Abia constiruit statul național român Romania Mare că a și apărut un plan diabolic de distrugere a acestuia de către comintern. Un cominternist maghiar necreștin, pe nume Bela Kuhn, fost avocat din Cluj, fost prizonier în Rusia Bolșevică, venise cu instrucțiuni speciale de la Lenin să instaureze în Ungaria, proaspăt învinsă în război un stat bolșevic. Cu bani de la bolșevici, organizează o insurecție prin care instaurează statul bolșevic, numit Republica Ungară a Sfaturilor. Scopul suprem este ca statul bolșevic nou creat să refacă Ungaria de dinainte de război, la care să alipească și Transilvania și teritoriile slovace, iar în final alături de bolșevicii ruși să prindă în clește și Romania. Scopul, să creeze un mare stat cu centrul de putere în Rusia. Pe teritoriul Transilvaniei, se afla Divizia 3 secuiască formată din trei brigăzi, la care se alăturau detașamentele de represiune formate din fosta jandarmerie maghiară, vechii nobili și aventurieri puși pe căpătuială. Pe 16 aprilie, comuniștii, declară război României și încep acțiuni militare. Fără să mai aștepte aprobarea aliaților, armata română trece la contraofensivă cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte. În scurt timp divizia secuiască, considerată unitate de elită, capitulează în condiții umilitoare, iar armata română își continuă marșul triumfal.
Bătălia
Pe data de 20 iulie 1919, armata ungară începe ofensiva după o puternică pregătire de artilerie, pe direcția Szolnoc și pornește și pe ambele flancuri, spre direcția Oradea, cu obiectiv strategic de cucerire a Transilvaniei. Armata română, aflată în poziție defensivă, se află în apărare. Trupele ungare reușesc să treacă Tisa formând acolo un cap de pod. De la Marele Cartier general al armatei române, vine ordinul de trecere la contraofensivă cu direcția Szolnoc – Budapesta. Pe data de 27 iulie, armatele române reușesc să treacă Tisa, să treacă de Szolnoc și de aici spre Budapesta. Începând cu 2 august, armatele ungare au fost lovite crunt, fapt care a dus la dezorganizarea lor iar de aici înainte acționau în mod haotic. Brigada 4 Roșiori a armatei române scoate din luptă Corpul 1 a armatei ungare, după care aceștia se predau. Pe data de 3 august, unități ale Brigăzii 4 Roșiori intră triumfătoare în Budapesta fără a întîmpina nici o rezistență. La bariera de est a orașului, armata română este întâmpinată de o delegație a noului guvern (bolșevicii au luat-o la fugă). Această delegație a propus ca armata română să nu intre în oraș, dar generalul Rusescu își impune punctul de vedere, astfel că în scurt timp, armata română ocupă cazarma ,, Arhiducele Ferdinand“. Generalul Rusescu devine astfel cea mai importantă persoană din Budapesta și este obligă să asigure ordinea în oraș. Pe data de 4 august intră în oraș și Divizia 4 Vânători, Divizionul 23 Artilerie și un escadron din Regimentul 6 Roșiori. Trupele române au uimit prin viteza cu care au reușit la acea vreme să ocupe Budapesta. Generalul Traian Moșoiu a contribuit la reformarea jandarmeriei, a armatei ungare. Pe data de 19 noiembrie trupele române au început retragerea din Ungaria. Trupele române oferă mîncare populației înfometate a Budapestei.
Istoria opincii
Ordinul dat de către regele Ferdinand a fost ca să nu fie pus nicăieri nici un steag românesc. Făcând pază în fața parlamentului, sergentul Iordan și caporalul Bivolaru se uită la steagul maghiar cum flutură pe parlament. Nu știau ce să facă. Sergentului îi veni repede ideea. Ambii hotărăsc să se urce pe impozanta clădire și să dea jos steagul unguresc și în locul lui să pună o opincă cu nojițe lungi. Zis și făcut, steagul a fost înlocuit rapid cu opinca. Nojițele fluturau în vânt spre disperarea trufașilor fruntași maghiari. Cel mai celebru avocat din Budapesta pe nume Ferenczi cere generalului Moșoiu să vadă cine a făcut asta. Generalul îi prezintă pe sergent și caporal. După ce îi vede, avocatul spune:
- ,, Dacă acești țărani au știut să facă așa ceva, înțeleg cum ați ajuns aici “.
Pregătirile pentru luptă
Pe data de 24 iulie armata română trece la ofensivă pe tot frontul de pe râul Tisa, o ofensivă foarte puternică. Raportul de forțe era de 1 la 1,5 în favoarea armatei române, bolșevicii unguri având 60.000 de militari, 107 batalioane de infanterie și 60 de baterii de artilerie. Armata română dispunea de 90.000 de militari, 92 de batalioane de infanterie și 80 de baterii de artilerie. De asemenea, la cavalerie, arma de elită a armatei române, era o superioritate considerabilă, de 58 de escadroane față de 9 maghiare. Armata română era superior organizată, având experiența anilor de război, 1916 și 1918, pe când cea maghiară era condusă de comisari politici bolșevici, instruiți în lagărele sovietice din Siberia. Dar înainte de trecerea la ofensivă, armata ungară s-a reorganizat, a recurs la readucerea la conducere a militarilor cu experiență și recrutarea din rândul populației de personal cu vârsta cuprinsă între 18 și 46 de ani.
În loc de epilog
Pe timpul cît armata română a fost stăpînă în Budapesta, ostașii români, deși în covârșitoare majoritate țărani, s-au comportat în mod exemplar. De asemenea, armata română a livrat populației înfometate 30 de vagoane de grâne și 10 vagoane de cereale. Toți caii indisponibili au fost duși la abatoare pentru a asigura carne în special copiilor. După 21 de ani acei copii hrăniți de către armata română ajung honvezi și la Ip și Trăznea, precum și în alte localități arătându-și ,,recunoștința“, demni urmași ai lui Atilla. Comentariile ulterioare sunt de prisos. (Petru Z. Danci)
