Hramul Mănăstirii Dejani este Schimbarea la față a Mântuitorului și se sărbătorește la acest praznic, la 6 august în fiecare an. Din satul Dejani se merge spre mănăstire pe șosea asfaltată, trecând pe lângă o unitate militară, după încă 1 km pe lângă Păstrăvăria Dejani, apoi pe un drum betonat de vreo 300 de metri, după care urmează un drum pietruit de circa 2 kilometri până la mănăstire. În total sunt vreo 6 km din satul Dejani până la mănăstirea din munte. Nu se cunoaște data exactă a întemeierii mănăstirii, însă este atestată documentar înainte de anul 1700. Mănăstirea este menționată într-o ,,Conscripție”, din anul 1748, alături de alte 12 mănăstiri din districtul Făgărașului. În jurul anului 1750, existau în zona Făgărașului, de-a lungul munților, 37 de shituri și mănăstiri. Dar toate au fost distruse de generalul Bukow. Încă din secolele al XV-lea și al XVII-lea au fost fondate în satele Telechi, Vaida și Dejani – Recea așezăminte monahale pentru călugari, care au avut aceeași soartă ca mai toate mănăstirile din Ardeal, fiind distruse în anul 1761 de armata generalului austriac Bukow. După această dată, până în anul 1990 n-a mai existat viață monahală în aceste locuri. Dar, după 30 de ani, în Poiana Mănăstirii de pe Valea Dejaniului s-a conturat un adevărat colț de rai. Mănăstirea Dejani este una dintre cele mai frumoase și căutate de credincioși. Este o obște mică la care trudesc doar 3 mohani coordonați de starețul Varlaam. Am stat de vorbă cu părintele stareț, care ne-a relatat istoria mănăstirii reconstruite. O istorie presărată cu întâmplări deosebite, dar și cu minuni dumnezeiești.
- ,,În 1992, începea construcția mănăstirii, prin acordul Mitropolitului de atunci, Antonie Plămădeală. Un rol important l-a avut Serafim Făgărășanul, pe atunci episcop la Sibiu, acum mitropolit în Germania, care a dorit mult să se înființeze această mănăstire, care a fost distrusă la 1761 de Bukow, împreună cu alte 36 de mănăstiri din Țara Făgărașului. Se știe lupta care a fost de această stăpânire străină asupra bisericii ortodoxe române“ își începe relatarea starețul Mănăstirii Dejani.
Părintele Cleopa a ales călugării noii mănăstiri
Cum s-a ajuns la formarea nucleului de monahi care s-au stabilit în Poiana Mănăstirii de pe Valea Dejaniului? Era în 1922 când PS Serafim Făgărășanul s-a prezentat la Părintele Ilie Cleopa de Mănăstirea Sihăstria. ,,A venit PS Serafim la Părintele Cleopa Ilie la Mănăstirea Sihăstria și l-a rugat să trimită câțiva monahi la Făgăraș, aici la Sihăstria fiind obște bine întemeiată cu sute de călugări. Noi eram 4 călugări pregătiți să mergem la Muntele Athos. Părintele Cleopa ne-a chemat și ne-a zis: veți mergeți la mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului“ distrusă, să o refaceți, să ajutați la rezidirea acestei mănăstiri. Se găsise în arhive hramul vechi al acestei mănăstiri. ,,Athosul vostru este acolo, la Făgăraș. Veți merge și la Athos să vă rugați, dar acum vă duceți la Făgăraș, la mănăstirea Dejani“. Dând ascultare de marele duhovnic, povățuitorul nostru, am venit aici, la Dejani. L-am găsit pe părintele Ciocan, care era duhovnic la Dejani, și ne-a ajutat“ relatează părintele Varlaam, starețul Mănăstirii Dejani.
Părintele Aurel găsise locul vechii mănăstiri
Cei patru călugări au venit în necunoscut, pe Valea Dejaniului, unde era pădure. Dar aflaseră de acțiunea din 1990 a părintelui Aurel Popa, parohul bisericii din cimitirul din Făgăraș, care căutase deja locul vechii mănăstiri distruse de generalul Bukow. Găsise și temelia vechiului locaș de cult în care viețuiau călugări în urmă cu 3 secole. ,,Părintele Aurel făcuse săpături, tăiase câțiva brazi din poiană, aflase locul vechii mănăstiri. Fusese însărcinat să înceapă construcția mănăstirii. Dar în 1991, părintele a trecut la Domnul. Am ajuns noi, cei 4 monahi, care împreună cu pr Ciocan Ioan, am început, cu câte o colibuță, un mic paraclis să putem face rugăciune. Erau din lemne, din ce s-a putut, pentru a ne putea desfășura activitatea liturgică. Din 1992, s-a renînceput construcția pe vechea temelie, care acum este încadrată în biserica nouă, cea de lemn. Biserica veche era mai mică, numai de 9 m lungime, lătime de 4 m și o mică absidă, care sunt încadrate acum în altar și pronaosul bisericii. Biserica are același hram cu cea veche, ,,Acoperământul Maicii Domnului“. Mănăstirea este pusă sub ocrotirea Maicii Domnului“ a mai relatat starețul mănăstirii.
Prima construcție, biserica din lemn
Localnicii din satele făgărășene s-au alăturat călugărilor veniți în Poiana Mănăstirii și au ajutat la lucrările de construcție. Au fost săteni din Dejani, din Sâmbăta de Sus, din Drăguș, din Recea, care au pus umărul la edificarea mănăstirii Dejani. ,,Din 1992 împreună cu părintele Gherontie și ceilalți părinți și frați, cu ajutorul credincioșilor din zonă și din alte părți am început lucrările. În 1994 am pus piatra de temelie la biserica mare, apoi s-a construit corpul de clădire pentru călugări, clopotnița mănăstirii“ a mai spus starețul. Mergeau la mănăstire mulți localnici să participe la liturghie în noua biserică. Nu-i incomodau drumul anevoios. Biserica din lemn are trei turle, precum sunt bisericile din Moldova.
Biserica ,,Schimbarea la față a Mântuitorului“
Lucrările au continuat la acest amplasament monahal. ,,În 2003 s-a pus piatra de temelie la paraclisul bisericii de sus, biserica de iarnă, cum îi spunem noi, cu hramul ,,Schimbarea Domnului la față“, la 6 august. Acum, 6 luni facem slujbele în biserica mare și 6 luni în biserica mică, în paraclis. Vin pelerini la slujbă de peste tot, oameni cu probleme, cu neputințe, localnici. Suntem 4 monahi, suntem de la început aici, cu mila Domnului. Să știți că am ajuns și la Athos să ne rugăm la toate mănăstirile, locuri pline de binecuvântare, de sfințenie, țara călugărilor“ a adăugat starețul Varlaam.
Icoana făcătoare de minuni
Mănăstirea de la Dejani are o icoană făcătoare de minuni care o înfățișează pe Maica Domnului. Nu este o icoană veche, dar pentru credincioșii care se roagă cu umilință în fața ei face minuni. Tocmai de aceea stăreția a denumit-o ,,Grabnic ajutătoare“. ,,Avem în biserică Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care se numește ,,Grabnic ajutătoare“. Foarte mulți credincioși s-au tămăduit de boli grave, de care doctorii nu mai puteau să-i vindece, dar la Dumnezeu totul e cu putință, prin rugăciunile Maicii Domnului. Avem câteva cazuri de vindecări miraculoase confirmate. O femeie din Făgăraș care avea cancer în ultima fază. Și-a dorit să vină la icoana făcătoare de minuni de la mănăstirea noastră. A venit cu vreo 6 credincioși, s-a rugat mult în genunchi în fața icoanei. Eram și eu în biserică cu ei, le-am făcut niște rugăciuni. Mi-a povestit ulterior că stând în geenunchi la icoană și-a dat seama că începuse să se vindece. Mi-a povestit că în timpul rugăciunii, când stătea lipită cu fruntea de icoana Maicii Domnului, a simțit un fior pornind de la icoană pe frunte până la tălpi, ca o amorțire, puterea Duhului Sfânt. Și credința omului are mare importanță, că dacă omul n-ar avea credință, poți să-l duci oriunde. Cu credință, Dumnezeu lucrează. Femeia s-a speriat, a cerut să fie dusă acasă, dar a început să se simtă tot mai bine. Doctorii i-au zis când s-a dus la control ,,am crezut că ți s-a făcut parastasul“. Dar ea le-a spus: ,,M-am rugat la icoană și am simțit harul Duhului Sfânt de la frunte până în tălpi“. Mulți oameni, familii, care nu aveau copii au dobândit rod pântecelui după ani de zile“ a explicat starețul mănăstirii. După cum ne explică starețul Varlaam, icoana a fost pictată după o icoană din Muntele Athos numită ,,Grabnic ascultătoare“, dar a denumit-o ,,Grabnic Ajutătoare“. ,,Persoanele care se roagă, Maica Domnului vine în ajutorul lor. A făcut o minune chiar cu mine. Am avut o problemă la coardele vocale, un nodul urât, nu mai puteam să vorbesc. Am fost la medici, dar mi-am pus nădejdea în Dumnezeu, în Maica Domnului, mereu mă rugam la icoană. Odată rugându-mă cu umilință am simțit harul de la sfânta icoană. După ce am fost la control la București, medicul mi-a spus că sunt vindecat. Avem icoana din 1997, a fost pictată de un pictor foarte credincios din Fălticeni, care a pictat cu post și rugăciune. Dumnezeu a binevoit așa“ a explicat starețul.
Icoană veche de 300 de ani
Mănăstirea deține doar 3 obiecte de la vechea mănăstire, de peste 300 de ani. Este vorba despre o icoană care-l înfățișează pe Sfântul Ierarh Dimitrie și care se afla în catapeteasma vechii mănăstiri și un clopot. ,,De la mănăstirea veche s-a păstrat o icoană, singura. A fost salvată de credincioși, a stat ascunsă în pădure, apoi a ajuns la biserica parohială din satul Dejani. De acolo a luat-o niște credincioși și au păstrat-o din moși strămoși. Când am ridicat biserica, în 1995, au adus icoana. Este păstrată din catapeteasma vechii mănăstiri. Este sfântul Ierarh Nicolae înconjurat de alți ierarhi. Tot de la vechea mănăstire se păstrează și un clopot care a fost păstrat la biserica din sat, dar și fântâna veche, peste care am construit un foișor“ a mai spus starețul.
Povestea fântânii
Deși i se spunea Valea Mănăstirii, nu exista niciun izvor cu apă. Nici bătrânii locului nu știau ca în zonă să existe vreun izvor. Dar mănăstirea avea nevoie de apă. Pe când s-au hotărât să sape pentru a da de apă, mohanul Gherontie a ales locul în care să se înceapă săpătura. ,,A fost o minune! Noi am venit aici doar cu hainele de pe noi, cu o traistă cu câteva cărți. Ne-a ajutat părintele Ciocan care a făcut o bărăcuță să putem să ne instalăm, o bărăcuță prin pădure. Nu aveam apă. Părintele Gherontie, un părinte cu viață isihastă, se retrage în munți să se roage pentru oameni și pentru lume, mai coboară și în mănăstire. Noi am venit de la schitul Sihla, unde este peștera Sfintei Teodora. Părintele a găsit un loc în pădure și a zis haideți să săpăm că sigur găsim izvoare. Era pădure peste tot. Locul se numea Poiana mănăstirii și Valea mănăstirii, dar în regimul comunist s-a plantat tot. Era o pădure foarte deasă. A ales un loc și cu credincioșii din Sâmbăta, Drăguș, care ne mai ajutau, au săpat. După 2 m de săpături, un muncitor a dat în piatră, a căzut acea piatră și s-a auzit apa. Fântâna sta de 300 de ani, la 2 m sub pământ, acoperită. A fost o mare minune.! Noi ne apucam să săpăm pentru o fântână, și chiar în acel loc ales de părintele Gherontie, a fost găsită fântâna veche. Era zidită, cu apă în ea. Fusese o mică alunecare de teren, o falie de pământ acoperise fântâna. Nimeni nu știa de ea. Dumnezeu când vrea îți arată“ a mai relatat starețul.
Vedenia Părintelui Aurel
Nu întâmplător a fost ales acest loc pentru a fi construită Mănăstirea Dejani. Din bătrâni se știa că pe Valea Dejaniului, într-o poiană se afla vechea mănăstire. ,,Când Dumnezeu a vrut să fie construită această mănăstire, a dat o vedenie. Părintele Aurel a dorit să construiască. A avut o vedenie. Într-o duminică, după sfânta liturghie, după ce plecase credincioșii, pe când era puțin obosit, părintele s-a așezat pe un scaun în altar. Era paroh la biserica din cimitirul din Făgăraș. Și a văzut locul mănăstirii de aici. Erau 3 flăcări care se ridicau până la cer și un glas îi spunea că Maica Domnului binevoiește ca mănăstirea dânsei de la Dejani să se reconstruiască. Părintele s-a trezit din vedenie și s-a dus la Mitropolie. Apoi a venit cu vreo 60 de credincioși pe drumul placărilor, au urcat cu unelte, topoare, târnăcoape, să caute locul. Au venit și câțiva bătrâni din Dejani care mai știau locurile. Au tăiat cam 20 de brazi, au săpat și au găsit temelia din piatră. Ulterior am săpat și nivelat cu buldozerul și am găsit temelia din piatră și cărămidă. Apoi am început construcția. Avem 30 de ani de când ne nevoim aici, obștea nu este numeroasă, dar ținem candela aprisă. Mergem înainte că mai avem multe de făcut“ a încheiat starețul Mănăstirii Dejani. (Lucia BAKI)
