Fostul deținut politic Vasile Bucelea  din Viștea de  Sus a trecut la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească!

Vasile Bucelea din Viștea de Sus, sprijinitor al luptei anticomuniste, a trecut la cele veșnice în noaptea de 14/15 august 2024, la 89 de ani. S-a născut în 1935, fiind cel mai mic copil al familiei Vasile și Sofia Bucelea. A intrat în Reţeaua de sprijin a Mişcării de Rezistenţă Anticomunistă şi Antisovietică din Munţii Făgăraşului la vârsta de 16 ani, în 1951, prin fratele său, Ion Bucelea, care era  coleg la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş cu Remus Sofonea, unul dintre partizanii din Munţii Făgăraşului.  Întreaga sa familie s-a implicat în lupta de rezistență anticomunistă, sprijinind tinerii partizani  din Munții Făgărașului. Fratele său Ion Bucelea, născut în 1928,  era absolvent al Facultăţii de Matematică din Bucureşti, și Ana Bucelea,  născută în 1925, era măritată cu Olimpiu Borzea, fost deţinut politic, liderul Grupului de sprijin Viștea.   Vasile Bucelea a fost ajutorul lui Olimpiu Borzea, cumnatul său,  în tragedia din casa acestuia, când Remus Sofonea și Laurian Hașu s-au împușcat.

•  ,,Cumnatul meu m-a rugat să merg la el acasă şi să-l ajut să-l îngroape pe Remus în curtea casei lor şi să-l îngrijească pe Laurean Haşu. L-am îngropat împreună cu cumnatul meu şi cu vărul său, Gheorghe Borzea, în spatele casei. I-am pus o cruce la cap şi în surdină am spus toţi rugăciunea ,,Tatăl nostru”. Pentru Remus Sofonea, preotul Cornel Dascălu din Arpaşul de Jos a oficiat o slujbă religioasă, fapt care l-a costat ani grei de închisoare. Ulterior, preotul Dascălu a fost coleg de celulă cu mine la penitenciarul Gherla. L-am îngrijit pe Laurean Haşu din iunie până în octombrie 1953.  După ce și-a revenit, Laurian a urcat în munți la camarazii săi“ relata Vasile Bucelea.

S-a  căsătorit, în 1956,  cu Livia Bucelea (născută Şerban, în 1939). La scurt timp, la 13 decembrie 1956,  a fost arestat de securitate, soția fiind însărcinată cu primul său copil, Viorica (născută la 15 iulie 1957).  Tot la 15 iulie 1957, Tribunalul Militar Sibiu  îl condamna la 25 de ani muncă silnică.  Timp de 4 ani nu a știu nimic de familia lui. Toţi trei frații erau arestaţi, iar casa percheziționată. Tatăl său, care era sigur că va fi arestat  şi el, torturat şi pus să-şi denunţe copiii, s-a spânzurat în şură. Soţia lui, care nu împlinise 18 ani, era gravidă, cu ambii părinţi de pe curte morţi (socrii) şi cu soţul arestat, rămăsese singură, fără niciun ajutor.   A fost  anchetat 7 luni la Securitatea din Braşov. A urmat procesul prin care a fost condamnat, iar averea confiscată. Recursul pe care l-a înaintat avocatul din oficiu a fost respins de Curtea Militară Supremă în august 1957.    După condamnare a  executat pedeapsa în penitenciarul din Sibiu (vara 1957-vara 1958), Gherla (vara 1958-primăvara 1963), Luciul Giurgeni (primăvara 1963-toamna 1963), Jilava (toamna 1963-13 aprilie 1964).

•  ,, Au fost camarazi deosebiţi care erau mai puternici din punct de vedere fizic şi care se ofereau voluntar să primească bătaie în locul celor mai slabi şi bolnavi care nu rezistau la mai mult de o bătaie. Unul dintre aceştia a fost deţinutul Remus Budac din Cârţişoara, condamnat, ca şi mine, pentru sprijinul pe care l-a acordat partizanilor din munţi“  relata Vasile Bucelea.  Atât în anii cât am slujit mişcarea de rezistenţă, cât şi în temniţele prin care am fost închis, pot să spun că scopul urmărit de toţi camarazii mei nu a fost catalizat de aspiraţii politice, chiar dacă foarte mulţi deţinuţi făcuseră politică legionară, ci mai mult aspiraţii naţionale şi sociale, obiectivul general fiind lupta împotriva bolşevicilor şi a regimului impus în ţară de aceştia. Luptătorii împotriva bolşevicilor nu urmăreau ei personal să se implice în conducerea ţării, să ocupe funcţii într-o viitoare Românie fără comunişti şi nu urmăreau un profit personal de pe urma luptei şi a sacrificiilor pe care le făceau“ a relatat Vasile Bucelea.

La liberare, în 1964, era epuizat şi bolnav, hepatită, colită, ulcer şi varice.  La un an şi jumătate de la  liberare, în 1965, s-a născut fiul lui, Daniel, iar în 1969,   cel de-al treilea copil, Mircea.  În anii următori liberării, a urmat mai multe tratamente medicale, dar timp de 7 ani nu a fost apt de muncă.  În anul 1971, s-a angajat ca tâmplar la Cooperativa ,,Moldoveanu”, din comuna Viştea, unde a lucrat timp de 20 de ani, de unde s-a pensionat. Vasile Bucelea. Vasile Bucelea din Viștea de Sus a fost decorat, în 2018,  de Președintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Național “Pentru merit “ in grad de Cavaler.

Odihnă veșnică!