Buciumul.ro
Tatiana Maxim, fiica unuia dintre sfinții închisorilor, mărturisitorul Virgil Maxim, s-a mutat azi la Domnul, răpusă de o boală necruțătoare. Născută pe 22 ianuarie 1968, chiar de Sfanta Tatiana, fiica mărturistorului i-a dus la capăt testamentul acestuia și a redat lumii românești, și nu numai, scrierile neprețuite ale tatălui său, între care „Imn pentru Crucea purtată” și „Nuntașul Cerului”.
Virgil Maxim, întemnițat timp de 22 de ani, a făcut parte din „Grupul Misticilor” de la Aiud, alături de Sfântul închisorilor Valeriu Gafencu, și fratele său, Ioan Ianolide, de preotul Vasile Serghie, Părintele Arsenie – Anghel Papacioc, Marin Naidim, Nicolae Mazăre, Iulian Bălan, Dumitru Uță, Constantin Țoțea, Traian Trifan și Traian Marian.Vă vom ține la curent cu data înmormântării fiicei marelui mărturisitor al temnițelor bolșevice, Tatiana Maxim.
Una din ultimele ei dorințe era să ducă osemintele sfinte ale tatălui ei la Mănăstirea Petru Vodă, alături de Părintele Justin Părvu, Părintele Gheorghe Calciu, Radu Gyr și alți mucenici anticomuniști ai Secolului XX. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească alături de tatăl său, în rând cu sfinții neamului românes!
„Scumpa mea fetiță, Tatiana,
Îți las în grijă cele câteva „însemnări” din caietele și hârtiile pe care te rog să le încredințezi Domnului Ioan Pușcaș și Părintelui Liviu Brânzaș. Dacă Părintele Liviu Brânzaș și dr. Ioan Pușcaș considera că e bine, Dl. R. Codrescu va superviza toate aceste texte și va face îndreptările (de va fi cazul) și adnotările de rigoare, dacă va binevoi să dea curs acestei rugăminți a mele. Pentru „Poemele isihaste”, aflate în peretele de beton din Căminul Nr. 1 de nefamiliști de la Poarta Rafinăriei Brazi (locul precis este indicat în schița alăturată), Dl. Pușcaș și Părintele L. Brânzaș, precum și Dl. R. Codrescu să ia legătura cu Dl. Ing. Mihai Martalog (Palatul Administrativ – Casa Alba – Etaj 3 Camera 38, Ploiești) care va putea facilita scoaterea lor. Dl. R. Codrescu și Pr. L. Brânzaș să se ocupe de refacerea și publicarea lor de vor voi.
Pentru cartea Domnului Trifan Traian, lucrul acesta privește pe Doamna Maria Trifan, fiica dansului, din Brașov.
Poate ai să te întrebi, dacă nu ți-am lăsat și ție ceva. Da, îți las grija sufletului tău spre curăție și mântuire. Nu ai altceva mai de preț pe lume. De aceea, așa cum te-a învățat și mama ta (și pe cât am putut să-ți arăt și eu prin viața mea) fii următoare acestei căi de sfințenie spre Împărăția lui Dumnezeu, Cale care trece prin Biserică. Nu înceta să fii prezentă la Sf. Liturghie, să te spovedești și împărtășești. Cu o firimitură de timp istoric (viața noastră) putem câștiga veșnicia, îndumnezeirea ființei noastre. Pentru celelalte treburi și nevoi materiale, roagă-te lui Dumnezeu să te lumineze, ce este mai bine să faci și cum să procedezi. Ai destule, fii atentă să nu faci din ele scop. Eu plec. Sunt bucuros că am lăsat o mărturie a lucrării lui Dumnezeu în viața neamului nostru și a lumii. Mă rog lui Dumnezeu să fim cu toții în „Lumina Lui cea pururea fiitoare”. Dar lucrul acesta nu stă numai în vrerea Lui, ci și a noastră. El ne cheamă: „Vino! Ți-am pregătit Calea!”. Noi trebuie să răspundem: „Vin Doamne! Ajută-mă!”. Și să pornim. Nu va fi ușor. „De la Ioan (Botezătorul) Împărăția Cerurilor se ia cu sârguință. Și cei ce se sârguiesc aceia o câștigă” zice Mântuitorul. Și iarăși: „În lume necazuri veți avea. Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. S-ar putea să nu fii scutită de unele încercări. Dar și aurul trece prin foc pentru a se „lămuri”. Și abia atunci valoarea lui este confirmată.
– Doresc să te căsătorești. Roagă-te lui Dumnezeu să-ți rânduiască un soț credincios și harnic. Să vă dea Dumnezeu copii și să-i creșteți în frica Lui, văzând mai întâi dragostea și înțelegerea dintre voi. Puneți mai presus de iubirea trupească iubirea sufletească, ajutându-vă unul pe altul să vă depășiți obișnuitele slăbiciuni. Înțelegeți că nimeni nu e desăvârșit și că dragostea se face lucrătoare în suportarea și răbdarea reciprocă. Aceasta e taina durabilității căsniciei.
Acum ne despărțim. Dar numai trupește și pentru scurt timp. Nădăjduiesc să ne revedem și să ne bucurăm cu Bucuria neîmpuținata dăruită și promisă nouă, în trupul cel nou, transformat, de pe Tabor, pe care-l vom avea în Ziua Învierii.
– Maica Domnului, care a avut-o în grijă pe mama ta (și pe mine în „Pântecele chitului” [închisoarea, n.n.], în care m-a zămislit din nou, ca să mă nasc după 22 ani, „înnoit în Duhul minții mele”) să-ți fie ocrotitoare și mângâietoare.
– Mulțumește-te cu puțin. Nu te lăsa ispitită de „modernism” și „mondenism”. Aceasta e arma cu care Satan înșală mai ales pe femei. Fii harnica și poartă grijă de casa ta. Cât mai puține relații cu lumea. „Să fii în lume, dar să nu fii din lume” zice Ap. Pavel. Fiindcă foarte mulți trăiesc în neorânduială, fără cenzură morală, fără frică de Dumnezeu.
– Fie-ți milă de cei nevoiași și de cei bolnavi. Pe cât îți stă în putință, mângâie necazul lor.
Închina lui Dumnezeu orice jertfă pe care o faci și orice lucrare. Fără rugăciune nu întreprinde nimic. Cu Sfânta Cruce să te însemnezi și cu „Doamne ajută-mi (ne)” să fie începutul oricărei acțiuni. Iar „Doamne mulțumescu-Ți” să încheie orice lucrare a ta.
Nu lăsa copiilor atâta libertate încât să piardă ascultarea de părinți și teamă de Dumnezeu.Satan a pregătit pentru mileniul trei o lege numită „drepturile omului” prin care încearcă să scoată pe individ din comunitate și să-l îndrepte împotriva ei, prin libertinaj moral. Acum te las în seama lui Dumnezeu. Tuturor rudelor, prietenilor și cunoscuților spune-le că-i aștept la „Ospățul Luminii nunții Fiului de Împărat”. Te sărută tatăl tău după trup, încredințat de revederea noastră în Dumnezeu.
O figură foarte importantă, admirată de noi toți, era Maxim Virgil, care fusese arestat în 1941, când era elev în clasa a VIII-a (cum ar fi astăzi clasa a XII-a). Când l-am întâlnit, făcuse aproape 9 ani de pușcărie. Avea o pregătire intelectuală deosebită, era un om moral și un foarte bun camarad. Știa întotdeauna să-ți dea un sfat bun și încredere în capacitatea ta de a supraviețui, găsind de fiecare dată cuvintele care să-ți meargă la suflet. Ca credincios, a avut un comportament ireproșabil. Era un om din categoria Ianolide–Gafencu, împreună cu care fusese închis la Aiud, unul din acei sfinți ai închisorilor… Nu a spus nici o vorbă nelalocul ei, nu s-a enervat niciodată, nu s-a certat cu nimeni… Să știți că oamenii când dau de greu, în condiții mizere, de foamete, de nesiguranță, se ceartă din orice motiv. Dar acest om accepta cu demnitate orice mizerie, orice neajuns și nu-și pierdea cumpătul în nici o situație. A fost eliberat în 1964. Era împăcat, luminos, deși făcuse 23 de ani de pușcărie. S-a căsătorit, a avut copii și nepoți. (Nistor Man – Sfinții pe care i-am întâlnit. O convorbire cu Traian Călin Uba, București, 2012, p. 70)
