Am ajuns în locul de unde se sfârșește regalitatea istorică a lui Iisus, lăsând locul supra-rațiunii, credinței în Iisus Hristos cel înviat din morți. Sfârșitul obștesc va lăsa de acum încolo locul teologiei. Toate răspunsurile omenești se epuizează, începe istoria credinței în Iisus Hristos.
Misterul ucenicului ,,pe care Iisus îl iubea”
Cina cea de Taină este ultimul ospăț pe care Iisus îl ia cu ucenicii Săi, am vorbit pe larg despre aceasta și extensiunea acestui fapt în istorie. Începem ultimul parcurs istoric al lui Iisus ca ,,os domnesc” pe pământ. ,,Iisus le-a spus apropiaților săi, adunați în ,,încăperea de sus”, că nu va mai împărți o altă masă cu ei până ce nu va fi venit Împărăția lui Dumnezeu. El știa că Iuda avea să îl trădeze chiar în acea noapte, conducând la arestarea lui. Nădejdea și rugăciunea lui sunt ca data viitoare când vor sta împreună la masă, dând tradiționala binecuvântare iudaică a vinului și a pâinii, să fi venit Împărăția lui Dumnezeu. Din moment ce Iisus s-a văzut doar cu Cei Doisprezece la această ultimă masă, înseamnă că Iacov și alți trei frați ai lui Iisus erau de față. Acest fapt este confirmat de un text pierdut intitulat ,,Evanghelia Ebraică” folosit de iudeo-creștini, dar respins de autoritatea și învățătura lui Pavel. S-au păstrat doar câteva citate care apar la scriitori creștini precum Ieronim. Într-unul dintre pasaje, ni se spune că Iacov, fratele lui Iisus, după ce a băut din cupa dată de Iisus în jurul mesei, a jurat ca nici el să nu bea sau să mănânce din nou până când nu avea să vină Împărăția. Deci avem aici dovada textuală a unei tradiții care îl plasează pe Iacov la cina cea de taină. În Evanghelia după Ioan există trimiteri criptice la Iacov. De mai mult de șase ori, Ioan menționează o persoană misterioasă al cărui nume nu îl dezvăluie și pe care îl numește ,,ucenicul pe care Iisus îl iubea” explică James Tabor în lucrarea ,,Dinastia Iisus”. Cei mai mulți bibliști convenționali îl plasează chiar pe evanghelistul Ioan ca fiind acest ucenic, dar Tabor vine cu o ipoteză inedită, plasându-l chiar pe fratele lui Iisus în pielea acestui personaj. ,,Deși tradiția ne spune că acesta era Ioan, pescarul, unul dintre fiii lui Zevedeu, pare mult mai logic ca o astfel de intimitate să existe între Iisus și fratele său mai mic, Iacov…Mi se pare că toate dovezile îl indică pe Iacov, fratele lui Iisus, drept, cel mai probabil, personaj care să se identifice cu acest misterios discipol nenumit.
Mai târziu, chiar înainte de moartea lui Iisus, Evanghelia după Ioan ne spune că Iisus a lăsat-o pe mama sa în grija ,,ucenicului pe care îl iubea” (Ioan 19: 26-27). Cum ar putea acesta să fie altul decât fratele său, Iacov, care trebuia să aibă grijă de familia al cărei cap era?” se întreabă Tabor. După aceea, Iisus își conduce ucenicii în afara orașului de jos, prin valea Chevron, la o pădurice deasă și izolată de măslini numită Ghetsimani, la poalele muntelui Măslinilor. Iuda, care cunoștea bine locația, alertează autoritățile în legătură cu această ocazie destul de rară și oportună de a-l prinde pe Iisus.
Încăierarea din grădina Ghetsimani
Mereu a persistat printre specialiști întrebarea- ,,ce căuta Petru cu sabia la el” când l-a rănit pe slujbașul arhiereului? Este cunoscută intervenția lui Iisus care i-a sugerat lui Petru să pună sabia în teacă, ,,pentru că cel ce scoate sabia de sabie va pieri”. Nu puțini cercetători au menționat că a fost vorba de rezistență din partea grupului condus de Iisus. ,,Arestarea lui Iisus în grădina Ghetsimani nu a fost o operațiune restrânsă. Evanghelia după Ioan ne spune că Iuda a ajuns la fața locului urmat de mai-marii preoților, un detașament al forțelor Templului și o cohortă de soldați romani- adică aproximativ 600 de oameni! Deși încurajată de acuzațiile aduse de preoți, era totuși o acțiune romană. Ponțiu Pilat, guvernatorul roman, autorizase arestarea. Este evident atunci când Iisus este dus mai târziu la Pilat după ,,judecată” că acuzatorii lui iudei nu au sosit pe neașteptate devreme dimineața, într-o vizită neanunțată cu prizonierul lor condamnat. Presupunem că merseseră întâi la Pilat, raportaseră posibilele acțiuni de rebeliune de la începutul săptămânii și îi expuseseră planul lor de a-l aresta pe Iisus fără zarvă și revolte de Paște. Evident că Pilat le-a aprobat planul și s-a asigurat că au suficiente trupe romane pentru a interveni dacă apărea ceva neprevăzut. Împăratul Tiberius îl mustrase deja pe Pilat pentru nemulțumirile pe care le stârneau în rândul populației represaliile lui dure împotriva oricăror tulburări. Paștele fusese întotdeauna un moment prielnic pentru agitatori. Mulțimile care se adunau la Ierusalim din toată lumea erau uriașe, oferind o audiență deschisă pentru vreun presupus Mesia sau vreo cauză specială. Iosefus menționează mișcări repetate cu prilejul acestei sărbători.
Pilat era nerăbdător să acționeze ca la carte- o arestare fără scandal, o judecată condusă de reprezentanții Sanhedrinului iudaic-, după care avea să-l interogheze și el pe cel prins și să vadă ce era de făcut. Deși nu avem dovezi că Iisus s-ar fi opus arestării, toate patru evangheliile ne indică o mică încăierare, unde s-au scos armele, Petru Simon rănindu-l la cap cu sabia pe unul dintre servitorii unui mare preot și tăindu-i urechea. Rezistența ar fi fost inutilă, iar Iisus era convins că arestarea lui făcea parte din voia lui Dumnezeu. Le-a poruncit ucenicilor să își lepede armele. Nu putem ști sigur dacă intenția autorităților era să aresteze întregul grup sau doar pe Iisus, dar, pe când Iisus era legat și dus, ceilalți au fugit în întunericul pădurii de măslini și au scăpat. Conform Evangheliei după Ioan, Petru-Simon și ,,un alt ucenic”, pe care eu îl cred a fi fratele lui Iisus, Iacov, după cum voi explica mai târziu, i-au urmărit de la distanță ca să vadă ce se întâmplă cu Iisus” spune istoricul James D. Tabor. Ne vom concentra în episodul următor asupra ultimelor ore din viața lui Iisus. (Ștefan BOTORAN)
