Apostolii lui Hristos. Iuda, fratele Mântuitorului, răstignit pe cruce și străpuns cu sulițele de preoții păgâni

Vom merge în continuare, referitor la Apostolii Domnului, păstrând firul familiei Sale apoi la ceilalți din grupul apropiat al celor doisprezece. Vom face acest demers păstrând o linie neconvențională, istorică, care merge de la familia lui Iisus spre ceilalți, pentru că membrii familiei Sale abia sunt menționați. Sunt foarte populari Andrei, Petru, Pavel, pe când cei din familia lui Iisus nu sunt reprezentați foarte mult. Asta nu înseamnă că Biserica Tradițională (N.R- Prin Biserica Tradițională înțelegem Biserica Catolică cu toate riturile ei și Biserica Ortodoxă, cele două ramuri apostolice, biserici surori) nu le acordă importanță și nu susținem nici ideea propusă de unii cercetători și istorici care susțin că membrii familiei lui Iisus au fost scoși intenționat din scrierile Noului Testament care se ocupă cu viața lui Iisus și activitatea apostolilor Săi. F.F. Bruce, profesor emerit de criticism și exegeză biblică al Universității din Manchester, spune referitor la Iuda tratând epistola acestuia: ,,Autorul acestui tratat scurt se identifică pe sine ca ,,Iuda, robul lui Iisus Hristos și fratele lui Iacov”. În biserica primară a existat un singur Iacov care putea fi descris în felul acesta fără să fie nevoie de nicio altă clarificare- ,,Iacov, fratele Domnului” (cum este numit în Gal.1:19) Acest fapt sugerează că avem de a face cu Iuda, care este enumerat printre frații lui Iisus menționați în Mat. 13:55 și Marcu 6:3, Iuda ai cărui nepoți- potrivit lui Heggesippus- au fost interogați de Domițian și eliberați atunci când acesta a fost informat că fac parte din familia lui David (Eusebius, EH 3,19-20). Data scrierii nu poate fi stabilită cu certitudine; în mod tentativ poate fi plasată în a doua jumătate a secolului 1 d.Hr., după căderea Ierusalimului. Epistola este menționată către sfârșitul secolului al 2-lea în lista Muratoriană și în altă parte; probabil că există aluzii la ea în secolul acela, în ,,Didache” și ,,Păstorul lui Hermas”. Deși canonicitatea ei a fost controversată multă vreme, putem fi bucuroși că în cele din urmă a fost acceptată, deoarece- așa cum spunea Origen- ,,deși constă în numai câteva rânduri, este plină de cuvinte puternice ale harului ceresc”.

Textele scripturistice despre frații lui Iisus

Să vedem textele scripturistice care fac referire la frații lui Iisus. Începem cu Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel unde, în capitolul 1, versetele 15-19, acesta face referire la Iacov: ,,Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată, nu am primit sfat de la trup și de la sânge. Nici nu m-am suit la Ierusalim, la apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors iarăși la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim ca să-l cunosc pe Chefa (N.R- Apostolul Petru) și am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului”. Evanghelia după Matei, capitolul 13, versetul 55 ne spune: ,,Au nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama Lui Maria și frații Lui: Iacov și Iosif și Simon și Iuda?”. În ediția din anul 2015 a Bibliei tipărită la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă la ,,frații lui” este adăugat sugestiv în paranteză- ,,(verii Lui)” de către editor.

Sursele legate de Tradiția Bisericii

Jacques de Voragine, în lucrarea sa ,,Legenda Aurea”, ne spune: ,,Simon și Iuda- al doilea numit Tadeu- erau originari din Cana, fiind frații lui Iacov cel Mic și fiii Mariei Cleopa, soția lui Alfeu”, iar în ,,Viețile Sfinților Apostoli” , conform traducerii finalizate de către Diana Potlog după lucrarea ,,The Lives of the Holy Apostles”, Holy Apostles Convent, 1988- avem o altă variantă: ,,Sfântul Iuda s-a născut în cetatea Nazaret din Galileea, fiind fiu al dreptului Iosif, cu care s-a logodit mai apoi preanevinovata Fecioara Maria. Potrivit tradiției, mama lui Iuda era Salomeea, fiica lui Agheu, fiul lui Varahia, un frate al Sfântului Zaharia, tatăl Sfântului Proroc Ioan Înaintemergătorul Domnului. Acest Iuda era frate cu Sfântul Apostol Iacov cel Drept, primul ierarh al Bisericii din Ierusalim. Sfântul Apostol Iuda este numit de obicei Iuda al lui Iacov, adică fratele Apostolului Iacov”. Nu vrem să ne lansăm în ipoteze pro sau contra, fie că, din punct de vedere istoric, au fost să spunem chiar frați buni ai Domnului Iisus, frați vitregi sau chiar veri primari, aceștia erau mai apropiați de Iisus decât ceilalți din punct de vedere al legăturilor de sânge. Tradiția Bisericii merge însă pe cea de a doua variantă- ,,frați vitregi” dintr-o căsătorie anterioară a lui Iosif înainte ca acesta să fie logodit cu Fecioara Maria. Această versiune intitulată ,,Viețile Sfinților Apostoli” conține și date mai puțin cunoscute de noi, preluate din niște tradiții mai vechi, foarte interesante și bogate în detalii inedite. ,,El prefera să fie numit așa ca urmare a smereniei sale, căci se credea nevrednic de a fi numit frate de sânge al Domnului, deoarece păcătuise înaintea Domnului, mai întâi prin lipsă de credință și apoi prin lipsă de dragoste frățească. Sfântul Evanghelist Ioan Teologul aduce mărturie păcatului lui Iuda prin lipsă de credință, când scrie: ,,Nici frații Lui nu credeau în El” (Ioan 7,5). Lămurind acest fragment din Evanghelie, Sfântul Teofilactus crede că frații de care se pomenește aici erau copiii lui Iosif. El zice: ,,Până și frații Lui, copiii lui Iosif (printre care și acest Iuda), nu credeau în El, adică în Iisus. Și de unde venea această neîncredere în El? Din propria rea-voință și din pizmă, că mai degrabă pizmuiesc cei apropiați pe rudele lor decât o fac străinii”. Astfel, vedem că Iuda a păcătuit împotriva Domnului prin lipsa lui de credință. Mai mult, Iuda arăta față de Hristos și lipsă de dragoste frățească. Atunci când Iosif, întorcându-se din Egipt, a început să-și împartă pământul între copiii rămași de la prima soție, a vrut să-i lase o bucată și Domnului Iisus (care se născuse în mod minunat și fără ca Iosif să o cunoască pe preasfânta Fecioară Maria), care pe atunci era un copilaș. Dar trei dintre fiii lui Iosif nu doreau ca Iisus să aibă partea sa de pământ, căci era născut din altă mamă. Numai al patrulea, Sfântul Iacov, a încuviințat ca Iisus să fie și El părtaș al bucății sale de pământ; și de aceea a fost numit ,,fratele Domnului”. Cunoscând păcatele sale din trecut și lipsa lui de credință și dragoste frățească, Iuda nu îndrăznea să se numească frate al lui Dumnezeu, ci doar fratele lui Iacov, după cum scrie el însuți în epistolă: ,,Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov”. (Iuda 1,1). Apostolul Iuda, numit și Iuda al lui Iacov, avea și alte nume. Evanghelistul Matei îl numește Lebeu și Tadeu. Aceste nume nu i s-au dat fără motiv, căci numele Lebeu semnifică ,,înflăcărat”. Dat apostolului Iuda, acest nume arată că după ce acesta păcătuise în fața lui Hristos Dumnezeu prin necredința sa, mai apoi el a crezut că Iisus este adevăratul Mesia și I s-a dăruit cu toată inima sa. Apostolul Iuda este numit și Tadeu, ceea ce înseamnă ,,cel ce înalță laudă”, căci el proslăvea și mărturisea multora pe Hristos Dumnezeu și vestea Evanghelia”.

Viața și activitatea

Erudit filolog și cercetătoare meticuloasă, Aurelia Bălan Mihailovici ne spune, mergând pe filiera ipotezei că Iuda a fost văr cu Iisus: ,,Iuda, prenume provenit din ebraicul Yehuda, cu sensul ,,căutare”, ,,preț”, ,,favoare” dar și ,,celebrare”, în lat. Celebratio,-onis, …În lumea creștină, numele a devenit sinonim cu ,,vânzătorul” sau ,,trădătorul”, de aceea nu va fi prea răspândit, ca prenume, la creștini. Fiind un nume iudaic, frecvent în Noul Testament, este reținut de Sinaxare, care atestă sfinți cu acest nume. Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului, care se deosebește de Iuda Iscarioteanul, prin supranumele Tadeu, și care în limba siriană înseamnă ,,laudă”, ,,mărturisire”. Se crede că s-a produs o confuzie și că supranumele ar fi aparținut altui Apostol cu numele Iuda, rămas în onomasticoane doar cu cel de-al doilea nume, Tadeu. Frate cu Iacob cel Mic, numiți și fiii lui Cleopa și ai Mariei, vară a Sf. Fecioare, Sf. Iuda a predicat în Iudeea, Samaria, Idumeea, Siria și mai ales în Mesopotamia (N.R- Irakul de astăzi). Se spune că în anul 62, după martiriul fratelui său, Iacob, Sf. Apostol Iuda s-a întors în Ierusalim și a participat la alegerea fratelui său, Simeon, ca păstor al Bisericii de acolo. De la el ne-a rămas o epistolă adresată tuturor Bisericilor din Orient, dar mai ales iudeilor convertiți. Ca și Sf. Petru și Pavel, Sf. Apostol Iuda are o atitudine deosebit de critică față de toate formele de erezie (N.R- idei vehiculate împotriva adevărurilor revelate prin Iisus și apostolii Săi, adevăruri numite și definite de către Biserică prin termenul ,,dogme”). Din Mesopotamia Sfântul a trecut în Persia (N.R- Iranul de astăzi), unde a suferit martiriul. Alți autori ai Mineelor (N.R- cărți bisericești în care sunt cântate faptele sfinților de peste an, pe fiecare zi) scriu că ar fi murit în Armenia, în Ararat, parte ce depindea în acea vreme de Persia, de aceea armenii îl cinstesc ca pe unul care a fost Apostolul lor și îl pomenesc odată cu Biserica Orientală, la 19 iunie. În onomastica românească sunt atestate câteva prenume, cu pronunțare articulată: Iudul, Idul, Ida, Iuda, Iudca. Este atestat ca nume de familie, astăzi: Iudean, Iudici”. (Aurelia Bălan Mihailovici, Dicționar Onomastic Creștin) ,,Viețile Sfinților” în traducerea Dianei Potlog mai aduc câteva amănunte în plus despre viața sa personală: ,,Se cunosc foarte puține despre viața și lucrările Sfântului Apostol Iuda, în afară de faptul că s-a căsătorit cu o femeie pe nume Mariam. Se mai știe că, în timpul domniei lui Domițian (81-96 d.Hr.), doi nepoți de-ai lui Iuda, care lucrau pământul, au fost aduși în fața împăratului, fiind pârâți de necredincioși (N.R- practicanți ai cultelor greco-romane și nu numai) pentru că erau urmași ai lui David și rude de sânge cu Domnul. Dar cercetându-i, împăratul s-a încredințat că ei nu erau în niciun chip primejdioși și i-a slobozit”. Această ultimă relatare este confirmată și de către documentele istorice din epocă, James D. Tabor menționează acest amănunt în lucrarea sa ,,Dinastia Iisus” precum și alți cercetători menționați mai sus. Istoricul Nichifor Calist spune: ,,Sfântul Iuda, căruia i se mai spunea și Tadeu și Lebeu, fiul lui Iosif și fratele lui Iacov, care a fost aruncat de pe vârful templului din Ierusalim, a propovăduit Evanghelia și a răspândit creștinismul mai întâi în Iudeea, Galileea, Samaria și Idumeea, iar mai târziu în Arabia, Siria și Mesopotamia. În cele din urmă, el a ajuns în cetatea Edessa, care aparținea regelui Abgar și unde Evanghelia mai fusese vestită înainte de venirea sa de un alt Tadeu, unul dintre cei șaptezeci de apostoli. Apostolul Iuda a rămas acolo până ce a încheiat cele începute de acel Tadeu”.

Sfârșitul Sfântului Iuda

,,Sfântul Apostol Iuda a cercetat și multe alte ținuturi, vestind Evanghelia, aducând neamuri la credința creștină și îndreptându-le pe calea mântuirii. Lucrând în acest chip, el a ajuns pe pământurile din apropierea muntelui Ararat unde, convertind o mulțime de oameni, făcând din idolatri creștini. Pentru toate acestea, apostolul și-a atras mânia preoților păgâni. Ei l-au surprins și, după ce l-au supus la diferite cazne, l-au răstignit pe cruce și l-au străpuns cu sulițele. Așa s-au încheiat muncile și viața Sfântului Apostol Iuda, care a plecat la Hristos Dumnezeu, pentru a primi de la El cunună de răsplată veșnică în ceruri. Amin”. (Viețile Sfinților)

Minunea făcută cu regele Abgar al Edessei

,,Legenda Aurea” menționează o întâmplare care circulă atât în lumea creștină cât și în mediile academice care studiază apocrifele și întâmplările senzaționale relatate de Tradiție. ,,După înălțarea la cer a Mântuitorului, Iuda a fost trimis de Apostolul Toma la curtea lui Abgar, regele Edessei, cel care îi scrisese Domnului nostru Iisus Hristos următoarea scrisoare: ,,Eu, regele Abgar, fiul lui Eucasiu, ție, bunule Iisus care propovăduiești în Ierusalim, îți trimit salutări! Am auzit vorbindu-se despre tine și despre vindecările pe care le săvârșești fără leacuri sau ierburi, am auzit că redai orbilor vederea, paraliticilor vlaga mădularelor, că dai sănătate leproșilor și viață morților; și am cugetat în sinea mea că, dacă tu faci toate acestea, trebuie să fii ori Dumnezeu în persoană, pogorât pe pământ, ori vreun fiu al Domnului. Îți scriu rugându-te să ai bunăvoința de a veni în ținutul meu, să mă vindeci de o boală care nu-mi dă pace de multă vreme. Am mai auzit că evreii îți caută pricină și că vor să te dea pieirii. De aceea, rogu-te, vino la mine! Cetatea în care trăiesc este mică, dar aici locuiesc oameni cinstiți și este destul loc pentru amândoi!”.

Răspunsul lui Iisus către Abgar

Tot ,,Legenda Aurea” ne relatează despre răspunsul pe care Iisus i l-a dat lui Abgar: ,,Fericit ești, Abgar, care ai crezut în Mine fără să Mă fi văzut vreodată! Căci stă scris că cei care Mă văd nu cred în Mine, iar cei care nu Mă văd, cred în Mine și vor avea viață veșnică. Cât despre cererea ta de a veni în ținutul pe care-l păstorești, îți dau de știre că trebuie mai întâi să-Mi îndeplinesc misiunea pentru care am fost trimis pe pământ, iar după aceea trebuie să mă întorc la Cel care M-a trimis. Dar fii răbdător în suferința ta, căci de îndată ce Mă voi înălța la ceruri, îți voi trimite pe unul dintre ucenicii Mei, ca să te vindece și să-ți arate care este viața adevărată!” (Legenda Aurea)

Vindecarea regelui prin Apostolul Iuda

,,Când Iuda Tadeul a sosit la curtea regelui Abgar pentru a îndeplini făgăduiala făcută de Iius Hristos, regele a văzut pe dată că și chipul acestui apostol are o strălucire divină. Încântat și înspăimântat deopotrivă, regele i-a zis: ,,Ești cu adevărat un apostol al lui Iisus, fiul lui Dumnezeu, care mi-a făgăduit că-mi va trimite pe unul dintre ucenicii Săi pentru a mă lecui de boală și a-mi reda adevărata viață!” Tadeu i-a răspuns regelui: ,,Dacă vei crede în Fiul Domnului, toate dorințele din inima ta se vor împlini!” Abgar a zis: ,,Cred cu tărie în El și îi voi ucide pe evreii care l-au crucificat pe Iisus! Boala de care suferea Abgar era lepra, iar Tadeu a luat epistola Domnului și a frecat chipul regelui cu aceasta și lepra a dispărut ca prin minune”. (Legenda Aurea)

(Ștefan BOTORAN)