Statul român este pe cale să piardă Mobra, marcă istorică românească de motociclete, pentru că titularul moral al brandului, fabrica Tohan din Zărnești, județul Brașov, a neglijat să reînnoiască dreptul de folosință, o formalitate care se reia o dată la zece ani, arată Libertatea.
De această situație confuză a profitat un investitor român, care a depus, la începutul lunii aprilie a acestui an, o solicitare la Oficiul European de Proprietate Intelectuală (EUIPO) prin care cere să fie singurul deținător al mărcii Mobra în toate țările din Uniunea Europeană.
În prezent, fabrica Tohan din Brașov nu mai are dreptul să folosească marca Mobra până la finalizarea procedurii de la Alicante, Spania, acolo unde se află sediul EUIPO. Mobra a fost creată de fabrica Tohan din Brașov – Zărnești (Motocicleta Brașov), iar producția a durat până în anul 1994, fiind realizate în timp mai multe extensii ale mărcii: Mobra 50, MiniMobra și Mobra Hoinar (prototip integral românesc). Uzina Mecanică Tohan este filială a Companiei Naționale ROMARM.
Cine este investitorul român care solicită marca Mobra
Răzvan Beschea, proprietarul Alf Electrocasnice, firmă cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro în anul 2023, a cerut conform solicitării nr. 019007471/02.04.2024, depusă la Oficiul European de Proprietate Intelectuală – EUIPO, ca el să fie singurul deținător al mărcii Mobra în toate țările din Uniunea Europeană, deci și în România. Dacă solicitarea va fi aprobată, omul de afaceri român va fi singurul care va putea folosi marca Mobra pentru producția de motociclete, scutere și biciclete.
În prezent statul român, prin fabrica Tohan, se află în situația ingrată de a încerca să păstreze dreptul de folosință asupra mărcii Mobra. Procedura este complexă, fiind nevoie de angajarea unei agenții de proprietate intelectuală care să apere la Alicante și probabil în instanță, dar la Tribunalul European din Luxemburg, interesele fabricii de la Zărnești.
Cât de legală este cererea
Întrebat despre legitimitatea demersului făcut de investitorul român, Radu Bozocea de la Weizmann Ariana & Partners, agenția de proprietate intelectuală care reprezintă Uzina Tohan la EUIPO, a precizat că este dreptul oricărei persoane să depună o cerere în acest sens, urmând ca oficiul european să analizeze cazul și apoi să decidă în consecință.
„În primul rând, trebuie precizat că depunerea unei cereri este dreptul oricărei persoane fizice sau juridice și nu poate fi refuzată de oficiul european. Cererea a primit într-adevăr un număr de înregistrare, dar abia de acum încolo se vor judeca aspectele de formă și mai ales de fond ale demersului.
Uzina Tohan a generat în timpul lung al activității sale numeroase mărci, brevete de invenție, dar și know-how valoros, toate fiind foarte tentante (după cum se dovedește și în această situație) pentru valoarea lor, care încă are potențial de piață.
Chiar în urmă cu câteva luni am reușit în primă instanță anularea unei alte cereri depuse de o firmă care dorea să își însușească chiar brandul Tohan. Deci uzina Tohan este vigilentă la astfel de demersuri de o concurență nu foarte loială și foarte probabil că își va apăra drepturile și în acest caz”, a declarat pentru ziarul Libertatea Radu Bozocea.
Procedura banală prin care poți pune mâna pe o marcă
Potrivit site-ului oficial al EUIPO, o cerere de înregistrare a unei mărci se poate depune online, completând un formular, taxa fiind de 1.000 de euro. Înainte să aplice, solicitantul – care poate fi orice persoană fizică sau juridică – trebuie să verifice dacă există drepturi existente cu care marca dorită poate intra în conflict (de exemplu, mărci comerciale identice sau similare, indicații geografice etc.). Verificarea se face simplu chiar de solicitant, tot pe site-ul EUIPO, unde există o secțiune dedicată și un ghid în care sunt explicate pe larg care ar putea fi motivele de refuz.
Marca solicitată va fi supusă inclusiv examinării motivelor absolute de refuz, adică să nu conțină semne interzise, zvastica, de exemplu, sau să nu fie contrară ordinii publice sau bunelor moravuri. După procedura de examinare inițială, se primește un răspuns provizoriu din partea EUIPO, de aprobare sau de refuz, care este publicat în Gazeta internațională a mărcilor.
Ca în orice alt proces, urmează o perioadă (de două luni) în care oricine poate depune o contestație argumentată la decizia inițială. Cazul se reexaminează și se dă un nou verdict. Dacă nici această a doua decizie nu este pe placul părților, litigiul se tranșează la Tribunalul European de la Luxemburg, un proces îndelungat și costisitor. Decizia finală este dată de instanță.
Tohan are șanse 50% să piardă brandul Mobra
În cazul mărcii Mobra, agenția de proprietate intelectuală care reprezintă Uzina Tohan la EUIPO urmează să facă opoziție – termenul oficial prin care se contestă solicitarea depusă de omul de afaceri.
Radu Bozacea a explicat pentru Libertatea că uzina Tohan ar avea avantajul că este „părintele” motocicletei Mobra, deține know-how-ul și poate dovedi că are o fabrică în care să reia producția. De cealaltă parte, omul de afaceri român poate să atace și să-și argumenteze cererea bazându-se pe lipsa de interes a „părinților” Mobrei față de „copilul” lor, având în vedere că de mai bine de trei decenii, uzina de la Zărnești nu a mai produs nimic sub această denumire, nu a promovat brandul și nici nu l-a înregistrat la oficiul european.
Bozacea a precizat că, în această situație, solicitantul mărcii Mobra are șanse „50-50” să obțină marca Mobra printr-o decizie a EUIPO. „Procedura s-ar putea să dureze 2-3 ani. Rezolvarea ar fi mai rapidă, doar dacă cel care a depus cererea înțelege că nu e o chestiune morală și renunță la ea”.
Investitorul poate aduce motociclete din China pe care să aplice marca Mobra
Partenerul Uzinei Tohan în litigiul de la Alicante a explicat că, în cazul în care va avea câștig de cauză, investitorul român nu este obligat să producă în România o motocicletă originală, existând posibilitatea legală să importe din China, de exemplu, vehiculul, pe care va putea aplica doar emblema Mobra.
„Poate să cumpere, de exemplu, motociclete din China, le aduce aici (n.r. – în România), le vopsește sau le schimbă ghidonul și aplică marca Mobra și spune că a făcut producție. Este legal? Este! Ce înseamnă producția e foarte greu de definit. Dacă faci producție, ce înseamnă? Dacă pun două piese una în alta, piesele importante, asta înseamnă că am produs ceva sau am asamblat ceva. E dificil și în instanță de dovedit dacă e producție sau e asamblare. Așa, aduc o motocicletă chinezească pe care eu o iau de acolo, să zic cu 100 de euro și o vând aici cu 120 de euro. Dar dacă eu iau motocicleta cu 100 de euro de acolo și scriu pe ea Mobra, o vând aici cu 400 de euro și aia e valoarea mărcii. Este o strategie. Eu iau o marcă notorie, cunoscută, de tradiție, tocmai ca să vând un produs mai scump”, a explicat Radu Bozacea motivul pentru care această marcă este dorită de investitor.
Într-o discuție telefonică cu Răzvan Beschea, investitorul român care a cerut la EUIPO marca Mobra a precizat pentru Libertatea că nu știa că mai este cineva interesat de acest brand. A cerut să trimitem pe e-mail o solicitare scrisă cu privire la un punct de vedere față de intențiile sale legate de acest brand, la care s-a angajat să răspundă „în cel mai scurt timp”, lucru care nu s-a întâmplat în decurs de 10 zile.
Citește mai departe pe Libertatea.
