Stegarul Marii Uniri, Ion Arion, ucis în Gara Teiuș  

Ion Arion din satul Agriș, județul Cluj, este considerat de istoria de specialitate dedicată evenimentelor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918,  primul martir al acelor zile. Acesta a fost ucis în gara Teiuș, de către un soldat maghiar, în timp ce flutura steagul tricolor, cu care se îndrepta spre Alba Iulia.

Ungurii înființează gărzi naționale în gări

Autorităţile maghiare care guvernau în Transilvania, devin nemulțumite la dorința românilor din Transilvania de a se uni cu „patria mamă”.Acestea doreau menţinerea integrităţii teritoriale a Ungariei, în teritoriile ocupate în Transilvania. În cea mai mare parte a Transilvaniei, revoluţia a dus la îndepărtarea vechilor organe de stat şi la crearea condiţiilor pentru înfiinţarea consiliilor şi a gărzilor naţionale române, care au preluat puterea politică, administrativă şi militară din zonă. La 8 noiembrie 1918, guvernul maghiar Karoly, ordonă înfiinţarea unor gărzi naţionale speciale pentru paza căilor ferate, sub pretextul că întreruperea transportului feroviar ar duce la o adevărată catastrofă naţională. Scopul acestor gărzi înființate în gările din Transilvania, era acela de a opri deplasarea trenurilor cu delegați români, care se îndreptau spre Alba Iulia. Pentru a atrage militarii ce se reîntorceau de pe fronturi  se promitea o soldă zilnică de 25 coroane şi întreţinerea cu toate cele necesare, cei vrednici urmând să fie mai târziu recompensaţi şi cu loturi de pământ sau cu diferite slujbe la Stat. Asemenea gărzi s-au format pe traseul liniei ferate Cluj-Apahida-Teiuş, ulterior fiind întărite şi cu forţe militare regulate, cele aflate sub comanda lui Franchet d’ Esperay, 6 divizii  prin armistiţiul din 13 noiembrie 1918, încheiat la Belgrad între guvernul Karoly şi trupele Antantei. În garda naţională maghiară de cale ferată de la Teiuş au fost atraşi şi câţiva români din Cugir, care, mai apoi, în conjunctura care s-a creat, au fost nevoiţi să lupte la podul de peste Mureş de la Mihalţ şi la Brănişca împotriva armatei române. Arestaţi în luna decembrie 1918 de către C.N.R. din Cugir, împreună cu foştii lor camarazi unguri din localitate, ei au fost predaţi Marelui Stat Major al armatei române pentru a fi judecaţi.

Stegarul Marii Uniri, victima gărzilor ungurești

În anul 1918, Ioan Arion – stegarul Marii Uniri, era în vârstă de 24 ani, născut la   data de 3 iunie 1894, în satul Agriş, fiul lui Gheorghe şi Irina, care erau agricultori.Luptase pe front unde a fost rănit și decorat  chiar de marele general francez Henri Mathias Berthelot pentru fapte de luptă. A fost lăsat la vatră cu gradul de caporal. La biserica din satul natal Agriș, Ioan Arion, a depus și un jurământ de credință, față de steagul tricolor, pe care și-a luat angajamentul să îl ducă până la Alba Iulia: „Jur că acest drapel nu-l voi lăsa din mâini decât odată cu viaţa mea şi voi ajunge cu el la Alba Iulia”.

Ambuscada din 30 noiembrie 1918 

Pe data de 30 noiembrie 1918, în gara din Turda, acesta a urcat în trenul spre Alba Iulia, însoțit de alți membri ai delegației din satul său. În   Gara Teiuș trenurile opreau des, oamenii se dădeau jos, scoteau trompetele și încingeau ,,Hora Unirii”   pe peroanele mici și linii de cale ferată. Aici, garda naţională maghiară comandată de căpitanul Francisc Varga a fost întărită cu trupe de husari venite de la Aiud, sub comanda căpitanului Iuliu Tookos şi cu un tren blindat, postat pe linia I-a. La ferestrele de la etaj ale gării au fost postate mitraliere şi puşti mitraliere. Pe linia a 5-a a gării din Teiuș, se afla staţionat un tren plin cu militari germani înarmaţi, aflaţi în retragere din România. Trenurile cu români au fost oprite pe liniile dintre trenul blindat şi trenul cu nemţi.  Delegațiile de români au coborât din trenuri   pentru a încinge o horă și pentru a arbora drapelul tricolor pe frontispiciul gării. S-a cântat  „Deşteaptă-te române” şi   imnul „Pe-al nostru steag e scris Unire!”

Tirul de gloanțe îndreptat spre români

Conform raportului procurorului militar maghiar, aceste manifestări zgomotoase i-a iritat peste măsură pe militarii şi lucrătorii de cale ferată maghiari din staţie, aceştia considerându-le „defăimătoare la adresa naţiunii maghiare”. Trenurile au pornit din Gara Teiuș la ora 20.00.  Deși guvernul maghiar de ocupație Karoly a promis Consiliului Naţional Român Central că va evita vărsările de sânge, dând ordine organelor de circulaţie şi celor de siguranţă să nu saboteze în nici un fel călătoria românilor spre Alba Iulia, pe traseul căii ferate Războieni-Teiuş, acest lucru nu s-a întâmplat. Trenul cu delegații români la Marea Unire de la 1918, a fost supus unui tir încrucişat de arme de foc. Procurorul militar maghiar, trimis pentru anchetarea cazului, recunoaşte că s-a tras din toate părţile, inclusiv cu mitralierele amplasate la etajul gării. Unul dintre lucrătorii de cale ferată prezent în staţie a mărturisit mai târziu procurorului român de anchetă c-a să tras din clădirea gării, din trenul blindat şi din trenul cu militari germani. După declaraţia protopopului Ioan Sonea, tirul a însoţit trenul până la 2 km distanţă de gara Teiuş. Unul dintre gloanțele trase de către soldații maghiari, l-a lovit mortal pe Ioan Arion, stegarul Unrii, direct în inimă.

Fotograful Unirii imortalizează sicriul

S-a hotărât pe loc transportarea celui ucis la Alba Iulia. Constatarea oficială a decesului s-a făcut prin garda naţională română din oraş, care a găsit urmele a două gloanţe. Fruntaşii şi conducătorii românilor sosiţi la Alba Iulia l-au declarat pe Ioan Arion ca „mort al naţiunii române”. Trupul său a fost aşezat pe catafalc în biserica ortodoxă din cartierul Maieri, aflată sub administrarea preotului Florian Rusan, care era, în acelaşi timp, şi duhovnicul gărzii şi a legiunii române din Alba Iulia. Din fotografia pe care o realizează, probabil în ziua de 1 sau de 2 decembrie 1918, fotograful Unirii, Emanoil Mârza, (cea de a 7-a fotografie a sa din seria realizată atunci) se observă că decedatul era îmbrăcat în haine militare. Decesul a fost înregistrat atât la oficiul de stare civilă al oraşului, cât şi la Parohia ortodoxă unde s-a oficiat și înmormântarea.Trupul lui neînsufleţit a fost adus la Alba Iulia şi aşezat în biserica ortodoxă, de unde i s-a făcut înmormântarea luni, în 2 Decembrie, după actul Marii Uniri. La mormânt a luat cuvântul generalul Leonte, delegatul armatei române din Regat la Marea Adunare Naţională, care, în final, l-a sărutat pe frunte, dându-i astfel sărutarea întregii ţări. Au vorbit apoi Vasile Goldiş, protopopul Vasile Urzică şi preotul Florian Rusan. La înmormântare a participat și mama lui Ioan Arion însoțită de cei doi frați ai acestuia. Mama care a rămas acum orfană de un fiu, a primit ca răsplată suma de 3564 coroane.

Monumentul funerar

În ziua de 11 ianuarie 1919, la mormântul lui Ioan Arion s-a oficiat parastasul de şase săptămâni, în prezenţa unei companii de onoare comandată de col. Nicolau şi a unei mari mulţimi de cetăţeni. În timpul slujbei, preotul Rusan a pomenit pe toţi martirii neamului românesc. La 23 februarie 1920, primăria oraşului s-a adresat prefecturii judeţului, cerând punerea la dispoziţie a unei sume destinate monumentului funerar. S-a aprobat suma de 10.000 coroane. Mormântul şi piatra funerară au fost amenajate de preotul Florian Rusan.

Crimă fără criminal

Procesul uciderii stegarului Ion Arion, în gara din Teiuș, a început în 1918 și s -a încheiat un an mai târziu, fără nici un rezultat, nefiind găsit niciun vinovat. La data de 27 aprilie 1919, dosarul este redeschis din nou. Procesul va dura doi ani de zile, până pe data de 8 martie 1921, de către procuratura de stat din cadrul Tribunalului Alba Iulia, cât şi la Curtea de Apel din Cluj. În anul 1919, erau zvonuri  conform cărora pe Ioan Arion l-ar fi împuşcat un tânăr maghiar de 19 ani, Iuliu Andrasi, frânar de trenuri din gara Teiuş. Într-un raport al Procuraturii Alba Iulia din 1920 se spune: „În contra inculpatului Iuliu Andrasi ridic acuza pentru crima de asasinare comisă în gara Teiuș, la 30 noiembrie 1918, asupra trenului de persoane care venea la adunarea națională Română la Alba Iulia, după vagonul de poștă fiind adăpostit în mai multe rânduri cu intențiunea precujetată a împușcat asupra decedatului Ioan când acesta ţinea în mână steagul tricolor românesc, în urma cărei împuşcături a murit subit “. În final, s-a dispus clasarea cazului din lipsă de probe împotriva inculpatului Iuliu Andrasi. La dosar a fost conexat şi raport din luna decembrie 1918 al procurorului militar maghiar din Cluj. Dosarul uciderii lui Ion Arion, a fost cercetat de ambele părți, atât de cea maghiară cât și de cea românească. Autoritățile maghiare nu au găsit nici în vinovat, în cazul uciderii stegarului român în gara din Teiuș, iar cazul va fi închis, ca fiind unul cu autor necunoscut.