Comuna Sâmbăta de Sus, finalistă în competiția ,,Destinația anului 2024“, la categoria ,,Sat de poveste“. Este singura destinație din Țara Făgărașului în competiție. Legendele satului

Ediția din acest an  a competiției ,,Destinația anului 2024“ are înscrise 300 de destinații.    Județul Brașov are nouă  destinații în lista finalistelor, urmat de județele Sibiu și Suceava, cu câte șapte, și de județul Prahova, cu șase finaliste.  În 2024,  competiția s-a extins și în Republica Moldova. Din Țara Făgărașului a intrat în compețiție la categoria ,,Sat de poveste“ comuna Sâmbăta de Sus.   Este singura localitate/obiectiv din zona Făgăraș care se află printre finaliste.

Categoriile dedicate localităților sau regiunilor:

• Orașe care inspiră: Alba-Iulia, Brașov, Municipiul București, Chișinău, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Piatra-Neamț, Oradea, Sibiu, Suceava, Timișoara;
• Tărâmuri cu istorie și tradiție, categorie prezentată de berea Caraiman: Mărginimea Sibiului, Maramureșul istoric, Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului, Cetățile dacice din munții Orăștiei, Țara Oașului, Câmpulung Moldovenesc, Soroca (Republica Moldova), Ținutul Neamțului, Ținutul Babei Vrâncioaia, Culele Doljului, Ținutul Mănăstirilor din Bucovina;
• Regiuni eco-turistice, categorie prezentată de Asociația de Ecoturism România: Eco Maramureș, Delta Dunării, Colinele Transilvaniei, Țara Dornelor, Munții Vrancei, Ținutul Zimbrului – Neamț, Pădurea Craiului – Apuseni, Băile Tușnad și împrejurimile, Maramureș – Țara Lăpușului, Peștera Padina, Rezervația Naturală Plaiul Fagului (Republica Moldova), Țara Hațegului – Retezat;
• Stațiuni turistice: Mamaia, Toplița, Bran, Gura Humorului, Băile Felix, Soveja, Sinaia, Borsec, Păltiniș, Predeal, Slănic-Moldova, Sovata;
• Sat de poveste – categorie prezentată de Antreprenorești: Biertan (jud. Brașov), Fundata (jud. Brașov), Văleni (Republica Moldova), Sâncraiu (jud. Cluj), Vama Buzăului (jud. Brașov), Corbi (jud. Argeș), Figa (Bistrița-Năsăud), Cocorăștii Mislii (jud. Prahova), Ciocănești (jud. Suceava), Sâmbăta de Sus (jud. Brașov).

Categoriile dedicate atracțiilor turistice, susținute de METRO :

• Parcuri de distracție și aventură: Dino Parc Râșnov, Baza Sportivă Brizo Iași, Mini Transilvania Parc Odorheiu Secuiesc, Dinosaur World Transylvania Hunedoara, Cornișa AquaPark & Sports Botoșani, Povestea Calendarului Sibiu, Valea cu Povești Bran, Domeniile Murani Timiș, Jurasica Adventure Park Neptun, Alpine Coaster Toplița, Brambura Park Avrig;
• Atracții cultural-educative, categorie prezentată de BCR: Palatul Culturii din Iași, Castelul Bran, Muzeul Astra Sibiu, Castelul Corvinilor Hunedoara, Cazinoul Constanța, Străzi Deschise – București, Complexul Muzeal „Saharna-Țîpova” din Rezina (Republica Moldova), Muzeul Maramureșean Sighetul Marmației, Porolissum Zalău, Festivalul de Artă Medievală ”Ștefan cel Mare” Suceava, Mănăstirea Căpriana (Republica Moldova), Casa Muzeelor Iași, Muzeul Recordurilor Românești;
• Wellness: Alma Health & Spa Retreat Lacu Sărat, Therme București, Panoramic Colibița, Bacolux Afrodita Resort & Spa Herculane, Casa Timiș Wellness & Spa Resort Chițorani, Akasha Wellness Retreat Peștera, Ana Hotels Europa & Health SPA Eforie Nord;
• Cazări epice – resorturi: Poseidon Hotel & Spa 4*, Ibis Styles Venus, Teleferic Grand Hotel, Zaga Zaga, Club Vila Bran, Bacolux Koralio, Green Village, Ana Hotels Poiana Brașov;
• Cazări epice – boutique, categorie prezentată de Epic Visits: Pleiada Boutique Hotel, Iași, Castel Hotel Daniel, Atra Doftana, Hadar Chalet, Casa ”Dimineți în cerdac”, Ursa Mică Glamping Resort, Nooks by Adybeca, Bransilvania, Complexul Satu Muscelean, Valea celor XII, județul Neamț, Ohana Boutique Hotel, Pensiune „La Tudora”, Republica Moldova;
• Experiențe gastronomice: Gastro Local Mihaela Bilboacă Vama Buzăului, Mama Cozonacilor Bran, Conacul Grigorescu Rătești, Riviera 990 Resort & Restaurant Porțile de Fier, Cetățuia Hotel & Restaurant Măgura – Buzău, Casa Timiș Wellness & Spa Resort Chițorani, Casa VLC Bilbor, Atra Doftana, Gastro Local Alina Tonie Vama Buzăului, Valea Verde Cund – Mureș, Restaurant Kibuț Gărâna.

Alegerea destinațiilor câștigătoare 

„Avem foarte multe destinații extraordinar de frumoase, fie că sunt localități sau regiuni întregi, fie că sunt atracții turistice. Cele mai frumoase merită cunoscute, astfel încât să beneficieze de pe urma eforturilor lor și să fie un exemplu și pentru altele. Acum așteptăm cât mai mulți români să răspundă la întrebarea „Luând în calcul tot ce știți sau ați auzit despre aceste destinații, care dintre ele merită în acest an cel mai mult titlul „Destinația Anului”?”, declară Mihai Bârsan, inițiatorul competiției Destinația Anului.

Destinațiile câștigătoare vor fi alese pe baza punctajului calculat pe trei paliere: votul publicului pe platforma www.destinatiaanului.ro, votul juriului și pe baza rezultatelor cercetării Destinații Vizionare. La categoria Cea mai bună promovare, câștigătoarele vor fi alese exclusiv prin decizia juriului care în această etapă este format din peste 200 de membri. Câștigătoarele competiției de anul acesta vor fi anunțate pe 21 mai, pe scena Ateneului Român.

Sâmbăta de Sus, satul de poveste

De existenţa localităţii Sâmbăta de Sus se ştie de vreo cinci veacuri şi chiar mai bine, dar atestarea documentară datează de la 20 ianuarie 1437. Există dovezi că au trăit aici contese, dar şi Brâncovenii cu neamurile lor. În cimitirul satului este o cruce a unei contese franţuzoaice, soţia guvernatorului Ardealului care a fost înmormântată pe la 1600. Brâncovenii au clădit la Sâmbăta de Sus, iar urmele lor se văd şi astăzi, bisericile, mănăstirea de la Branişte, castelul nou, dar şi castelul vechi care se aseamănă cu construcţiile brâncoveneşti de la Mogoşoaia. Se presupune că răzeşii, acei boieri care aveau diplome pe pergament din piele de câine, să fi vieţuit cam la 3 km mai sus de actuala aşezare a satului, cam la jumătatea drumului dintre Sâmbăta şi Lisa. După eliberarea iobagilor întreaga aşezare sătească s-ar fi stabilit în jurul castelului când un delegat al sătenilor s-a prezentat cu Avram Iancu la împăratul Austriei spre a-i prezenta Memoriul Românilor Ardeleni. În plasa Făgăraşului, comuna Sâmbăta de Sus era a treia ca mărime după oraşul Făgăraş şi după Cincu Mare. Avea pe atunci cam 2000 de suflete. A fost şi comuna de unde au plecat în pribegie mulţi localnici din cauza pământului sărac, pietros şi argilos. Un val de emigrare a avut loc atunci când localnicii au devenit coloniştii Basarabiei, Dobrogei, Vechiului Regat dar şi în Lumea Nouă, peste ocean, SUA, America de Sud şi Canada. Conform statisticilor, cam 80% din familiile din Sâmbăta de Sus au câte o ramură de emigranţi colonişti în alte părţi ale lumii. Învăţătorul Popaiov a fost primul pionier organizator al românilor americani şi a condus între 1910-1914 Societatea de binefacere şi ziarul românesc ce apărea la Cleveland, Ohio. Un alt val de emigranţi s-a înregistrat după 1990 când sâmbetenii ca de altfel şi alţi făgărăşeni au plecat în ţări europene pentru a obţine un trai decent. Pe la 1824 de exemplu, castelul satului era renumit şi era vizitat de artişti, ziarişti, pictori şi scriitori din toată ţara. Şi la cabana de pe Valea Sâmbetei poposeau în permanenţă turişti, aici existând 200 locuri de cazare. Era cea mai căutată comună de la poalele Făgăraşilor, după Drăguş căreia Dimitrie Gusti i-a dat, cercetând-o din punct de vedere sociologic, o importanţă deosebită. Era comuna cu un număr mare de mori de apă, dar care astăzi nu mai sunt nici măcar sub forma unui exponat de muzeu sătesc.

Legenda satului

 În jurul satului Sâmbăta de Sus s-a creat o frumoasă legendă pe care bătrânii locului n-au dat-o uitării şi o spun cu patimă şi astăzi. ,,Acolo unde este lacul Vlăgăreştilor era mai demult un mănunchi de case împrăştiate, cam 1,5 km. Era un sătişor. Numele nu se ştie. Oamenii acestui sat erau necredincioşi şi nu posteau niciodată, nici chiar miercurea şi vinerea. Numai o singură familie era credincioasă. Într-o seară, pe când toţi locuitorii erau la şezătoare, au venit doi streini, dintre care, unul avea o măciucă în mână. Tinerii necunoscuţi au început să glumească şi să se înveselească împreună cu toţii de la şezătoare. Aceasta a durat cam până la miezul nopţii, când una dintre fete le atrase atenţia celorlalte că acei doi tineri nu sunt ca oamenii, au picioare de gâscă şi mâini roşii. În câteva clipe toată lumea aflase acest lucru. Numai familia credincioasă nu ştia nimic. În marea agitaţie, unul dintre streini chemă pe cei credincioşi afară, în timp ce acela rămas în casă, bătu cu bastonul în podea şi casa începu să se scufunde în pământ ieşind apă. Toţi se înnecară, afară de familia care ieşise. Cei salvaţi auziră ţipete groaznice din interiorul lacului care apăru în locul micului sat. Ei o luară la fugă urmăriţi de glasurile înăbuşite ale celor scufundaţi. Când ajunseră într-un loc unde nu se mai auzi nimic se opriră. Acel loc a fost tocmai la 5 km depărtare de lac, acolo unde astăzi este satul Sâmbăta de Sus. Mai târziu veniră din jos dinspre miază-noapte nişte păstori cu oile. Pentru că ziua în care aceşti păstori s-au stabilit aici a fost sâmbăta, satul s-a numit Sâmbăta de Sus” legendă relatată de Ana Vijoli.

Petru al lui Dobrea, amintit în prima monografie
 

A încercat o mică monografie, după modelul celei din Drăguş semnată de D. Gusti sau după a Răşinarilor semnată de prof. V. Păcală, d-şoara Maria Olga Cornilă, după cum menţionează Ioan Adămoiu, un localnic. Schiţa de monografie n-a mai fost completată de nimeni nici până astăzi. Olga Cornilă îl descrie într-un mod special pe feciorul din Sâmbăta de Sus.

• ,,Eu mi-s păstrăvălean de dincoace de vale. Sunt al lui Dumitru Dobrea, istul cel mare, Petru. Am fost cătană, Doamne sfinte, ce oameni răi sunt regăţenii ăia. Mai bine ne-ar fi dus pe front decât la Tg. Jiu unde am fost. Numai unul era de-ai noştri, mai bun, cu toate că şi el era de dincolo” Vorbele tânărului pornesc din adâncul sufletului, răzvrătit pentru nedreptate. Ce frumos era românaşul acesta. Înalt asemenea munţilor ce parcă l-au croit din măreţia lor, cu ochii mari, negri, cărbune stins dar cu privirea aprinsă, cu părul negru înfăţişând în miniatură valurile unui râuleţ tânăr de munte” este descrierea făcută de Olga Cornea unui tânăr al satului Sâmbăta de Sus în mica sa monografie.

Ca şi acum în capul satului te întâmpină crucea cu Iisus răstignit. Alegând să mergi în sus pe firul apei atras de zgomotul morii, între tufişuri se rotea roata morii de apă. Astăzi această moară nu mai există. În schimb câteva sute de metri mai încolo, lângă apă, se înalţă castelul lui Brâncoveanu urzându-şi legendele vechi de secole. Ajuns o ruină, castelul a fost însă salvat după anul 2000 fiind vândut unui privat. Uliţele satului sunt străjuite de o parte şi de alta de case văruite în alb şi albastru, case cu pridvor şi în spate cu frumoase grădini cu meri, peri şi pruni ale căror crengi rămân toamna aplecate sub povara rodului. Astăzi s-au păstrat puţine case vechi, în locul lor edificându-se construcţii moderne, mari, etajate şi viu colorate.

Satul morilor de apă

 Dacă am descrie din punct de vedere geografic această comună, am putea titra fără greşeală că se află aşezată la altitudinea de 430 m deasupra nivelului mări, între meridianele 25 şi 24 grade longitudine estică şi între paralele 45 şi 46 latitudine nordică, în podişul Transilvaniei, cam la jumătatea distanţei între Munţii Făgăraşului şi valea Oltului. Înainte de anul 1922 erau două sate, Sâmbăta de Sus Răsăriteană şi Sâmbăta de Sus Apuseană. Pe când era sub stăpânirea austro-ungară, satele se numeau Nyuga-Sambatfalva şi Keleti-Sambatfalva. Sătenii mai folosesc şi astăzi aceste două denumiri, Răsăriteană şi Apuseană, fiecare formând câte o parohie ortodoxă. Comuna a fost afiliată după 1919 la Arpaşul de Jos, Făgăraş, Cincu şi după 1931 din nou plasei Făgăraş. Râul Sâmbăta îşi are izvorul la Pripon, sub Fereastra Mare, străbate zbomotos , în cascade, muntele şi intră în sat. Pe vremuri era oprit de ferăstraiele lui Traian Botă, al lui Gligor, de moara lui Pampu din centrul satului, de moara castelului, apoi de ferăstrăul lui Gheorghe Cornilă şi cel al lui Barbu. Ajuns în Răsăriteană trece de fierăstrăul lui Arsenie Bica, apoi pe sub podul cel mare din mijlocul satului, la fierăstrăul lui Vlăgărea. Îşi continuă drumul la marginea satului formând bălţi ca apoi să ajungă la Sâbăta de Jos şi să se reverse în Olt.

Puţină istorie

Sâmbăta a fost un sat de iobagi din sec. XIV-lea. Numele comunei apare prima dată menţionat într-un document datat 1437 când Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti, dă fraţilor Roman şi Ştefan Stan satul Voivodeni şi nişte locuri din Sâmbăta de Sus. În 1653, Principele Ardealului Gheorghe Rakozi al IV-lea amanetează satul Sâmbăta de Sus, pentru 180 galbeni, boierului muntean, vornicul Preda din Brâncoveni. După el, stăpânitorul acestor locuri rămâne fiul său Popa. După moartea lui Popa, principele M. Apaffi confiscă averea acestuia, fapt ce-l revoltă pe domnul muntean Radu, care la 26 octombrie 1665 îi scrie lui Apaffi şi-i cere să înapoeze moşia confiscată ameninţând că va lua moşia lui Beldi. Astfel nepotul lui Preda, vornicul Constantin Brâncoveanu, viitorul domn al Munteniei dobândeşte moşia. Acesta intervine în repetate rânduri la principii Ardealului pentru a uşura dările iobagilor de la Sâmbăta. În 1690 chiar pleacă la Viena pentru a cere scutirea dărilor pentru locuitorii de la Sâmbăta şi din celelalte sate învecinate. La 1712 intervine şi la episcopul român ortodox Dionisie Novocovici cerând ajutor pentru preoţii din satele lui ameninţaţi de biserica unită. În 1770, fraţii Brâncoveni, Nicolae şi Emanuel, zălogesc moşia timp de 10 ani lui Dumitru Marca din Sibiu. La 1785, tot brâncovenii intervin la guvernatorul Ardealului pentru a ridica o biserică în Sâmbăta Apuseană în cinstea strămoşilor lor. La 1820, Grigore Brâncoveanu, ban al Olteniei, şi soţia sa, Salta, dăruiesc comuna Sâmbăta bisericii greceşti din Braşov de care aparţineau şi creştinii ortodocşi din Sâmbăta. Ea rămâne până în 1823 a lui Brâncoveanu trecând apoi la greci în baza unui testament. (Lucia BAKI)