Reportaj: Misterul guruieţilor de la Şona și legenda uriașilor

Nu departe de Făgăraş, la marginea satului Şona, un mister venit din vechime atrage turiştii din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Sînt 8 movile de pământ care privesc surprinse spre întinsa Ţară a Făgăraşului traversată de linia ondulată a râului Olt. Sunt dispuse uniform pe colina Şonei, pe două rânduri paralele, câte patru pe fiecare latură. Sătenii le spun guruieţi şi vorbesc despre ele cu zâbetul pe buze. Astfel de ridicături de pământ se mai întâlnesc la Hălmeag, dar şi în zona Racoşului sau spre Mediaş. Dacă în sat circulă frumoase legende menite să atragă turiştii, în mediile ştiinţifice sau cele spirituale explicaţiile sunt de cu totul altă natură. Oricum, indiferent de natura izvoarelor, guruieţii de la Şona străjuiesc satul şi uimesc prin misterul încă neelucidat.

Un drum forestier prăfuit te duce la movile

Sunt cam 4 km de mers după ce părăseşti colonia de rromi a Făgăraşului şi intri în satul Şona. Dar până la indicatorul pe care stă scris numele satului, drumul n-a văzut ani la rând asfaltul, dar de doi ani este în stare bună.  De la şosea până la Olt este o frumoasă luncă pe care au crescut pajişti şi sălcii care au primit de-a lungul vremii forme din cele mai ciudate. Zona ar trebui să fie o încântare pentru ochii turiştilor, dar din păcate gunoaiele şi mirosurile le-au copleşit. Odată ajuns în sat, găseşti cu uşurinţă localnici dornici să te îndrume spre movilele de pe deal. Unii sunt atât de binevoitori că te însoţesc până la locul misterios, iar pe drum îţi spun dintr-o suflare legenda venită din străbuni. De cum părăseşti drumul principal care este asfaltat, un drum forestier dificil te duce până în apropierea movilelor. Vara acest drum este plin de hârtoape şi praf, iar când plouă nu ai cum să urci din cauza noroaielor.

Guruieţii şi uriaşii
     L-am întâlnit pe Ioan Cazan de 83 de ani, de la nr. 113. A fost 14 ani viceprimar al comunei Mândra şi vreo 6 ani casier al primăriei. Şi după evenimentele din decembrie 1989 a fost viceprimar, un mandat întreg, 1992-1996. Dar de când este pensionar lucrează pământul. Şi-a întrerupt lucrul la grădină şi ne-a prezentat frumuseţiile satului.

• ,,Ne lăudăm cu movilele cărora le spunem guruieţi şi obiceiul Împodobitul cailor. Ne mândrim cu aceste lucruri pentru că sînt unice. De Rusalii, băieţii din ceata de la Crăciun împodeobeau caii cu ţoale, ciucuri şi flori şi, după biserică, mergeau prin sat. Erau câte 10-15 cai împodobiţi. Era mare sărbătoare în sat. Se opreau pe la casele oamenilor şi cântau cântece patriotice. Scoli măi frate ardelene/ Destul ai dormit/ Şapte veacuri sunt/ De când duşmanii te-au robit. S-a pierdut acest obicei unic, de vreo 5 ani nu mai avem nici ceată şi nici Împodobitul cailor. Tinerii au plecat din sat, iar cai nu mai sunt. Mai demult la fiecare gospodărie existau cai, boi şi vaci, iar oamenii îşi lucrau pământul cu ei” povestea cu ani în urmă fostul viceprimar.

Nea Ion Cazan zâmbea şi când spunea legenda movilelor.

• ,,Noi le spunem guruieţi şi nu movile. Sunt acolo pe deal de când e pământul ăsta. Sînt legende păstrate despre guruieţi pe care noi le-am aflat de la bătrânii satului. Când eram copii ne jucam cât era ziua de lungă pe guruieţi. Se spune că ar fi venit un uriaş de la munte şi când a ajuns pe aici şi-ar fi curăţat opincile de pământ, iar căzătura de pe opinci ar fi format guruieţii. Nu ştim cât de mari erau uriaşii, dar dacă au format guruieţii erau înalţi de mulţi metri. Când eram mici părinţii ne speriau cu uriaşii pentru a nu ne mai juca la guruieţi.  Toată lumea este curioasă să afle ce ascund guruieţii, dar până acum nimeni n-a reuşit să înlăture misterul. În urmă cu ceva ani nişte experţi au încercat să sape, dar au plecat fără niciun răspuns. Terenurile pe care sunt guruieţii erau ale oamenilor care făceau fân acolo”  povestea Ioan Cazan.

,,Uriaşii cărau pământ cu poala”

     Cea mai vârstnică femeie din Şona, Felicia Buzeche de la nr. 94, era surprinsă când  vedea turiştii din toată ţara care veneau să vadă guruieţii de la Şona. ,,Din bătrâni ştim că erau nişte uriaşi care cărau cu poala pământ şi aşa au făcut guruieţii. Mulţi cred că în guruieţi ar fi comori şi bani. Au şi săpat noaptea, dar au fost opriţi de poliţişti. Vin turiştii să le vadă. Eu mergeam acolo la fîn, dar de   n-am mai urcat demult  la guruieţi” povestea  tanti Felicia Buzeche.

Ascund molime

     Ioan Buzeche, un alt sătean,  avea  şi o variantă mai puţin legendară. Bărbatul spunea că ar fi morminte ale dacilor şi în ele ar fi fost înmormântate căpetenii ale lor. ,,Acolo le-am pomenit, iar bătrânii vorbesc despre uriaşii care le-au făcut. Cred că sunt de pe vremea dacilor şi sunt morminte ale căpeteniilor acestora. Au încercat să le sondeze, dar au fost opriţi când s-au simţit gaze. Le-a fost teamă că ar slobozi vreo molimă din interior. Oricum în jurul guruieţilor este un mare mister. Şi acum mai vin noaptea să sape, pe furiş, caută comorile ascunse acolo” spunea Ioan Buzeche.

 Arheologii spun că sunt morminte

     Fostul viceprimar consideră că movilele s-ar fi format pe cale naturală şi că nu ascund nimic misterios. Deşi spune legenda guruieţilor, el nu crede în uriaşi. Oamenii de ştiinţă au făcut săpături pe lângă piramide, dar n-au pătruns în ele. Movilele au fost comparate cu tumulii sub care celţii şi sciţii îşi îngropau căpăteniile, alături de podoabe de preţ şi arme. Oricum arheologii cred că piramidele sunt morminte. Conform Repertoriului Descoperirilor Arheologice din România, aici s-ar fi găsit: o brăţară de aur presupus celtă, un inel de bronz, un topor de fier, un vas de ceramică şi nişte săgeţi presupus scitice, un mormânt de incineraţie, o rotiţă de bronz, două brăţări de bronz, mărgele de sticlă şi o urnă cu cenuşă, din epoca migraţiilor. Toate vestigiile sunt împrăştiate pe la muzeele din Sibiu sau Mediaş. În acelaşi document, se arată că vestigiile de la Şona sunt de tip Wietenberg (epoca bronzului). Geologii au încercat să explice formarea lor, în cazul în care piramidele ar fi formaţiuni naturale. Ei au ajuns la concluzia că movilele au rezultat în urma alunecării în trepte a unui versant, proces combinat cu acţiunea torentelor care au individualizat aceste dâmburi. Forma piramidelor e creaţia agenţilor externi, eroziunea de suprafaţă şi microalunecările. În toponimia locală există o denumire ciudată şi aparent ilogică, dar care face trimitere tot la piramidele înălţate în mijlocul cîmpiei: Dealul Şesului. La 6 kilometri de piramide se află vîrful La Comoara (637 m), denumire care face trimitere la legendarul tezaur pe care l-ar ascunde piramidele în pântecele lor. Istoricii amintesc de faptul că sciţii obişnuiau să-şi îngroape sub movile mari de pământ conducătorii şi averile lor. Iar ca tezaurul să nu fie descoperit şi somnul căpeteniilor să rămână netulburat, ridicau mai multe movile, ca să-i deruteze pe jefuitori.

Au săpat în movile

     Jurnaliştii au fost mult mai curioşi decât arheologii şi au scris despre piramidele de la Şona şi din alte părţi. Presa a prezentat şi acţiunea lui Radu Tănase, un speolog, alpinist şi salvamontist braşovean care ar fi pozat, în 2009, tunelul săpat la piramidele de la Şona.

• ,,Veneau seara şi plecau la prima geană de lumină. Oamenii au vrut să afle ce fac străinii la guruieţii lor. Au văzut vreo cinci maşini de teren, 15-20 de persoane, două generatoare de curent şi nişte utilaje. Imediat au anunţat autorităţile. Au venit jandarmi şi poliţişti, care i-au prins pe infractori… Mi-a arătat exact pe unde s-a dat spargerea în urmă cu o săptămână. Greutatea lutului prăbuşise intrarea, eram gata să renunţ. Am riscat mult, dar am intrat. La început, pe burtă, apoi spaţiul s-a lărgit. Mi-a fost foarte greu să respir, aerul era închis. Pe bâjbâite, doar cu o lanternă, am înaintat până la capătul tunelului şi am făcut pozele pe care le vedeţi“, scria presa citându-l pe alpinist.

Descrierea movilelor

     Guruieţele sunt 8 movile de forma conică, alungită, cu vârfuri rotunjite din argilă. În jurul lor au fost executate săpături de mică adâncime, care ulterior au fost acoperite natural. Primele patru se desfaşoară pe un aliniament Vest – Est şi sunt cele mai înalte, de 8 – 10 m legate între ele prin şei de 2-4 m. Al doilea grup de guruieţe este aşezat la sud şi sunt mai puţin înalte, de 5 – 9 m.

•    Legenda spune că din terenul mlăştinos situat în apropierea guruieţelor, un balaur mare a ieşit şi a scuipat pământ, creând movilele care se observa astăzi.
•  O altă legendă vorbeşte de o prinţesă Şona al cărei regat ar fi fost atacat de uriaşii veniţi dinspre munţi şi care şi-au scuturat noroiul de pe încălţări formând cu el movilele.
•   Se mai spune că guruieţele ar fi fost făcute de turci în timpul campaniilor spre Apus, iar în trecerea lor lăsau din turbane pamântul cărat de acasă.
•   Se vorbeşte şi despre popoarele celte şi scite care şi-ar fi îngropat căpeteniile aici, iar mormintele au fost acoperite cu movile.
•   O altă ipoteză spune că guruieţele ar fi vestigii dacice.
• Energia piramidelor 
  

    În România există peste 5000 de tumuli sau movile, care sunt ridicături de pământ sau pietre, aşezate peste morminte. Grupurile ezoterice vorbesc despre movilele de la Şona şi spun că ar face parte din Triunghiul Magic care a rămas de pe vremea dacilor şi că ar face legătura între sanctuarele dacilor şi cetăţile lor.
Conform acestora, în cuprinsul acestor forme geometrice ar intra capitala Daciei, Sarmisegetusa, cetatea Piatra Roşie, sanctuarul de la Racoş, templul de la Şinca Veche, Vârful Omu şi piramidele de la Şona. Specialiştii mai susţin că mai întâi au fost movilele, după care au fost construite piramidele.
Istoricii susţin că tumulii ascund mistere încă neelucidate şi că sunt de fapt morminte, în interiorul cărora defunctul era îngropat alături de multe bogăţii. Cu cât aceşti tumuli sunt mai înalţi, cu atît defunctul avea un rang mai important în societate şi bineânţeles, era mai bogat.

Mormântul lui Decebal
În jurul gurueţilor de la Şona, arheologii au găsit ceramică din epoca târzie a bronzului şi din perioada Hallstat, de acum 1.200 de ani. Printre cei mai pasionaţi arheologi atraşi de misterul guruieţilor de la Şona s-a numărat şi profesorul universitar Gavril Budău care a adus aici doi cercetători basarabeni. „Am văzut găuri de vulpi şi pământul nu era scos în afară, cum ştiu eu, ca vânător, ci era căzut înăuntru, deci poate exista un gol”spunea atunci Budău. Alte patru piramide asemănătoare există la marginea satului Hălmeag, dar nu sunt atât de bine conturate. Şi lângă satul Buneşti există, de asemenea, guruieţi, dar în apropierea acestora s-au găsit urme de locuire dacică şi o terasă asemănătoare celei de la Şona. Cercetătorul Andrei Vartic spune că, pe hartă, piramidele constituie vârful unui triunghi dreptunghic ale cărui laturi unesc vârful Omu, după unii istorici muntele sacru al dacilor şi sanctuarul de la Racoş. O ipoteză spectaculoasă a lui Vartic: după aranjamentul teraselor din jur, nu este exclus ca piramidele să adăpostească mormântul lui Decebal. (Lucia BAKI)