Baia Comunală, monument istoric lăsat în paragină de primarul PSD. Frumoasele clădiri ale Făgăraşului vechi nu poartă nici măcar însemnele de monumente istorice 

Făgăraşul a fost unul dintre cele mai frumoase oraşe transilvane. Era o lume cosmopolită în care oamenii se respectau reciproc, erau etnii care munceau şi convieţuiau împreună.  Făgăraşul rămâne ancorat în istorie şi prin clădirile sale edificate cu veacuri în urmă pentru că sunt martore ale generaţiilor vechi de făgărăşeni. Toate au fost declarate monumente istorice de către autorităţile în domeniu, numai că, în 2015, lista acestora a fost  redusă la doar  20 obiective.  Dacă puţine dintre ele se află într-o stare bună de conservare, altele sunt părăsite şi degradate. În cazul acestora din urmă, mai amintesc de importanţa lor doar blazonul păstrat pe frontispiciul clădirii sau arhitectura care iese în evidenţă în faţa construcţilor de tip modern. În ultimii ani, administraţia publică locală şi-a  uitat menirea şi s-a ocupat de cu totul altceva, în detrimentul cetăţenilor şi a întregii comunităţi.

Primarul este răspunzător de starea degradată a monumentelor istorice

Îngrijirea monumentelor istorice dintr-o localitate cade în sarcina primarului. Printre alte obligaţii, primarul trebuie să cunoască monumentele istorice din localitatea sa şi să se preocupe de îngrijirea lor astfel ca toţi cei direct sau indirect legaţi de monumentele istorice, de la proprietarul acestuia, poliţie, pompieri, membrii consiliului local, şi până la locuitorii şi vizitatorii localităţii să ştie care sunt monumentele istorice şi ce înseamnă protejarea lor. Orice monument istoric trebuie să poarte însemnul de monument. Primarul trebuie să supravegheze acţiunile de conservare, iluminare, pază, protecţie, iar intervenţiile asupra monumentelor istorice să fie făcute cu toate avizele necesare.  Primarul este cel care asigură prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional  aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar. Cele mai multe monumente istorice din Făgăraş sunt date uitării, primarul încălcându-şi atribuţiile pe care le are.

Baia comunală, doar o clădire cu blazon

Baia comunală este clădirea amplasată în Piaţa Mihai Viteazu, la nr. 39, în faţa castelului medieval. Conform listei monumentelor istorice, clădirea ar fi fost construită în XX. Este un imobil impunător, cu parter şi etaje, iar pe faţada lui se poate vedea şi azi stema cu doi peşti, simbolul vechi al Făgăraşului. Mai vorbesc despre Baia comunală bătrânii urbei care au trăit intens evenimentele mondene ale veacului trecut şi pe care le păstrează vii în memorie. Baia comunală era locul în care făgărăşenii socializau, dar şi locul în care igiena era asigurată tuturor categoriilor de persoane. Astăzi este un imobil părăsit, în continuă degradare, acoperit însă cu o meşă pentru a nu atrage atenţia şi criticile  localnicilor şi a turiştilor.

•  ,,Baia s-a construit în locul alteia mai vechi, undeva după 1850 şi s-a numit ,,Baia lui Stoff“.   Este consemnat documentar faptul că soldaţii armatei române făceau baie aici când au venit în 1916. În perioada interbelică şi după venirea comuniştilor la putere avea aceeaşi destinaţie“ explica şi  Constantin Băjenaru, cercetător în cadrul Muzeului ,,Valeriu Literat”, care astăzi nu mai face referire la acest obiectiv.
•   ,,În zilele de la sfârşit de săptămână venea aici toată elita oraşului. Exista saună cu abur, iar ca să nu ieşi afară în frig, era un bar unde puteai sta la o cafeluţă şi jucai un şah. Erau căzi care aveau nişte armături aurite, vechi, de pe timpul regelui Ferdinand. Pentru aceste lucruri venea aici toată elita Făgăraşului. Știu cu siguranţă că baia funcţiona în perioada anilor 1958- 60.   Aici veneau medici, avocaţi şi profesori. La sfârşit de săptămână era plin de lume. Eu aveam pe atunci vârsta de 17-18 ani că la 20 de ani m-au luat comuniştii şi m-au prigonit. Mă duceam acolo şi pentru şah. Era curăţenie şi îmi aduc aminte de acele prosoape mari pe care le primeam şi în care ne înveleam. Socializarea era baza pentru care intelectualii făgărăşeni veneau aici“ a spus Ioan Bucelea, fost deţinut politic.
•    ,,Clădirea a funcţionat  până în anul 1965 pentru că toată lumea mergea să facă băile cu aburi. Era încă Făgăraşul care păstra parfumul perioadelor de normalitate şi securitate. Eu i-am cunoscut chiar şi pe băieţii care se ocupau de baie, familia Leahu. Erau refugiaţi din Bucovina, soţ şi soţie“ explica în urmă cu câţiva ani  notarul Mariana Săbăduş.

Primăria a ratat un investitor
După Decembrie 1989, clădirea n-a mai fost în atenţia conducerii municipiului şi a ajuns în paragină. Abia prin anul 1997-1998 a fost solicitată, spre închiriere/administrare, de o firmă din municipiu. A existat un contract de comodat între Primăria Făgăraş şi SC Construcţii Ţara Făgăraşului SA, dar care s-a încheiat în detrimentul firmei şi implicit al clădirii.

• ,,Am investit în această clădire, am făcut consolidarea ei. Tot parterul imobilului a fost consolidat, restaurat şi au fost îndepărtate elementele de igrasie şi umiditate. A fost o investiţie mare pe care firma şi-a asumat-o. Intenţionam să continuăm investiţia şi să menţinem destinaţia veche, de baie comunală. Am cerut primăriei să ne predea clădirea în proprietate, contracost, dar conducerea de atunci a oraşului n-a fost deschisă proiectului nostru.  Mare păcat pentru că de atunci clădirea s-a deteriorat total, chiar şi parterul care a fost restaurat” a spus ing. Sorin Miloiu, directorul  respective firme de construcţii.

O primisiune mincinoasă a primarului PSD

 După alţi ani de deteriorare, prin anul 2000, baia comunală a fost din nou tranzacţionată. Primăria Făgăraş a predat-o cu titlu gratuit în proprietatea Universităţii Bucureşti care, spunea atunci, că va restaura clădirea şi o va transforma într-o filială a sa. În decurs de câţiva ani s-a reparat acoperişul şi atât. Clădirea a devenit adăpost pentru oamenii străzii şi depozit de gunoi. Pentru a bloca accesul în clădire s-au bătut în cuie nişte scânduri, după ce şi uşa de la intrare a fost furată. Abia în 2009, contractul cu pricina a fost reziliat, dar nici noua conducere a Primăriei Făgăraş n-a trecut imobilul pe lista de priorităţi la investiţii. Singura ,,investiţie“ în clădirea băii comunale a fost după 2012. Întregul imobil a fost învelit într-o pânză care să mascheze degradarea şi mizeria. Iar de atunci au trecut 12 ani, timp în care nu s-a  făcut nimic. Doar o promisiune a actualului primar, de altfel o obişnuinţă a lui, că baia comunală va fi reabilitată printr-un proiect european care este în lucru. Proiectul  aparţine tot firmei de casă a Primăriei Făgăraş, Road Construct SRL, acest Meşter Manole al Făgăraşului.

Monumente istorice, vechi şi mai noi din Făgăraş

Cel mai vechi ansamblu arhitectural declarat monument istoric este Cetatea Făgăraşului, amplasată în Piaţa Mihai Viteazu, datată, conform LMI, din sec. XIV-XVIII. Tot în Piaţa Mihai Viteazu, dar la nr. 2 este un alt monument istoric din sec. XIX, casa avocatului Giurcă. Această clădire a fost cotată ca fiind cea mai frumoasă din Făgăraş din punct de vedere arhitectural. Imobilul a fost confiscat de comunişti, iar în anii 50-70 a fost folosit de Securitate ca sediu propriu şi pentru anchete. Tot în Piaţa M. Viteazu, dar la nr. 39, este un alt monument istoric, Baia comunală, construită undeva în secolul XX, conform LMI, şi identificată cu nr. 621, Bv-11-m-B-11689. Pe strada Tudor Vladimirescu găsim două monumente istorice, Casa Inocenţiu Micu Klein, la nr. 35, care a fost construită în anul 1727, şi Biserica Sf. Nicolae, construită între 1697-1698. Pe strada Tăbăcari, la nr. 13, a funcţionat Şcoala Normală, clădirea datând din secolul trecut, iar azi este ocupată de Cercul Militar. Şi pe Bdul Unirii, nr. 17, este o clădire monument istoric, Biserica reformată edificată între anii 1712-1715. Pe strada D-na Stanca ar trebui să poarte însemnele de monument istoric trei clădiri: imobilul în care a funcţionat fosta prefectură, azi sediul Poliţiei Municipale, de la nr. 30, clădire  ridicată în secolul al XIX-lea, casa de la nr. 44  şi casa de la nr. 24. Singurul monument istoric amplasat pe strada IC Drăguşanu este Biserica Sf. Treime care a fost edificată între anii 1783-1791. Mănăstirea franciscană de pe strada V. Alecsandri (Pateri) a fost ridicată la 1721.  De pe strada Nicolae Bălcescu au fost incluse în LMI patru clădiri, casa de la nr. 29 edificată între 1920-1940, casa de la nr. 47 edificată în anul 1920, casele de la nr. 49 şi nr. 53 care au fost construite în secolul XVIII.  Monument istoric este Ansamblul urban denumit ,,Zona de nord a oraşului” mărginită la sud de Bdul Unirii, la vest de str. Titu Perţea, la nord de M. Viteazu, şi la est de strada D-na Stanca. Zona a fost amenajată încă din secolul XVIII şi s-a finalizat veacul trecut. Ansamblul urban ,,Zona Morii” este declarat monument arhitectural fiind amenajat între sec XVIII-XIX. Zona este limitată de b-dul Unirii, Pe Vale, Câmpului, Morii, Coşbuc şi strada Şcolii.  (Lucia BAKI)