Sf. Ioan Botezătorul copil este un tablou realizat de David Teniers cel Tănăr (1610-1690) și se află la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Lucrarea este una dintre capodoperele acestui muzeu de istorie. Dacă majoritatea pictorilor ca de altfel și Teniers l-au reprezentat pe Sfântul Ioan adult, Teniers l-a adus în fața publicului și pe Sf. Ioan copil. Tot în patrimoniul acestui muzeu se află și lucrarea ,,Cârciună țărănească“ semnată de David Teniers cel Tânăr. La Muzeul Național de Artă al României se află pictura „Interior flamand” (ulei pe pânză;40 x 55, 5 cm).
Teniers intemeiază Academia de Arte la Anvers
David Teniers cel Tânăr (1610–1690) este unul dintre cei mai productivi maeștri flamanzi din veacul al XVII-lea.Fiul unui pictor și comerciant de artă, și-a urmat cu abilitate traiectoria în societatea vremii, atât în breasla artiștilor cât și în rândul clientelei. Născut la Anvers pe 15 decembrie 1610 și a decedat la 25 aprilie 1690, la 79 de ani. Este pictor, gravor, designer, pictor miniaturist și copist flamand, un artist extrem de versatil, cunoscut pentru producția sa prolifică. El este un inovator într-o gamă largă de genuri precum istorie, gen, peisaj, portret și natură moartă. Este cel mai bine cunoscut ca primul pictor de gen din vremea sa pentru că a dezvoltat genul țărănesc, scena tavernei, imaginile din colecțiile de artă și scenele cu alchimiști și medici. În anii 1630-40, îi sunt acordate felurite oficii importante la Anvers, orașul natal, unde în 1663, în plină glorie, va întemeia Academia de Arte. Căsătorit cu Anna, fiica lui Jan Brueghel cel Bătrân și elevă a marelui Rubens, Teniers cel Tânăr este numit în 1647 „conservator” („ayuda de camara”) al galeriei de pictură a arhiducelui Leopold-Wilhelm de Austria, guvernator al Flandrei, pe atunci provincie a Imperiului spaniol. În această calitate se mută la Bruxelles pentru restul vieții, unde se remarcă îndeosebi prin contribuția la instaurarea unei categorii aparte de imagini – „tablourile-catalog“. Asemenea tatălui său, David Teniers cel Tânăr și-a cultivat de timpuriu gustul pentru imitație și pastișă. Inițial după tablourile lui Joos de Momper, apoi după cele ale lui Gonzales Coques și Frans Franken, iar după 1635, odată cu voga pentru scenele de tavernă cu țărani, după inventatorul lor, Adriaen Brouwer. Din repertoriul acestuia, David Teniers cel Tânăr a multiplicat la nesfârșit scheme compoziționale, tipologii și anecdote figurative, vreme de aproape trei decenii, până la orientarea, către 1660, aproape exclusiv pentru peisaje pastoral-arcadiene.
