Linia transcendentului ne face să nu realizăm în totalitate cultura, tradiţiile şi istoria poporului în care s-a născut Iisus Hristos. Din acest punct a pornit şi antisemitismul perioadei moderne, foarte mulţi creştini nici în ziua de astăzi nu au habar de rădăcinile evreieşti ale lui Iisus Hristos şi ale familiei Sale. Unii îşi doresc un Hristos cosmic, care nu are nicio legătură cu cele pământeşti, deşi El s-a declarat în repetate rânduri ca fiind ,,Fiul Omului”, pe când alţii îşi doresc un pământean cu puteri excepţionale, care a săvârşit nenumărate vindecări, exorcisme, ,,readuceri” la viaţă ale unor oameni dar pământean, un profet, un medic înzestrat cu capacităţi excepţionale, dar nu un ,,Fiu” al lui Dumnezeu, nu o persoană din Sfânta Treime, ci un Iisus demistificat, total umanizat, unul dintre marii înţelepţi ai omenirii dar, totuşi, om. Ambele extreme sunt la fel de neproductive, înseamnă să-i iei omului simţul realităţii şi, totodată, să-l laşi sărăcit cu totul de divinitate. Nu-l poţi dezbrăca pe Iisus Hristos nici de natura divină, nici de latura umană. El este ,,om adevărat” dar şi ,,Dumnezeu adevărat”. Undeva cercetarea raţională se opreşte precum un catâr care refuză să mai tragă povara. Din punct de vedere istoric, Iisus a fost evreu, născut într-o ţară mică aflată sub ocupaţie romană, în zilele împăratului Octavian Augustus. Ochiul istoricului urmăreşte descendenţa lui Iisus Hristos. ,,Matei îşi începe Evanghelia cu genealogia: ,,Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda” şi aşa mai departe. Din moment ce Evanghelia după Matei este prima carte din Noul Testament, mulţi dintre cititorii Bibliei şi-au văzut bunele intenţii spulberate de acest început tehnic. Dar să ne uităm încă o dată. Matei numeşte patruzeci de bărbaţi, începând de la Avraam care a trăit cu o mie de ani înaintea lui David, până la David, şi până la Iosif, soţul Mariei. Orice genealogie iudaică tipică din acea vreme se baza doar pe linia masculină, care avea cea mai mare importanţă. Tatăl era factorul semnificativ în cultura în care s-a născut Iisus. Cu toate acestea, în textul lui Matei găsim patru femei menţionate, legate de patru dintre cei patruzeci de bărbaţi enumeraţi. Acesta este un element complet neobişnuit şi neaşteptat. Matei scrie: Iuda a născut pe Fares şi Zara din Tamara (v.3); Salmon a născut pe Booz din Rahav (v.5); Booz a născut pe Obed din Rut (v.5); David a născut pe Solomon din femeia lui Urie (v.5)” spune James D. Tabor în incitanta lucrare ,,Dinastia Iisus”. În ceea ce priveşte Scriptura, fie Vechiul sau Noul Testament, lucrurile nu sunt nici pe departe liniare, dimpotrivă, totul se învârte în cerc iar paradoxul şi logica merg în paralel uneori, alteori se îmbină. ,,Toate acestea sunt nume de femei- spune în continuare Tabor- doar pe cel al nevestei lui Urie nu-l cunoaştem. Dar şi mai surprinzător este faptul că fiecare dintre aceste patru femei era de neam străin cu o reputaţie sexuală scandaloasă în Vechiul Testament. Prima, Tamara, văduva disperată să facă un copil, a rămas însărcinată după ce s-a îmbrăcat ca o prostituată şi şi-a ispitit socrul. Rahab era matroană de tavernă sau ,,desfrânată”. Rut era moabiteancă, deci suficient de rea, având în vedere că iudeilor li se interzisese să aibă de-a face cu cele din acest neam din pricina reputaţiei lor de mari ispititoare. Pentru a-l face să o ia de soţie, Rut se strecurase, într-o noapte, în patul lui Booz, viitorul ei soţ, după ce îl îmbătase. Soţia lui Urie- numele ei nici măcar nu este menţionat aici din cauza dezonoarei- era infama Batşeba. A avut o relaţie adulterină cu regele David şi a rămas însărcinată, pătându-i pe veci numele cu ruşine. Şi totuşi, Matei ne dezvăluie, de fapt, respectata linie regală a regelui David însuşi!” Unde vrea istoricul Tabor să ajungă? Aici planurile iarăşi se bifurcă.
Punctul de vedere al doctrinei creştine
Prin inserarea acestor femei păcătoase în genealogia de la Matei- spune doctrina creştină- s-a vrut să se adeverească faptul că Iisus a venit să mântuiască omenirea din robia păcatului, în primul rând păcatele ,,poporului ales” iar în al doilea rând întregul neam omenesc. Întâlnirea cu femeia samarineancă este sugestivă în acest sens, în Evanghelia de la Ioan (Ioan 4, 5-42) El, fără de păcat, a fost născut în sânul neamului omenesc în general, al poporului evreu în special, într-o omenire plină de păcate.
Când istoricii trec linia de demarcaţie
După cum miturile pornesc de la un sâmbure de adevăr, aşa şi unii istorici pornesc de la Evanghelie ca sursă istorică, distorsionând însă intenţionat un adevăr pentru a-şi demonstra o teză proprie. Este cazul lui James D. Tabor care propune propria ipoteză. ,,Aici, cu siguranţă, se petrece ceva important. Prezentarea monotonă a listei cu descendenţii masculini este bruiată de numele acestor femei, fiecare cunoscută cititorilor evrei. Ele nu au ce căuta într-o listă cu membrii familiei regale. În Biblie, istoriile acestor femei ies în evidenţă prin detaliile sexuale şocante. Este clar că Matei încearcă să aşeze posibila naştere scandaloasă a lui Iisus în contextul strămoşilor şi a strămoaşelor sale. Îi pregăteşte pe cititori pentru cele ce urmează, adică, Maria, o femeie logodită, este însărcinată cu un bărbat care nu este soţul ei.”. Tabor susţine teza conform căreia Maria a rămas însărcinată în urma unei aventuri, în timpul în care era deja logodită cu Iosif. ,,Parcă ar încerca tacit să-i avertizeze pe cititorii prea pioşi să nu tragă vreo concluzie imediată. În cea mai respectată genealogie din cultura iudaică, Casa regală a lui David, avem istorii de imoralitate sexuală despre bărbaţi şi femei a căror memorie este cinstită”.
O naştere miraculoasă sub lupa răutăţii umane
,,Unicitatea lui Iisus- spune Douglas Groothuis- poate fi remarcată începând din primele zile ale copilăriei Sale, pornind chiar de la numele care I s-a dat. Îngerul îi spune lui Iosif în vis să nu renunţe la căsătoria cu Maria, ,,căci ceea ce S-a conceput în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, căruia îi vei pune numele Iisus, pentru că El îşi va mântui poporul din păcatele Sale” (Matei 1: 20-21). Numele Iisus reprezintă transliterarea grecească a formei ebraice Ioşua, care înseamnă ,,Iahwe este mântuirea” (sau ,,este Mântuitor”). Acest nume afirmă puterea lui Dumnezeu ca unica sursă de mântuire, fiind destul de uzual pentru un evreu. Fiul Mariei a fost numit Iisus pentru că urma să ,,mântuiască poporul din păcatele sale”. Aşadar numele Său nu comemorează un fapt împlinit de un altul, ci explică propria-i identitate. Normalitatea lui Dumnezeu, însă, nu este şi normalitatea oamenilor. Armand Puig, în lucrarea ,,Iisus, un profil biografic”, menţionează maliţiozitatea contemporanilor cu privire la ,,originile” necunoscute ale lui Iisus – ,,La textele care pot fi legate de această temă, este adăugat şi Ioan 8,41, în care căpeteniile iudaice care discută cu Iisus afirmă: ,,Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu”.
O lume în care presupunerea devine regulă
Încă din antichitate, tabuurile patriarhale şi presupunerile au devenit literă de lege. În momentul în care oamenii nu ştiu, atunci presupun. În cazul lui Iisus Hristos, presupunerile au fost folosite atât de contemporanii care nu-L agreau, cât şi de unii cercetători care au încercat o abordare pur empirică asupra persoanei lui Iisus din Nazaret. ,,Tocmai aici începe însă dificultatea legată de geneza lui Iisus, spune Armand Puig. Iosif şi Maria sunt legal soţ şi soţie dar, înainte să aibă loc nunta şi să înceapă convieţuirea, Maria rămâne însărcinată cu un băiat, care va fi primul ei copil. Această anomalie este exprimată în diferite feluri. În primul rând, în Nazaret, satul ei, Iisus este numit ,,fiul Mariei” (Marcu 6,3), nu doar ,,fiul lui Iosif”, cum este obiceiul în lumea biblică şi iudaică, în care linia genealogică folosită pentru a desemna filiaţia cuiva este, aproape întotdeauna, cea paternă, nu cea maternă. În acest sens, Luca 3,23 se referă la Iosif cu următoarea precizare: ,,Iisus precum se socotea, fiu al lui Iosif”. Matei este şi mai explicit: ,,Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe fiul său…, căruia i-a pus numele Iisus” (1,25). Pe scurt, Iisus este un copil conceput şi, probabil, născut în afara relaţiei conjugale între părinţii săi, Iosif şi Maria, căsătoriţi legal, dar netrăind încă sub acelaşi acoperiş. La venirea pe lume situaţia lui e aparte şi faptul că oamenii din Nazaret îi spun fiul Mariei asta pare să indice. Dar indicarea lui şi ca ,,fiul lui Iosif” arată şi că această anormalitate nu devine un stigmat care să-l fi urmărit toată viaţa”. În timp ce lumea îşi dă cu părerea, rămâne Buna-Vestire: ,,Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărui nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat, care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate fi aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: ,,Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 24-35). (Ştefan BOTORAN)
