Micul dejun este prima masă a zilei, considerată în multe culturi și cea mai importantă: funcția sa principală este aceea de a oferi organismului aportul caloric necesar după pauza de peste noapte. Cercetările nu indică foarte precis dacă sau în ce măsură lipsa micului dejun poate afecta sănătatea dar cei mulți nutriționiști recomandă să mâncăm dimineața.
La nivel planetar, micul dejun este o masă pe care populația o abordează în funcție de resurse și de necesitățile nutriționale, de geografie și de climă dar și de cultura gastronomică locală. În unele locuri, se mănâncă la micul dejun ce se mănâncă la prânz sau cină, uneori chiar resturi de la mesele anterioare.
Iată mai jos un tablou general întocmit consultând mai multe situri internaționale reprezentative în domeniul gastronomic.
Dacă ar fi să începem de la Mediterana, în țările din jurul ei de cele mai multe ori întâlnim un mic dejun relativ ușor, din care nu lipsesc cafea, ceai, lapte, pâine în multiplele ei variante, unt, gem, fructe, dar și produse de patiserie: croissant în Franța și cornetto/briosce în Italia, cu multiplele lor versiuni locale sau regionale. Destul de des în aceste țări se mănâncă dimineața și crepes/clătite.
În Spania se adaugă și o componentă nedulce, pan con tomate, adică pâine cu pulpă proaspătă de roșii și ulei de măsline. Portugalia poate fi asimilată și ea aceluiași tip de mic dejun, iar aproape nelipsit în toate țările bazinului mediteranean este sucul proaspăt de portocale la micul dejun, considerat un perfect reconstituent.
Grecii au un mic dejun care seamănă cu cel mediteranean dar alături de pâine un loc important îl au și preparatele la cuptor sărate, celebrele și feluritele tarte cu brânzeturi. Dar există și un fel de turte cu miere, acompaniate de multe ori de iaurt. Se consumă la micul dejun și baclava, ajunsă în Grecia dinspre Turci în perioada fanariotă. În Turcia, însă, micul dejun este mai degrabă sărat, extrem de bogat și variat, în stilul gastronomiei otomane. Se numește, dealtfel, kahvealti, adică ceea ce se mănâncă înainte de cafea. Și anume: brânzeturi, unt, ouă, roșii, castraveți, ardei, cârnați, chiar și supe. Un preparat cunoscut este menemen , din ouă, roșii și ardei verzi, gătite în ulei. Urmate de ceaiul sau cafeaua tipice.
Influențe mediteraneene găsim și în țările din Magreb. Marocanii și tunisienii mănâncă pâine arăbească și marmeladă, brânză, unt, ouă, însoțite de ceaiul tipic. Preparate foarte apreciate în Maroc sunt, în afară de pâine, așa zisele msemmen, un fel de clătite, și beghrir, un fel de pâine plată, însoțite de dulceață sau miere.
Tot în spiritul zonei, micul dejun din Israel are ca vedetă incontestabilă celebra shakshuka, un preparat levantin prin definiție. A fost preluat în cultura ebraică din gastronomia altor popoare din zonă, se consumă și în Tunisia Algeria, Liban, Palestina, și nu numai. Este un fel de sos de roșii cu ceapă și usturoi și alte condimente, în care se adaugă ouă spre final. În Israel mai regăsim la micul dejun alături de cafea și un preparat făcut la cuptor similar unui corn umplut, rugelach.
De la dulceață pe pâine la cârnați și omletă
Mergând spre Europa Centrală, micul dejun devine mai sărat și mai bogat în grăsimi, proteine, carbohidrați. În Germania și Polonia micul dejun tipic include brânzeturi, șuncă și alte preparate din carne, însoțite de pâine. Mai poate fi întâlnită și pâinea cu unt și gem sau cu ciocolată, și se bea, la fel, cafea, ceai, lapte, sucuri.
Înspre Balcani se menține stilul mitteleuropean de mic dejun: în statele din fosta Iugoslavie se consumă omletă, șuncă afumată, pâine cu gem sau cu miere, cafea, ceai. În Croația se consumă pe scară largă un preparat specific, palacinke, un fel de clătite umplute cu miere și nuci sau cu ciocolată sau, în variantă sărată, cu șuncă și brânzeturi.
În Ucraina și Rusia se consumă tot un fel de clătite, syrniki, cu o brânză moale în compoziție, servite cu iaurt și fructe. O altă versiune de mic dejun în Rusia o reprezintă kasha, o fiertură de ovăz.
E simplu de observat cum în micul dejun românesc se pot regăsi mai toate dintre aceste preparate și stiluri de mic dejun, mărturie a multiplelor influențe culturale.
Trecând peste canalul Mânecii, micul dejun tradițional englezesc este reprezentat de ceaiul negru și biscuiți cu unt și de celebrul porridge, o fiertură de cereale cu diferite adaosuri aromatice, în varianta ușoară, dulce; sau, în cea tradițională pe la reședințele nobiliare, ouă/ scrambled eggs cu bacon, sau cârnați, uneori. În Irlanda se adaugă și fasole, iar în Scoția așa numitul haggis, un preparat din organe de oaie.
Pancakes și pește
Înaintând spre Peninsula Scandinavă, peștele din Marea Nordului este un ingredient de bază inclusiv la micul dejun: heringul afumat și somonul sunt adesea consumate în Suedia, Norvegia, Finlanda și Islanda la începutul zilei, alături de ouă și cereale. Se mai consumă, de asemenea, și celebrele pancakes, clătite americane, și fructe de pădure. În Islanda, pentru a face față frigului, una dintre cele mai întâlnite forme de mic dejun este skyr, un fel de iaurt mai dens, cu fulgi de ovăz, zahăr și stafide sau alte fructe deshidratate.
Traversând Atlanticul, micul dejun tipic în Statele Unite înseamnă întâi de toate pancakes, în Canada cu sirop de arțar. Americanii le asociază des cu unt de arahide, ciocolată, dulceață, fructe. Dar micul dejun american mai poate însemna și ouă cu cârnați sau bacon sau hamburger sau hot dog.
Mai la sud, mexicanii iubesc să înceapă ziua cu chilaquiles: un fel de mâncare preparat în mod tradițional cu resturi de tortillias de porumb prăjite și crocante, condimentate cu sos picant, alături de carne, ou prăjit, brânzeturi, ceapă, coriandru, avocado. Un alt preparat cunoscut sunt celebrele huevos rancheros, ouă prăjite servite cu fasole, sos picant și sos guacamole, din avocado.
În Brazilia și Argentina micul dejun seamănă cu cel mediteranean, pe bază de cafea și lapte, croissant, pâine și gem, șuncă, brânzeturi, pâine. Cu siguranță, în urma influenței diferitelor valuri de emigranți din mai multe zone ale Europei.
În Venezuela, la ordinea zilei sun cunoscutele empanadas: seamănă la formă cu brânzoaicele dar diferă aluatul și se coc în cuptor. Sunt umplute cu brânză proaspătă, carne, legume, sau amestec din toate. și se consumă și la celelalte mese.
În Peru, se consumă la dimineața ceea ce se consumă și la celelalte mese. Cel mai popular preparat îl reprezintă ceviche, pește crud marinat cu condimente.
Cel mai tradițional mic dejun din Columbia înseamnă changua: un fel de supă cu pâine și lapte, cu ou și ceapă verde și pătrunjel.
În Costa Rica, una din cele mai întâlnite preparate la micul dejun este gallo pinto: un fel de mâncare tradițională din orez, fasole neagră, servit uneori cu tortillas de porumb, uneori și carne rece.
În Asia micul dejun este exclusiv sărat
În partea opusă a mapamondului, în Extremul Orient, avem un stil cu totul diferit. Japonezii consumă în mod tradițional și la micul dejun supă miso, orez, alge și pește crud.
În China, un imens areal geografic, micul dejun tipic variază de la o regiune la alta, dar cea mai răspândită tradiție este a dim sum: un fel de miniaturi de preparate tradiționale, ravioli, rolls, chiftele, fierte la vapori, care însoțesc ceaiul chinezesc.
În Vietnam, Tailanda, Coreea de Sud, Malaezia și Indonezia, micul dejun este tot sărat și, la fel, nu este mult diferit de celelalte mese ale zilei: carne, pește, ouă și legume, cu orez sau tăiței fierți în supă.
În Filipine asistăm la o puternică influență a conquistadorilor, pentru că micul dejun seamănă cu cel european: pandesal este preparatul tipic al micului dejun filipinez: un aluat dospit, cu puțin zahăr și sare (pan de sal), adesea combinat cu cafea cu lapte.
În Jamaica, mâncarea tradițională, care se consumă și dimineața, este pește bacala cu ackee, un fruct tipic, sau merluciu cu ceapă, roșii și condimente, însoțite de orez.
Un caz atipic este Australia, unde se consumă pe scară largă dimineața pâine cu Vegemite, o pastă din fulgi de drojdie cu un gust mai complex derivată de la cunoscuta Marmite.
Mergând înspre arealul India, Pakistan, Bangladesh, micul dejun reflectă alimentația specifică a zonei și practic propune aceleași mâncăruri ca și la celelalte mese: orez cu linte sau năut, cu sosurile chutney tipice. Se consumă uneori și carne. În mod special în India tipice micului dejun sunt un fel de gogoși din orez și linte, ildi vada, sau aloo paratha, un fel de turte umplute cu cartofi bine condimentați.
Pe continentul african se consumă în general preparate din diferite tipuri de făină, alături de alimente vegetale, pește sau carne. Unul dintre cele mai des întâlnite în special în Kenia, Tanzania, Zambia, este ugali: seamănă cu o mămăligă din porumb alb, servită cu alte preparate tradiționale alături.
