Sfântul Fanurie este unul dintre sfinții mai puțin cunoscuți în tradiția ortodoxă, dar este recunoscut pentru ajutorul său grabnic în probleme pierdute sau uitate, în special în găsirea obiectelor sau a soluțiilor în situații complicate, arată jurnalul.ro.
Viața Sfântului Fanurie – O istorie pierdută
Din păcate, nu există multe detalii concrete despre viața Sfântului Fanurie. Majoritatea cunoștințelor noastre provin din tradiția populară și descoperirile arheologice. Se presupune că Sfântul Fanurie a trăit în perioada creștinismului timpuriu, în vremea persecuțiilor împotriva creștinilor, undeva între secolele III și IV d.Hr. Se spune că a fost un martir care a refuzat să renunțe la credința sa creștină, ceea ce i-a adus moartea într-un mod tragic.
Legenda spune că Sfântul Fanurie a fost descoperit pentru prima dată atunci când niște monahi au găsit, în secolul XIV, o biserică în ruină pe insula Rodos, în Grecia. Acolo, printre ruine, aceștia au găsit o icoană intactă, care îl reprezenta pe Sfântul Fanurie în diferite ipostaze de martiriu. În cele 12 scene din icoană, Sfântul este înfățișat suferind chinuri cumplite pentru credința sa, dar refuzând să se lepede de Hristos. Icoana era singurul indiciu despre viața lui, iar de atunci, el a devenit cunoscut drept un protector și ajutător al celor care îl cheamă în rugăciune.
Sfântul Fanurie – Ajutor în găsirea lucrurilor pierdute
Una dintre cele mai cunoscute tradiții legate de Sfântul Fanurie este ajutorul său în găsirea obiectelor pierdute. De aceea, creștinii ortodocși îi cer adesea ajutorul atunci când pierd lucruri importante sau au probleme care par fără soluție. Se spune că, după o rugăciune sinceră adresată Sfântului, el poate ajuta nu doar la găsirea obiectelor pierdute, ci și la găsirea păcii sufletești sau a căii de urmat în viață.
În tradiția populară, este obișnuit ca oamenii să coacă o pâine specială sau o plăcintă, cunoscută sub numele de „plăcinta Sfântului Fanurie”, ca ofrandă pentru a primi ajutorul său. Această plăcintă este de obicei împărțită între săraci sau apropiați, ca un gest de milostenie și recunoștință.
Rugăciunea către Sfântul Fanurie
Rugăciunile către Sfântul Fanurie sunt simple și sincere, cerându-i ajutorul în momentele de pierdere sau confuzie:
De asemenea, în timpul rugăciunii, mulți credincioși promit că vor face o faptă bună sau că vor coace o plăcintă în numele său, ca mulțumire pentru ajutorul primit.
Semnificația spirituală a Sfântului Fanurie
Dincolo de ajutorul său concret în găsirea lucrurilor pierdute, Sfântul Fanurie are o semnificație spirituală profundă. El este considerat un simbol al speranței și al credinței neclintite în fața adversităților. Viața sa de martir, păstrată în icoanele descoperite, arată o putere interioară care refuză să fie înfrântă de greutățile lumii. În acest sens, Sfântul Fanurie devine un model de curaj și rezistență spirituală pentru toți cei care se confruntă cu dificultăți.
Sfântul Fanurie în cultura populară
În multe sate din Grecia și România, Sfântul Fanurie este considerat și un protector al caselor și al familiei. Oamenii își îndreaptă rugăciunile către el nu doar pentru problemele cotidiene, ci și pentru protecția împotriva răului și pentru binecuvântarea vieților lor. În mod tradițional, icoana Sfântului este adesea pusă în colțul cel mai înalt al casei, ca un simbol al protecției divine.
Rețeta prăjiturii Sfântului Fanurie (Fanuropita)
Potrivit Doxologia.ro, Fanuropita sau prăjitura Sfântului Fanurie este o prăjitură foarte populară în Grecia, aromată și foarte simplu de făcut. În timpul preparării acestei rețete, se spun rugăciuni către Sfântul Fanurie și pentru mântuirea mamei sale, pe care sfântul a iubit-o foarte mult și care a murit nepocăită pentru păcatele ei. Puteți pregăti oricând această prăjitură, și în special de ziua sfântului, împărțind-o săracilor și făcând milostenie.
Deși există mai multe varietăți cu nuci, stafide și afine uscate, sau cu unt, ouă și coniac, jurnalul.ro oferă următoarea rețetă.
Pentru început, se preîncălzește cuptorul la 175 de grade. Se unge cu puțin ulei o tavă rotundă, se presară puțină făină și se lasă deoparte.
Într-un bol de mărime medie, se amestecă:
– 4 căni de făină
– o linguriță și jumătate de bicarbonat de sodiu
– o linguriță și jumătate de praf de copt
– o linguriță de scorțișoară
– o cană de nuci măcinate și o cană de stafide.
Într-un bol mai mare, se amestecă:
– o cană de suc de portocale
– un sfert de cană coniac sau whisky (sau, dacă este zi de post, înlocuiți cu un sfert de cană de apă sau suc de portocale)
– o cană de zahăr
– amestecați până când zahărul se dizolvă complet, apoi adăugați o cană de ulei (de măsline, ca în rețeta originală grecească, sau de floarea-soarelui).
Se toarnă aluatul puțin câte puțin în preparatul cu suc de portocale, amestecând până la omogenizare. Tradiția spune să se amestece manual timp de 7-9 minute, pentru ca făina să se incorporeze, timp potrivit pentru a mulțumi Sfântului Fanurie pentru ajutorul primit. De asemenea, este și timpul necesar ca reacția chimică să aibă loc în aluat pentru ca prăjitura să crească.
Atenție: Aluatul va fi foarte gros și lipicios.
Se adaugă aluatul în tava pregătită.
Prăjitura se lasă la cuptor până când partea de sus se rumenește – aproximativ 40 de minute. Faceți „testul scobitorii” (introduceți o scobitoare în mijlocul prăjiturii și, dacă scobitoarea iese curată, atunci prăjitura este coaptă).
Se scoate prăjitura din cuptor și se lasă 5 minute la răcit în tavă.
Se scoate apoi prăjitura din tavă și se lasă la răcit complet.
Când se răcește, se presară cu zahăr pudră. Prăjitura se va usca repede, așa că asigurați-vă că o veți pune într-un vas etanș sau acoperit bine cu folie de plastic.
