Am vorbit în episoadele trecute despre familia lui Iisus Hristos, acum ne vom concentra pe anii petrecuți la Nazaret. Matei ne spune că ,,Fiul Omului” s-a întors în Nazaret la puțin timp de la moartea regelui care a vrut să-i ia viața. ,,După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt. Și i-a zis: Scoală-te, ia pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema”. (Matei 2, 19-23) Evanghelia lui Matei ne indică orașul Betleem ca loc al Nașterii Domnului iar mulți cercetători susțin că familia Sa a trăit aici de la început, pe când Luca aduce pe tapet călătoria familiei lui Iisus de la Nazaret spre Betleem în timpul unui recensământ ordonat de autoritățile romane, iar bărbații erau nevoiți să meargă spre locul de baștină, în cazul lui Iosif, Betleemul. Alții susțin chiar Nazaretul ca loc al nașterii și al copilăriei Sale. Evenimentul s-a petrecut undeva în anul 4/3 î.Hr. iar Iisus ar fi ajuns la Nazaret la vârsta de trei-patru ani sau la câteva săptămâni după nașterea Sa dacă ar fi să ne luăm după Luca. ,,Indiferent care dintre soluții se adoptă, explică Armand Puig, am spus deja că în acest punct nu este clar care dintre informații sunt de preferat, e evident că Iisus își începe viața în Nazaret de mic copil. Și, foarte probabil, aici va rămâne până la 30 de ani, așa cum spune Luca (3,23). Localitatea galileeană Nazaret va fi, așadar, locul copilăriei, adolescenței, tinereții și intrării în vârsta adultă a fiului Mariei și a lui Iosif”.
Căminul
,,În Nazaretul sec. I, un mic sat din Galileea de Jos, nu exista însă învățământ organizat și, ca atare, școala și educația într-o primă etapă se făceau acasă, în cadrul familiei, și, într-o a doua, la sinagogă. Familia mai întâi, mai ales familiile pioase, ca aceea a lui Iisus, iniția copilul în credința Israelului, învățându-l să se roage, să respecte și să practice Legea lui Dumnezeu. În această misiune, aveau un rol și tatăl și mama, cărora li se adăugau restul nucleului familial, rudele apropiate și îndepărtate și, în general, oamenii din sat. Religiozitatea evreilor din Galileea era în același timp profundă și simplă și copiii o trăiau și și-o însușeau de foarte mici. În cazul lui Iisus, părinții, Iosif și Maria, l-au ghidat până la intrarea în majorat conform Legii, adică până a împlinit 12 ani, așa cum se deduce din episodul pelerinajului la Templu al unor galileeni, relatat de Luca…” spune Armand Puig. Apoi i-a avut în preajmă pe frații și surorile sale, cel mai probabil copiii lui Iosif dintr-o altă căsătorie care trăiau cu El sub același acoperiș. Armand Puig presupune că frații și surorile lui Iisus s-au căsătorit în Nazaret, unde și-au întemeiat familii. Istoricul susține că El a fost mezinul unei familii numeroase. ,,Nu știm diferența de vârstă dintre cel mai mare, Iacob, și Iisus, cel mai mic dintre frați, dar, având în vedere data morții lui Iacov (62 d.Hr)- indicată în Josephus Flavius (Antichități 20,5,2) putem presupune că nu era mai mare de 13-14 ani. Conform acestui calcul, Iacob s-ar fi născut în 20 sau 19 î.Hr. și ar fi murit, deci, la 81-82 de ani. Așadar, când Iisus a împlinit 12 ani și s-a dus la Ierusalim cu părinți și alte persoane, ,,rude și cunoscuți” (Luca 2,44), fratele mai mare, Iacob, avea 25-26 de ani și era, probabil, căsătorit. Dat fiind că, în general, vârsta căsătoriei la băieți se situa în jurul vârstei de 20 de ani și la fete în jur de 16, nu ar fi nejustificat să credem că și ceilalți frați și surori ai lui Iisus se căsătoriseră sau erau la vârsta căsătoriei. Continuând acest calcul în viața lui Iacob, fiul mai mare al lui Iosif, și considerând că s-ar fi însurat în jurul vârstei de 20 de ani, rezultă că Iosif avea aproximativ 35 de ani când s-a căsătorit cu Maria. În acel moment era probabil văduv și avea șase copii din prima căsătorie (patru băieți și, cel puțin, două fete), dintre care cel mai mare nu trecea de 13 ani. Maria a crescut toți acești copii și, firește, pe fiul ei, Iisus”. (Armand Puig)
Limba vorbită
Conform datelor survenite despre viața locuitorilor din Palestina la acea vreme, se pare că Iisus vorbea trei limbi: aramaica, ebraica și greaca. ,,Limba evreilor din Galileea și, deci, a locuitorilor Nazaretului era varianta dialectală galileeană a aramaicii…Aramaica, pătrunsă masiv în Israel începând din sec. VI î.Hr. , în timpul dominației persane, devenise limba pe care o înțelegeau toți evreii din Palestina și, alături de greacă, era limba autohtonă a provinciei romane Siria. Aramaica era limba maternă a lui Iisus, evreu din Galileea, dar nu singura pe care o vorbea sau înțelegea. Ca mulți evrei din vremea aceea, Iisus știa, în diferite grade, trei limbi. În ordine descrescândă, acestea erau aramaica, ebraica și greaca. Era, deci, un trilingv. ,,Dacă aramaica era limba colocvială, vorbită de oamenii din popor, și ebraica limba sacră a cultului religios, greaca devenise mai ales instrumentul lingvistic al industriei, comerțului și administrației” spune M. Hengel, un alt cercetător. Aramaica era limba în care Iisus a compus ,,Tatăl nostru”, tot din aramaică este termenul ,,abba”-părinte, cu care Iisus i se adresa lui Dumnezeu, ,,Talita cumi”- porunca dată fiicei lui Iair prin care a înviat-o, cuvântul prin care vindecă un surdo-mut- ,,Efata”, sau psalmul 22, 2- ,,Eloi, eloi, lema sabachthani”. Supranumele personajelor- Chefa, Boanarghes, sau toponime precum Gabata, Golgota, Haceldama provin tot din aramaica veche. ,,Constatările și indiciile furnizate până aici par să confirme că, la nivele diferite, Iisus era trilingv; aramaica, limba maternă, era limba lui cotidiană; citea și scria ebraica, dar poate nu o stăpânea deplin, și vorbea puțin greaca, dar nu pare să fi știut s-o scrie și s-o citească” susține Armand Puig.
Profesia
Conform datelor oferite de Noul Testament, Iisus a fost tâmplar sau dulgher, meserie moștenită de la tatăl său- Iosif, care era însă mult mai complexă decât am putea să credem. ,,Iisus crește și trăiește până la vârsta adultă într-un mediu rural, într-un sat din Galileea de Jos, unde familiile muncesc, în primul rând, la câmp. Agricultura și, în mai mică măsură, creșterea animalelor sunt ocupațiile obișnuite ale oamenilor din Nazaret. Ca atare, majoritatea rudelor lui Iisus sunt țărani și el însuși este membru al unei comunități agrare…Ocupația lui Iisus nu este însă aceasta. El este meșteșugar. Își câștigă existența cu o meserie calificată, singulară într-un sat mic 9400-500 de locuitori. Meseria e aceeași cu a tatălui, Iosif, și probabil este vorba despre unica familie din sat care o exercită” spune Armand Puig. Aceste lucruri se deduc lesne din Evanghelia după Marcu: ,,Au nu este acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov și al lui Iosi și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile Lui aici la noi?…”. (Marcu 6,3) Termenul ,,tekton” ,din limba greacă, desemnează însă un spectru mai larg al meseriei. ,,Termenul se poate referi și la lucrări realizate nu doar din lemn, ci și din piatră și fier…Iisus este deci un artizan al lemnului și al fierului, cineva care știe lucra ambele materiale și care-și câștigă viața într-un atelier, moștenit de la tatăl său și dotat cu uneltele și utilajele necesare…Meseria lui cere inteligență, pricepere și o anume robustețe fizică și presupune investiție în material și utilaje, pe lângă o casă cu un spațiu relativ mare pentru prelucrarea fierului (cuptor, nicovală) și a lemnului (banc și unelte de tâmplărie), poate cu o curte în față”. (Armand Puig) (Ștefan BOTORAN)
