmulțirea pâinii și a peștilor: ,,Și a zis unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon-Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești…” (Ioan 6, 8-9) Marcu îl menționează în grupul care îi pune lui Iisus întrebări asupra sorții Ierusalimului după proorocia cu privire la oraș: ,,Și ieșind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?”. (Marcu 13, 1-4) Andrei este menționat pentru ultima dată în cărțile Noului Testament după Înălțarea lui Hristos la cer: ,,Și acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor. Și privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbați au stat lângă ei, îmbrăcați în haine albe, care au și zis. Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă. Și când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru și Ioan, Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacov”. (Faptele Apostolilor, 1, 9-13)
Din Faptele Apostolului Andrei
Cărțile Noului Testament și Faptele Apostolilor îl menționează pe Andrei dar faptele sale sunt consemnate de câteva tradiții orale care au fost scrise mult mai târziu intrând, pentru ochiul critic al cercetătorului, în sfera legendelor dar pentru credincioși ele au devenit motiv de îndreptare a vieții și întărire în credință. Jacques de Voragine menționează multe dintre faptele sale în scris mergând pe firul unor tradiții mai vechi. Tot acesta menționează un lucru important pentru noi, românii: ,,După Învierea Domnului, apostolii despărțindu-se, Andrei a plecat să fie pescar de oameni în Sciția, iar Matei, în Etiopia. Dar etiopienii, refuzând să asculte predicile lui Matei, l-au orbit, l-au legat în lanțuri și l-au azvârlit în închisoare, cu intenția vădită de a-l da morții câteva zile mai târziu. Atunci un înger i s-a arătat Sfântului Andrei, poruncindu-i să meargă negreșit în Etiopia, să fie alături de Sfântul Matei. Fiindcă Sfântul Andrei a răspuns că nu cunoaște drumul spre Etiopia, îngerul i-a poruncit să meargă de-a lungul țărmului mării și acolo să urce pe prima corabie pe care o va vedea. Andrei s-a supus degrabă, iar corabia nu a întârziat să-l ducă, ajutată de vânt, până în orașul unde era întemnițat Sfântul Matei. Apoi, sub paza îngerului, Andrei a pătruns în închisoarea unde zăcea Matei și, când l-a zărit, a plâns mult și s-a rugat. Iată că Domnul i-a ascultat rugăciunile, căci i-a redat lui Matei vederea ce îi fusese răpită de necredincioși. Matei a ieșit din temniță și a mers în Antiohia. Dimpotrivă, Andrei a rămas în Etiopia, unde locuitorii, furioși că Matei scăpase din închisoare, au pus mâna pe el,, l-au legat cu lanțuri și l-au plimbat așa prin piețele publice. Sângele șiroia pe trupul lui chinuit, dar Sfântul Andrei nu înceta să se roage cu atâta ardoare la Dumnezeu pentru binele prigonitorilor săi, încât aceștia au sfârșit prin a crede și au fost convertiți la dreapta credință. Abia după aceea Sfântul Andrei a plecat spre Grecia”. (Jacques de Voragine, Legenda Aurea) Tradiția vorbește despre alte fapte cum ar fi alungarea demonilor de către Sfântul Apostol Andrei sau învierea morților. ,,Odată, pe când patruzeci de oameni călătoreau pe mare pentru a veni la apostol, ca să primească de la el învățătura credinței, diavolul a iscat o furtună atât de puternică, încât toți s-au înecat. Dar, fiindcă trupurile lor au fost aduse de valuri la țărm, Apostolul Andrei i-a înviat de îndată. Apoi fiecare dintre ei a povestit minunea aceasta”. În imnurile închinate Sfântului Andrei din tradiția latină sunt următoarele versuri: ,,Quaterdenos juvenes/ Submersos maris fluctibus/ Vitae redditit usibus- Am fost patruzeci de tineri/Care ne-am înecat în mare,/Iar el ne-a înviat”. Tot în ,,Legenda Aurea” se vorbește despre sfârșitul Sfântului Andrei în localitatea Patras, din provincia Ahaia, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X din ordinul proconsulului Egeu, furios că Andrei a convertit-o pe soția sa la credința creștină.
Activitatea misionară consemnată în istorie
,,Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele secole creștine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Sciția), dar și în teritoriile amintite de la Dunăre și Marea Neagră. Trebuie să notăm că în aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI î.Hr s-au stabilit coloniști greci, care au întemeiat cunoscutele cetăți de pe țărmul apusean al Mării Negre: Tyras (Cetatea Albă), Histria (Istria), Tomis (Constanța), Calatis (Mangalia) și altele. Spre sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., s-au așezat aici triburi de sciți, populație nomadă de origine iraniană, care au fost asimilate treptat de autohtoni; ei au dat însă teritoriului respectiv numele de ,,Sciția” (Scythia). Mai târziu, teritoriile de pe țărmul apusean al Mării Negre, până înspre gurile Bugului, au făcut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec I î.Hr.), dar în anul 28 cetățile grecești de aici au acceptat protectoratul statului roman. În anul 46 d.Hr., întreg teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a fost cucerit de romani și anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria răsăriteană de azi), iar în anul 297, în timpul împăratului roman Dioclețian, a devenit o provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Sciția Mică). Integrarea acestui teritoriu- inclusiv a cetăților grecești pomenite mai sus- în cultura și formele de viață grecești și apoi romane a oferit condiții prielnice pentru predicarea Sfântului Apostol Andrei. Așa cum arătam mai sus, tradiția despre predicarea sa în Sciția apare în câteva lucrări scrise în primele secole creștine. De pildă, în lucrarea ,,Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul, mort în timpul persecuției împăratului Decius (249-251), iar în secolul al IV-lea în ,,Istoria bisericească” a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei, care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria” scria preotul profesor Mircea Păcurariu în lucrarea ,,Sfinți daco-romani și romani”. Eusebiu de Cezareea consemna: ,,Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția, lui Ioan în Asia…”. Călugărul Epifanie scria în lucrarea ,,Viața Sfântului Apostol Andrei”, prin secolul VIII d.Hr. că printre popoarele la care a predicat Andrei se numărau și sciții. ,,Sinaxarul Bisericii constantinopolitane”, după care s-a făcut în mare parte calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe, menționa că Andrei ,,a predicat în Pont, Tracia și Sciția”. Tot aici avem o știre potrivit căreia Sfântul Andrei a hirotonit episcop de Odyssos (Varna de astăzi, în Bulgaria) pe un ucenic de-al său care se numea Amplias. Scriitorul bizantin Nichifor Calist scria prin secolul al XIV-lea că Sfântul Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia și Bitinia) ,,în pustiurile scitice”. Prin Asia Mică înțelegem o parte din Turcia actuală. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, în ,,Viața și petrecerea sfinților”, scria că ,,Apostolului Andrei i-a revenit Bitinia și Marea Neagră și părțile Propontului, Halcedonul și Vizantea, unde e acum Țarigradul (N.R- Constantinopol), Tracia, Macedonia, Tesalia, și sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea și altele ce sunt pe Dunăre, și acestea toate le-a umblat. ,,În sprijinul evanghelizării teritoriilor de pe țărmul apusean al Mării Negre de către Sfântul Andrei vin și unele colinde, legende și obiceiuri din Dobrogea și din stânga Prutului, adică din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomenește de ,,chitul” sau ,,mănăstirea” lui Andrei….Există apoi câteva numiri de ape și locuri ca ,,Pârâiașul Sfântului Andrei”, ,,Apa Sfântului” sau ,,Peștera Sfântului Andrei”, care se vede și azi în hotarul comunei Ion Corvin, în apropiere de granița româno-bulgară; în ultimii ani s-a construit acolo o mănăstire….Scriitorul bisericesc Nichifor Calist, pe care l-am mai pomenit, pe baza unor știri istorice mai vechi, scria că Sfântul Apostol Andrei a plecat de la noi spre sud, trecând prin Tracia, a ajuns la Bizanț (Constantinopol), iar de aici a trecut prin Macedonia și Tesalia, ajungând până în orașul Patras din Ahaia, deci în Grecia de azi. Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X…Nu se cunoaște anul martiriului său; unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii 64-67, alții mult mai târziu, pe la sfârșitul veacului ,,apostolic”, în cursul persecuției împăratului Domițian. Biserica primară a stabilit, încă de pe la sfârșitul secolului al II-lea, ca dată de prăznuire a pătimirii sale, ziua de 30 noiembrie)….Fără îndoială că Sfântul Apostol Andrei nu s-a mărginit numai la predicarea Evangheliei și la botezul celor pe care i-a adus la Hristos dintre grecii și geto-dacii din terirotiile amintite, ci el a hirotonit pe unii dintre ei episcopi și preoți, așa cum făcea și Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale misionare.
Numai așa se poate explica faptul că cea mai veche episcopie cunoscută pe teritoriul țării noastre este cea de la Tomis (Constanța de azi). Episcopul (sau episcopii) peste care ,,și-a pus mâinile” Sfântul Apostol Andrei au hirotonit, la rândul lor, alți episcopi, preoți sau diaconi pentru noile comunități creștine de la Pontul Euxin, ca să se asigure ,,succesiunea” neîntreruptă a preoției, și care au devenit propovăduitori ai noii credințe- prin predică și botez- în rândul autohtonilot geto-daci, iar mai târziu daco-romani ”. (Mircea Păcurariu) Firește că Sfântul Andrei a fost pe la noi, dar misionarul prin excelență al strămoșilor noștri a fost Niceta de Remesiana despre care vom vorbi mai încolo, când vom extinde demersul nostru cu ucenicii apostolilor și ucenicii ucenicilor apostolilor într-un cadru mult mai exhaustiv. (Ștefan BOTORAN)
