Reportaj.  Drumul Crucii, Golgota şi Mormântul Sfânt . Crucificarea, cea mai îngrozitoare pedeapsă

Grădina se umplu de făclii şi de zgomot. O mulţime de oameni dintre care nu lipseau păzitorii Templului în fruntea cărora se afla Iuda au venit să-l ridice pe Mântuitorul Iisus. Petru, impulsiv cum era, a scos sabia şi a tăiat urechea unui servitor al marelui preot, dar Iisus l-a vindecat pe loc.  A fost dus de la Ana la Caiafa, aşa cum scrie Ioan în Evanghelii, dar Matei şi Marcu scriu că în toiul nopţii a fost judecat de sinedriu la Caiafa. Mai marii preoţilor erau interesaţi doar să afle dacă este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, pentru a-L putea osândi pentru blasfemie. Luca ne spune în Evanghelie că Iisus a fost dus în casa marelui preot şi păzit, făcând referire şi la lepădarea lui Petru de trei ori până la cântatul cocoşului. Apoi a fost condus înaintea procuratorului roman, Pilat din Pont. ,,Tu eşti regele iudeilor?” a fost singura întrebare, de altfel una de rutină. Pe mulţi i-a executat romanul pentru că s-au ridicat împotriva Romei. Totuşi evangheliştii arată că Pilat nu ar fi fost dispus să-L trimită la moarte pe Iisus, dar în faţa mulţimii manipulate de sinedriu care striga ,,Răstigneşte-L!” L-a trimis pe Mântuitorul lumii spre crucificare. ,,Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea” a spus Pilat spălându-şi mâinile.

Crucificarea, cea mai îngrozitoare pedeapsă

Cicero descrie că crucificarea era cea mai crudă şi mai îngrozitoare dintre pedepse şi era rezervată ucigaşilor, răufăcătorilor şi rebelilor ce se ridicau împotriva puterii romane. Moartea era foarte lentă şi dureroasă. Dezbrăcat de veşminte, condamnatul era agăţat de un stâlp, doi soldaţi îi administrau alternativ 39 lovituri cu un bici mic, flagrum, făcut din fâşii de piele terminate cu bile de plumb şi bucăţi de os de oaie ca să sfâşie pielea. Aceste chinuri au fost amplificate pentru Iisus prin purtarea Lui pe dinaintea mai multor instanţe şi târârea dintr-un loc în altul, un marş de vreo 4 km parcurs în timpul nopţii. După biciuire, a fost îmbrăcat într-o tunică roşie, iar pe cap I-au pus o coroană de spini făcută de soldaţii romani din crengi de jujuba. În faţa acestei imagini pline de durere, a ieşit Pilat spunând mulţimii manipulate de sinedriu, ,,Iată Omul!”. Cu patibulum în spate, o bârnă transversală de 2 m şi de peste 50 kg, Iisus trebuia să mergă până la locul execuţiei, în afara cetăţii, pe Dealul Căpăţânii, Golgota. O distanţă cam de 550 m numită astăzi Drumul Crucii sau Via Dolorosa. Pelerinii parcurg acest traseu pe care Iisus şi-a dus crucea şi a căzut de trei ori sub greutatea ei. Nu mai este drumul de atunci. Fiecare moment arătat în evanghelii este marcat prin capele şi biserici administrate de diferite confesiuni religioase. Tot pe acest traseu se află şi închisoarea din subteran unde a fost ţinut Mântuitorul după arestare. A fost ţinut cu lanţuri la picioare şi la mâini. Se vede locul în care a stat Iisus, iar cu un etaj mai jos era încarcerat Baraba. Peste această închisoare subterană şi rece a fost amenajată o capelă. Toate locaşurile sunt intercalate printre tarabe de bazar în care abundă comerţul.

Calea Crucii sau Via Dolorosa

,,Misterul pascal al Crucii şi Învierii lui Cristos se află în centrul Veştii celei bune pe care apostolii şi, urmându-i pe ei, Biserica trebuie s-o vestească lumii. Planul de mântuire al lui Dumnezeu s-a împlinit «o dată pentru totdeauna»“ (Evrei 9, 26) prin moartea răscumpărătoare a Fiului său, Iisus Cristos.  Calea Crucii este cea mai veche devoţiune pentru meditarea Patimilor Mântuitorului. Calea Crucii cuprinde drumul de la casa lui Pilat până la Golgota. Sfântul Leonard spunea: ,,Dacă cineva doreşte să scape de păcat, să înainteze în virtute şi să ajungă la sfinţenie, să mediteze Patimile Domnului“. Creştinii mergeau la Ierusalim din cele mai vechi timpuri să parcurgă acest drum. Maica Sfântă străbătea zilnic acest drum în timpul vieţii. „Drumul Crucii“ supranumit şi Via Dolorosa, reprezintă ultimul traseu parcurs de Iisus pe străzile Ierusalimului, înainte de răstignire. Pentru că evangheliile sunt singurele documente care vorbesc despre acest eveniment, drumul exact al Mântuitorului spre Golgota face şi în prezent subiectul dezbaterilor arheologice şi religioase. În săptămâna Patimilor, traseul urmat de Mântuitor de la judecată până la Golgota este parcurs de grupuri confesionale care contemplă fiecare popas de atunci. În restul anului pelerinii i-au la pas Drumul Crucii. L-am parcurs şi noi.

I: Iisus este condamnat la moarte

,,Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat” (Marcu 15:1) ,,Deci Pilat L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata” (Ioan 19:139)
Iisus a fost judecat şi condamnat la moarte de Ponţiu Pilat în Pretoriu, fortăreaţa Antonia, sediul garnizoanei romane staţionate în Ierusalim şi reşedinţa procuratorului când se afla în vizită la Ierusalim. Locul era pavat cu piatră. Astfel de lespezi de piatră care formau pe atunci un pavaj roman se mai pot vedea astăzi în pivniţa boltită a Conventului Maicile din Son, Lithostrotos. Lespezile erau asprite anume pentru a nu aluneca caii. Acest pavaj datează din epoca împăratului Adrian. Se spune că Judecata lui Iisus ar fi avut loc pe acest pavaj, aflat în partea de vest a fortăreţei Antonia. Astăzi staţiunea I se află în curtea şcolii Aş-Omariya. Fortăreaţa Antonia a fost construită de Irod cel Mare în anul 36 î.d.Hr. în cinstea lui Marc Antoniu, prietenul său. A fost distrusă în anul 70 d.Hr. Arcul Ecce Homo face parte din intrarea estică a cetăţii romane Aelia Capitolina, construită de Adrian sub formă de intrare triumfală cu trei porticuri. Acesta ar fi locul în care Ponţiu Pilat a dat ordin ca Iisus să fie adus înaintea evreilor, proclamând ,,Ecce Homo” – Iată Omul. Astăzi se păstrează o parte din acel arc care a fost cuprins în Conventul Maicilor din Sion. Arcul cel mare se poate devea peste Via Dolorosa.

II: Iisus ia Crucea pe umeri
,,Şi ostaşii, împletind cunună de spini, i-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor şi-I dădeau palme” (Ioan 19:2-3)
Capela franciscană a Biciuirii şi Capela Osânduirii comemorează locurile în care Iisus a fost schingiuit şi i s-a dat să ducă Crucea. Impresionează această biserică prin ilustrarea coroanei de spini ce acoperă cupola. Altarul domului îl înfăţişează pe Mântuitor îmbrăcat în haina purpurie privind spre crucea osândirii în timp ce coboară scările pretoriului.

III: Iisus cade întâia oară sub povara Crucii
,,Departe de mine este Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima” (Plîngerile lui Ieremia 1:16)
Pe acest loc a fost ridicată o capelă de armenii catolici. Deasupra intrării în capelă se află un basorelief reprezentându-l pe Iisus care cade având crucea în spate. Biserica a fost restaurată din donaţii de la soldaţii polonezi.

IV: Iisus o întâlneşte pe Mama Sa
,,Şi i-a binecuvîntat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2:34).
Este singurul loc în care Iisus s-a întâlnit cu Maica Domnului în drumul Lui spre moarte. Pe acest loc stă mărturie o frumoasă biserică armenească intitulată a Sfintei Fecioare Îndurerate. Întâlnirea Fiului cu Mama Sa este simbolizată în această biserică printr-o statuie ce-I înfăţişează în mărime naturală. Nu poţi să nu lăcrimezi în faţa acestui statuar.

V: Simon din Cirene îl ajută pe Iisus să ducă Crucea
,,Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus” (Luca 23:26) Pe acest loc se află o capelă franciscană care poartă numele celui care a fost forţat să Îl ajute pe Iisus să-şi poarte crucea. Lângă intrarea în capelă se află o piatră veche, care are o adâncitură. Se spune că s-a format atunci când Iisus şi-a sprijinit mâna în drum spre Golgota. De aici a început drumul spre dealul Căpăţânii.

VI: Veronica şterge faţa lui Iisus cu o maramă
,,Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască” (Numeri 6:25)
Faţa îi era plină de sânge şi era transpirată. Veronica se afla în dreptul casei sale. I-a întins marama sa pentru a-I şterge faţa. Pe acel loc a fost construită Biserica Sf. Veronica şi aparţine ordinului de maici Surorile lui Iisus. Marama a rămas imprimată cu chipul Mântuitorului, aceasta este păstrată la Basilica Sf. Petru de la Roma.

VII: Iisus cade a doua oară sub povara Crucii
,,Şi n-a fost un trimis şi niciun înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Întru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui, El i-a răscumpărat” (Isaia 63:9).
Ajunsese lângă Poarta Judecăţii a vechiului zid. Aici erau publicate acuzaţiile condamnaţilor. Pe această poartă a fost scos Iisus în afara cetăţii, către dealul Golgotei. Când a trecut pragul porţii a căzut din nou. Două capele legate printr-un şir de trepte indică locul în care Iisus a căzut a doua oară sub povara Crucii. În interiorul capelei franciscane se află un stâlp roman pe care a fost scrisă osânda lui Iisus.

VIII: Iisus mângâie femeile din Ierusalim care plâng
,,Şi întorcându-se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului nu mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri” (Luca 23:28).
Mulţime multă L-a urmat pe Iisus pe drumul crucii. L-au însoţit şi femeile care L-au urmat în timpul misiunii sale. Toate erau îndurerate. Aici este o mănăstire grecească, a Sf. Haralambie, iar pe zidul ei este o piatră cu o cruce romană şi o inscripţie care spune: ,,Iisus Hristos este biruitor”. Se crede că această staţiune se afla în afara zidurilor cetăţii.

IX: Iisus cade a treia oară sub povara Crucii
,,Şi mergnd puţin înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti!” (Matei 26:39) Greutatea crucii l-a doborât din nou la pământ, a treia oară. Era sleit de puteri. Din acest loc, Iisus vedea deja locul răstignirii. S-a păstrat o coloană care a fost inclusă în Biserica Coptă a Sfântului Antonie. Coloana este chiar în uşa bisericii.
Ultimele cinci opriri ale Drumului Crucii se află astăzi în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Biserica a fost construită din porunca împăratului Constantin cel Mare imediat după Consiliul de la Niceea din 325 d.Hr. Mormântul Mântuitorului a fost descoperit de împărăteasa Elena, după ce i-a fost arătat într-un vis în vreme ce vizita Ierusalimul. Pe acest loc s-au ridicat trei zidiri: o bisericuţă rotundă numită Anastasis peste mormântul gol al lui Iisus, o bazilică impunătoare numită Martyrium, iar în piaţa dintre cele două biserici, un sanctuar indicînd locul răstignirii, numit Calvarium (Golgota). Aceste clădiri au fost distruse de persani în 614. Au fost reconstruite şi din nou distruse de califul Hakim în 1009. Apoi, în 1149, după ce au cucerit Ierusalimul, cruciaţii au ridicat biserica actuală, care adăposteşte sub acelaşi acoperiş mormântul lui Iisus şi locul unde a fost răstignit. Mormântul lui Iisus este astăzi împărţit în două. O parte este acoperit de Biserica ortodoxă grecească şi o altă parte de Biserica ortodoxă coptă. Din jumătate în jumătate de oră, mormântul este tămâiat în exterior. Stând la coadă să intrăm în mormânt, am putut vedea partea mormântului din biserica coptă, iar cu un dolar puteai să te închini. Unii din grupul nostru au plătit şi au intrat, alţii s-au păstrat pentru biserica grecească. În acelaşi complex se mai află Capela lui Adam, Capela Sf. Elena şi Capela Aflării Crucii. În vremea lui Iisus, acest loc se afla în afara zidurilor cetăţii, căci obiceiurile evreieşti interziceau execuţia şi înmormântarea în interiorul cetăţii.

X: Iisus este despuiat de haine
,,După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa…Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie.” (Ioan 19: 23-24).
Aproape de intrarea în Biserica Sf. Mormânt, dar în exterior, se află o scară din piatră ce duce la Capela Despuierii. Este locul unde soldaţii au tras la sorţi pentru a-şi împărţi hainele Mîntuitorului.

XI: Iisus este răstignit
,,Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga” (Luca 23:33).
Când au ajuns pe vârful Căpăţânii, I-au scos tunica, I s-au întins braţele pe putibulum şi I s-au bătut în încheieturile mâinilor cuie. Soldaţii L-au luat apoi şi L-au fixat pe stipes, creând o cruce. Şi picioarele au fost fixate pe lemn în cuie. Deasupra a fost fixată o plăcuţă pe care era scris: ,,Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor”. Era scris titulus în greacă, latină şi ebraică (aramaica), aşa cum spune Ioan. Conform lui Marcu, agonia lui Iisus a început spre ora a treia a zilei (ora 9.00 a dimineţii). Se spune că atunci când Iisus a văzut-o la cruce pe mama Sa, a încredinţat-o lui Ioan, apostolul cel mai iubit de El. Unuia dintre bandiţii răstigniţi lângă El, i-a spus: ,,Mâine vei fi cu Mine în Rai”, acesta recunoscându-L ca Fiu al lui Dumnezeu. Durerile I-au fost cumplite, iar setea chinuitoare. Dar în loc de apă i-au dat oţet amestecat cu vin. Locul răstignirii se află în interiorul bisericii, în partea dreaptă. Este marcat de un mozaic care ilustrează ţintuirea pe cruce a Mântuitorului. A fost amenajat aici un frumos altar pe masa căruia sunt lumânări aprinse.

XII: Iisus moare pe Cruce
Şi la al noălea ceas a strigat Iisus cu glas tare: ,,Eloi, Eloi, lama sabahtani?” După care şi-a încredinţat duhul în mâinile Tatălui. Începând cu ora a şasea a zilei întunericul s-a coborât peste tot ţinutul. ,,..şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta” (Matei 28: 51,54).  Pe locul unde a fost ridicată crucea Mântuitorului se află o biserică ortodoxă grecească. Se urcă pe o scară abruptă, cu câteva trepte, iar intrând aici, ţi se taie respiraţia, simţi o durere cumplită în faţa imaginii locului răstignirii şi a morţii Mântuitorului. În faţă este imaginea Mântuitorului răstignit pe cruce, în mărime naturală. Altarul este flancat de doi stâlpi de susţinere şi sub masa din marmură se află locul în care crucea a fost înfiptă în stâncă. Locul este acoperit de un disc de argint, iar cavitatea este adâncă. De fiecare parte a altarului se află câte o fisură care se crede că a fost provocată de cutremurul care s-a stârnit la moartea lui Iisus. De asemenea, se văd astăzi locurile (găuri) în care au fost înfipte în stâncă crucile celor doi tâlhari.

XIII: Iisus este coborât de pe Cruce
Era începutul sabatului şi noaptea tocmai se lăsa. ,,După aceasta Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, a rugat pe Pilat să-l lase  să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui” (Ioan 19: 38) L-a ajutat şi Nicodim ,,Şi stătea lângă Crucea lui Iisus, mama Lui” (Ioan 19: 25). Piatra Ungerii se află pe locul unde Maria a primit trupul lui Iisus după ce a fost luat de pe Cruce. Trupul a fost aşezat pe Piatra Ungerii şi uns cu un amestec de smirnă, aloe şi uleiuri înmiresmate pentru a-L pregăti de înmormântare. Din Piatra Ungerii izvorăşte mir. Pelerinii se închină la Piatra Ungerii şi îşi îmbibă obiecte cu mirul ce izvorăşte din piatră. Deasupra Pietrei Ungerii sunt multe candele. Locul este marcat printr-un altar dedicat Mariei îndurerate.

XIV: Iisus este înmormântat
,,Şi Iosif luând trupul, L-a înfăşurat în giulgiu curat din in, şi L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă. Şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus” (Matei 27: 59-60).
Mormântul  este cel mai sfânt loc al creştinătăţii şi se află în centrul Rotondei, într-un edicul cu ornamente bogate. Mormântul s-a aflat iniţial într-o grotă săpată în piatră, iar Rotonda a fost construită în jurul acesteia. Piatra sfântă este acoperită cu marmură, iar deasupra ei sunt picturi reprezentând Învierea. Mormântul este acoperit cu o lespede din marmură şlefuită, aşezată acolo în 1555. Deasupra mormântului ard zi şi noapte 42 de candele, câte 13 pentru catolici, ortodocşi şi armeni, şi 14 pentru copţi. Prima încăpere din mormânt este Capela Îngerului. Aici, Maria Magdalena, venind la mormânt în prima duminică după răstignire şi văzând că trupul nu mai este acolo, a văzut un înger în straie albe şezând pe un altar de piatră. Pilastrul din centrul încăperii conţine un fragment din piatra cu care a fost acoperit mormântul. ,,Şi au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au înspăimântat” (Marcu 16:5) Pelerinii aşteaptă ore în şir pentru a ajunge să se închine la Mormânt. Te încearcă emoţii puternice, iar lacrimile nu pot fi stăvilite. Sunt slujbe continuie aici, preoţi din toate confesiunile. Am participat şi noi, în noaptea de joi, iar preoţii noştri, Nicolae Lie şi Ovidiu Polexe, au fost invitaţi să slujească alături de preoţii greci. Le-a revenit, în limba română, rugăciunea ,;Tatăl Nostru”. Biserica era arhiplină, iar mulţimea a repetat după preoţi. A fost înălţător! Ne gândeam cât de minunat este să poţi participa la praznicul Învierii. Slujba s-a încheiat cu împărtăşirea celor prezenţi. Am revenit şi în ziua următoare şi am trecut din nou pe la toate capelele şi prin faţa mormântului sfânt. Dar moartea Mântuitorului Iisus nu era sfârşitul. A Înviat pentru noi toţi. Iar învăţăturile Lui, Cuvântul nou, aveau să ne ducă la o nouă viaţă şi o nouă credinţă. Am luat mănunchiuri de lumânări (33 la număr) pe care le-am aprins de la candelele ce stau veşnic aprinse aici de la lumina Învierii. Este amintirea de la Mormântul Sfânt adusă acasă de fiecare dintre noi. (Lucia BAKI)