Făgărăşenii trăiesc această perioadă ca într-un film cu repetiţie. Sar peste grămezile de pământ sau de pavele, merg cu atenție pe trotuarele nou pavate pentru a nu-și rupe picioarele, ascultă înjurăturile şoferilor sătui de șantiere și străzi blocate, își drămuiesc veniturile pentru a plăti o taxă de salubritate majorată deși orașul este murdar, caută cu disperare locurile de muncă promise de primar şi camarila sa, cer servicii medicale decente în spitalul din municipiu condus de un director politic, cer audienţe în primărie, dar nimeni nu-i mai ascultă, caută zonele verzi printre betoanele ce domină orașul, fac slalom printre bălăriile necosite din cartiere unde se ascund şobolanii. Făgărăşenii sunt şocaţi acum de promisiunile şi laudele electorale, unele de-a dreptul nesimţite, ce invadează reţelele de socializare. Proiecte europene este principala sintagmă cu care sunt amăgiți făgărășenii în 2024, deși fondurile europene accesate au fost pierdute, iar lucrările se continuă pe împrumuturi. De 34 de ani aşa s-au petrecut lucrurile: ei au promis, cetăţenii au votat, ei n-au făcut nimic, dar continuă să ceară votul. Poate nu ştiţi, dar circul electoral prezentat în faţa românilor de candidaţii la funcţiile de primari, consilieri locali şi judeţeni este plătit de cetăţeni. Și sunt miliarde pentru astfel de promisiuni. Votul făgărăşenilor ar trebui, de data aceasta, să penalizeze nesimţirea acelor candidaţi care vor să mai ţină în mâini frâiele municipiului încă un mandat, deşi au pus umărul doar la jefuirea banului public.
Șase primari postdecembriști
Primul mandat a fost unul scurt şi nu şi-a lăsat prea mult amprenta asupra comunităţii, mai ales că haosul creat de Revoluţie cu greu a fost îndepărtat.
Următorul s-a instalat sub auspiciile unei istorii vechi, a judeţului Făgăraş, desfiinţat abuziv de comunişti. Primarul de atunci, inginerul cu doctorat în chimie, Nicolae Ciocan, a lăsat în urmă un zbucium al reînfiinţării judeţului Făgăraş, al opririi proiectului de aducţiune apă peste munţi şi o cantină socială plătită din indemnizaţia aferentă funcţiei sale.
A câştigat apoi încrederea făgărăşenilor profesorul Rică Judele ca independent, dar n-a reuşit să-şi încheie mandatul început în 1996 din cauza sănătăţii. Şi profesorul Rică Judele a promis în campania electorală, dar spre deosebire de alţii şi-a respectat promisiunile.
A urmat Ovidiu Simen de la ţărănişti. Nici vârsta nu l-a ajutat, dar nici felul de a fi. A rămas în istoria locală precum un bunicuţ care vrea linişte şi pace cu toată lumea. Este de notorietate poziția lui la greva unei subalterne: ,,Te-ai supărat pe mâncare?“ Nici n-a deranjat prea mult, dar nici n-a făcut nimic special decât a ,,externalizat” câteva active din averea urbei spre acoliţi.
Primarul Ioan Bărbuţi, care venea de la ecologiști a stat două mandate în fotoliu de primar al Făgăraşului şi a ieşit în evidenţă cu numeroasele sale deplasări, dar de numele lui sunt legate locuinţele ANL, altele nici că s-au mai edificat, și echipa de fotbal seniori a orașului.
Alte două mandate i-au revenit lui Sorin Constantin Mânduc de la liberali. A ieşit în evidenţă prin ,,afacerea stadionul”, şantierele haotice Recon&Doje, taxa pe ţeavă. În urma lui au rămas asfaltările electorale care se văd şi astăzi, restaurarea Cetății Făgărașului și proiectul finanțat pentru asfaltarea a 33 de străzi.
A urmat independentul Sucaciu, care a cultivat de la predecesorii lui cele mai murdare metehne politice. În cazul lui au fost mandate ale intereselor şi recompenselor electorale, nicidecum respectarea promisiunilor. A stat două mandate, ultimul sub sigla PSD. S-a lăudat cu proiecte europene pe care nu a știut să le administreze și a pierdut finanțarea. A transformat orasul într-un șantier haotic, cu lucrări de cea mai slabă calitate, întrecându-și astfel predecesorul liberal. A promis multe, dar a uitat repede. A transformat orasul intr-o urbe a scandalurilor, la un pas de dictatură. A implicat municipiul în procese pe care le-a pierdut în majoritatea lor. A transformat primăria într-un clan al afacerilor, numind în funcții doar pesoane obediente. A făcut angajări, administraţia publică devenind cel mai mare angajator din urbe, a reînfiinţat servicii publice unde şi-a instalat ca şefi acoliţii, a dublat tarifele la utilităţi, a împărţit bugetul local tuturor celor de care s-a înconjurat, îndestulându-le conturile. A mai realizat ceva, și-a cumpărat presa din banii publici și a transformat spitalul într-o fortăreaţă din care informaţiile publice nu răzbat decât dacă avantajează conducerea impusă de el, de altfel cum se întâmplă şi în primărie.
Năravuri vechi
În Făgăraşul interbelic viaţa politică era la mare căutare şi îşi avea năravurile ei. Se promitea mult, iar personajele politice erau mai combative şi nu se sfiau să-şi atace dur adversarii. Poate pentru că nu erau la fel de implicate, ca şi cei de acum, indiferent de culoarea politică, în afaceri cu banii publici. Principalele formaţiuni politice care se luptau pentru putere în perioada interbelică erau Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal. În Făgăraşul începutului de secol, erau editate ziare politice, fiecare partid îşi avea ziarul lui. Dar editorii şi directorii de ziar scriau chiar pe prima pagină a ziarului sloganuri de tipul: ,,Oficiosul Partidului….“. De exemplu, ziarul ,,Olteanul“ era până la 11 mai 1920 ziarul judeţului, iar de atunci a trecut în proprietatea Partidului Poporului condus de Octavian Goga. Alegătorii de atunci erau bine informaţi având la dispoziţie atât ziare independente, dar şi ziarele politice. Ulterior lucrurile s-au schimbat, mai ales când comuniştii au devenit partid unic. După frauda de la alegerile din 1946 au urmat 50 de ani de comunism când alegerile erau de formă, alegătorii bucurându-se în duminica votului de mici şi bere pentru că rezultatele se intuiau. După Decembrie 1989, lucrurile s-au schimbat sau mai bine zis au fost readuse în actualitate practicile vechi, remixate însă în funcţie de interese. (Lucia BAKI)
