Alegerile au consfințit actuala formulă de guvernare PNL-PSD, care a obținut un scor bun la votul politic. A adus victoria decisivă de la București a lui Nicușor Dan, dar și o înfrângere pe măsură a Dreptei Unite în țară. Mai important, ascensiunea partidelor suveraniste a fost temperată, arată Europa Liberă.
În România, rezultatele alegerilor europene și locale sunt o combinație între previzibil și surprize.
Era previzibil, de pildă, ca PSD și PNL să obțină un scor mai bun mergând pe liste separate (consilii județene) decât împreună (europene) – 62%, față de 53%.
Era de așteptat ca Nicușor Dan să câștige Bucureștiul, dar nu atât de categoric – 44% și nu și Consiliul Municipal. La fel de clar e că rezultatul bun obținut de Alianța Dreapta Unită nu se datorează atât USR, cât tot lui Nicușor Dan.
Dar cu o floare nu se face primăvară. Sectoarele 1 și 2 au fost pierdute, situația din țară nu e deloc roz, așa că dl. Drulă și-a dat demisia din fruntea partidului, gest rar în politica românească.
Rezultatul slab obținut la votul politic de la europarlametare și consilii județene de Alianța Dreapta Unită, 11%, respectiv 12%, justifică însă decizia demisiei.
Scorul modest obținut de partidele suveraniste și extremiste la europarlamentare – AUR – 14% și SOS – 5% ( cu ajutorul votului din diaspora) este și el o surpriză în raport cu ascensiunea de la începutul anului.
Scăderea celor două partide fusese însă prefațată de sondajele din ultima perioadă. Dar era pusă sub semnul întrebării, pentru că prăbușirea părea prea bruscă.
Cu toate acestea, AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) este cea de-a doua forță politică, fiind umăr la umăr cu ADU (Alianța Dreapta Unită), lucru pe care George Simion s-a grăbit să-l proclame.
Prin comparație însă cu marile cutremure provocate de partidele de extremă dreapta în țări precum Franța, Austria, Germania, în România suveraniștii au obținut scoruri modeste.
Chiar și scorul PNL de 28% la votul politic de la consiliile județene poate părea surprinzător, dacă se face o comparație cu unele sondaje care îl cotau sub 20%.
La o privire mai atentă se vede că rezultatele nu sunt chiar atât de bune. În realitate, liberalii au rămas cu 11 CJ-uri din cele 17 pe care le-au avut, restul fiind cucerite de colegii de la PSD.
Cum sună viitorul. Clopote de nuntă sau de înmormântare?
Plecând de la aceste rezultate, întrebarea este ce urmează și în ce măsură se poate reconfigura scena politică sau se pot produce cutremure în partide?
1. PSD și PNL, bilet pentru viitoarea guvernare
PSD și PNL sunt câștigătoarele acestor alegeri – rezultatele le dau ocazia să clameze nu doar viabilitatea alianței, ci și guvernarea.
De altfel, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă s-au grăbit să afirme că electoratul le-a validat guvernarea, ceea ce înseamnă că măsurile luate au fost corecte și apreciate.
Cei doi au probabil dreptate, creșterile de pensii și salarii plus alte beneficii oferite bugetarilor au cântărit în balanța votului, în pofida inflației, a deficitului bugetar și a dimensiunii împrumuturilor.
Nu era un mister că PSD și PNL voiau să guverneze împreună și în următorul ciclu electoral. Acum au toate premisele unui partid-mamut, care poate domina țara în absența unei opoziții cât de cât puternice și structurate.
De altfel, PSD și PNL nici nu ar avea alternativă, având în vedere scorurile modeste obținute de ADU și AUR, care s-ar putea reproduce la alegerile din toamnă.
2. Ciucă și Ciolacu, în marș spre prezidențiale
Practic, rezultatul a validat formula viitoarei guvernări PSD-PNL, singura întrebare rămasă în suspans fiind cea a candidaților la prezidențiale. Este o problemă complicată, pentru că PSD și PNL nu concep să nu aibă candidat comun.
Este o chestiune de cutumă, de orgoliu și, mai ales, de calcul politic. Președintele, în pofida aparențelor, are suficientă putere în arhitectura statului. Au dovedit-o mai toți președinții post-decembriști, de la Ion Iliescu la Traian Băsesc și Klaus Iohannis.
În plus, șeful de partid care nu candidează are șanse mari să fie trecut pe linie moartă, iar dacă pierde alegerile, acest lucru devine certitudine. Și PSD, și PNL s-au specializat în a-și decapita politic înfrânții.
Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă sunt practic împinși spre Palatul Cotroceni. Cât le surâde, este altă poveste.
Pentru Nicolae Ciucă, scorul de 28% la votul politic este argumentul ultim pentru o candidatură, a și spus-o indirect, chiar în seara alegerilor. Potrivit surselor Europa Liberă, își va anunța în scurt timp candidatura.
În PNL nu este însă liniște, în spatele procentelor se ascund pierderi consistente la consiliile județene și se pregătesc tăieri de capete.
Rămâne de văzut dacă acestea vor fi pe alese sau nu. Ar putea fi vorba de capetele care cer ieșirea de la guvernare. Ciucă este îndemnat să abordeze candidatura la prezidențiale din opoziție. Ușor de spus, greu de făcut, mai ales când la mijloc sunt mulți bani.
Marcel Ciolacu este mai reticent, încurcat fiind de o mai mult ca probabilă candidatură a lui Mircea Geoană, dar și el este „condamnat” să se înscrie în cursă.
Altfel, ar putea avea probleme în partid, mai ales după pierderea Bucureștiului, pe care Gabriela Firea nu va ezita să i-o pună în cârcă. Poate să facă asta și de la Bruxelles, din fotoliul de europarlamentar.
Timpul presează, alegerile prezidențiale sunt programate pentru mijlocul lui septembrie, deci este de așteptat ca ambii să-și anunțe candidatura în perioada imediat următoare.
O necunoscută este cum se va derula campania electorală.
Ciolacu și Ciucă trebuie să se înfrunte cu adevărat – fie și pentru că electoratul așteaptă de la candidați să fie adversari, și nu prieteni.
Prezidențialele în România sunt o luptă pe viață și pe moarte, nu un duel cu floretele.
3. Extremiștii și suveraniștii, trași pe tușă din politica mare
Pentru George Simion, „victoria” AUR are gustul amar al înfrângerii. Partidul va trimite la Bruxelles 6 parlamentari, iar în dreptul localelor poate contabiliza doar comune mici, fără greutate.
Practic, AUR nu a reușit să câștige niciun oraș mare și nu va ține balanța în vreun consiliu local sau județean mai important.
Pentru a menține partidul în vizorul opiniei publice pentru alegerile din toamnă, George Simion va trebui să candideze la prezidențiale, deși scorul de acum îi taie iluziile de a intra în turul al doilea.
Este puțin probabil ca în partid să fie tensiuni, iar scaunul lui Simion să se clatine după acest rezultat, care, în definitiv, este mai mare decât cel obținut acum patru ani.
SOS România – al Dianei Șoșoacă – a trecut pragul electoral și va pleca chiar ea la Bruxelles, însoțită de Luis Lazarus, cel care a promovat-o cu generozitate.
AUR și SOS ar putea ajunge la o înțelegere în vederea alegerilor parlamentare și prezidențiale, în speranța unui scor mai bun împreună, deși este puțin probabil ca acești doi lideri să încapă în aceeași teacă.
Pentru România, rezultatul acestor două partide este văzut de mulți ca o veste bună, fiind o dovadă că electoratul respinge discursul populist, antieuropean și rusofil.
4. Alianța Dreapta Unită, la răscruce
Scorul mai mult decât modest obținut de ADU a produs deja un cutremur în USR prin demisia lui Cătălin Drulă. În locul lui ar putea veni Dominc Fritz, primarul Timișoarei care tocmai a câștigat un al doilea mandat, la congresul care va fi organizat în cel mai scurt timp.
Este evident că electoratul a sancționat combinația dintre cu partide cu ideologii diferite, dar și lipsa de leadership și de viziune.
Electoratul USR, unul sensibil la exercițiul democratic, a mai sancționat probabil și lista de la europarlamentare, apărută din buzunarele interioare ale conducerii, precum și desele scandaluri în care a fost implicat partidul.
Rămâne de văzut dacă USR are suficiente resurse pentru a depăși momentul fără prea mari contorsiuni. Are multe de făcut, în primul rând, căci timpul presează, să găsească un candidat la prezidențiale. Unul care să aibă tracțiune electorală și pentru el, și pentru partid.
5. Premiantul clasei: Nicușor Dan
Discursul lui Nicușor Dan după aflarea rezultului arată că acesta este conștient de greutatea mandatului care îl așteaptă. A fost un discurs politic care poate arăta o schimbare de macaz.
Nicușor Dan are un capital politic important care va juca un rol pe măsură la alegerile prezidențiale și parlamentare din toamnă, pe care vrea să-l pună la treabă.
Cere mai multe atribuții, mai mulți bani și spune că va organiza un referendum pentru a vedea „cum se vor împărți banii între Primăria Municipiului București și primăriile de sector” și „pentru a decide cine răspunde de urbanismul de București”.
Vrea astfel să aducă la masa negocierilor PSD și PNL, pentru că, în pofida victoriei, la Consiliul General USR nu are majoritatea. Iar fără Consiliu s-ar putea vedea blocat în orice acțiuni de anvergură.
Nicușor Dan a respins o eventuală candidatură la prezidențiale, deși ca număr de voturi ar avea legitimitatea necesară, iar pentru USR ar fi o salvare, fiind evident că este o locomotivă pentru partid. Cam singura.
Coronița de premiant s-ar putea însă ofili rapid dacă repetă greșeala proastei comunicări.
Scurtă concluzie
Trăgând linie, alegerile din România au ridicat pe val Alianța PSD-PNL, au ghilotinat opoziția democratică, dar și partidele suveraniste. A fost un vot pentru continuitate, așa cum și-au dorit partidele aflate deja la putere.
